În ultimii ani, calculatorul ocupă un loc important printre activităţile cotidiene ale profesorului în general. Utilizăm Microsoft Office pentru întocmirea documentelor personale şi pe cele din portofoliul profesional, pregătim lecţii având ca suport tehnic laptopul, videoproiectorul, purtăm corespondenţă prin E-mail, Messenger, citim presa online, ne documentăm pe wiki-uri, ascultăm teatru radiofonic şi muzică prin Winamp, folosim aceste tehnologii în mod curent. De asemenea, mulţi profesori dornici de formare, au urmat cursuri AEL, realizând apoi lecţii interesante şi utile la clasele la care predau.
Ne aflăm într-un moment al istoriei în care se schimbă ceva fundamental şi inexorabil. Dezvoltarea explozivă a tehnologiei informaţionale a calculatoarelor şi a microcalculatoarelor, a oferit variate posibilităţi de ameliorare şi modernizare a activităţii din toate sectoarele şi a făcut să se constituie treptat, un mediu informatizat, determinat de ştiinţa prelucrării automate a informaţiilor.
Construirea unui nou mediu educaţional ar trebui corelată, nu doar cu dimensiunile noului tip de personalitate umană, cât mai ales cu achiziţiile de ultimă oră ale culturii şi cunoaşterii. Rezultatul ar fi ,,noua alfabetizare” a mileniului trei, cea computaţională, care nu este liniară, astfel încât omul acestui mileniu să nu fie,,prizonierul fără speranţă al tehnicilor”, el trebuie să fie un om liber, posesor al unei culturi tehnologice şi în egală măsură al unei conştiinţe tehnologice. De aici, introducerea învăţământului informatic în şcoală( încă din primele cicluri ale şcolarităţii, elevii sunt iniţiaţi în tainele calculatorului de cadre didactice specializate), dar şi utilizarea frecventă a computerului ca mijloc de învăţământ auxiliar în predarea şi învăţarea celorlalte discipline şcolare. De aici, vehicularea tot mai frecventă a noţiunilor ca IAC- instruirea asistată de calculator, învăţarea asistată de calculator, tehnicile informaţionale computerizate, care ne reflectă realităţi educaţionale.
Instruirea asistată de calculator necesită un program de instruire, care este un produs pedagogic, respectiv rezultatul programării pedagogice; acesta urmează să fie transpus într-un program-computer, constituie ceea ce informatica numeşte,,software”. Echipamentele electronice propriu-zise, care asigură valorificarea în practică a celor două tipuri de programe, sunt cunoscute sub denumirea de,,hardware”.
Instruirea asistată de calculator nu presupune introducerea empirică a calculatorului în procesul de învăţământ, fără o linie didactică bine precizată, fără orientări pedagogice, psihologice şi metodice şi fără cadre didactice cu pregătirea psihopedagogică necesară. Astfel, difuziunea instruirii asistate de calculator în practica şcolară implică adoptarea unei strategii, care presupune cu necesitate munca în echipă, precum şi asigurarea anumitor condiţii:
1. Adaptarea educaţiei la necesităţile actuale şi de perspectivă ale societăţii, în aşa fel încât educaţia să constituie un factor activ al dezvoltării.
2. Realizarea de progrese în domeniul informaticii, al calculatoarelor şi al tehnologiilor de comunicare.
3. Îmbogăţirea şi modernizarea permanentă a sistemului metodelor de învăţământ, eliminarea,,întârzierii cronice a şcolii în raport cu viaţa”, pentru a se putea realiza progrese în toate sectoarele de activitate(toate fiind condiţionate de calitatea educaţiei). Este semnificativă în acest context remarca lui R.Lefranc: „Este uimitor cât de puţin au fost influenţate până acum metodele de învăţământ de progresul continuu. În multe ţări, ele nu diferă prea mult de acelea care erau aplicate cu secole în urmă. Această întârziere cronică a şcolii în raport cu viaţa corespunde, fără doar şi poate, unui fenomen de psihologie socială, educatorul fiind,prin natura sa, destul de neîncrezător în faţa invaziei progresului în profesia sa.”
Introducerea calculatorului în şcoală nu trebuie să constituie un scop în sine, ci o modalitate de creştere a calităţii, a eficienţei învăţării şi predării. Instruirea asistată de calculator reprezintă o nouă strategie de lucru a profesorului şi a elevilor, un nou mod de concepere a instruirii şi învăţării, care îmbogăţeşte sistemul activităţilor didactice pe care aceştia le desfăşoară şi care prezintă importante valenţe formative şi informative.
Astăzi, funcţionalităţile calculatorului sunt bine cunoscute, nu puţini dintre pedagogii occidentali sau chiar est-europeni recomandându-l în practica şcolară uzuală pentru următoarele avantaje:
1. Calculatorul este un mijloc mai eficient decât tabla sau foaia de hârtie de înregistrare a unor expresii, prin linii, forme, culori. Astfel, are capacitatea de stocaj nelimitat pentru toate felurile de informaţii, capacitatea de modificare infinită, de adiţionare şi reconfigurare, capacitatea combinatorică multiplă a modurilor de expresie(prin text, simbolistică, aspect grafic, colorit), posibilitatea de a opta pentru instrumente diferite de lucru(dicţionare, enciclopedii, pagini web personalizate, baze de date).
2. Calculatorul este un mijloc de construcţie şi de modernizare care combină mai multe feluri de raportare la cunoaştere: poate stoca idei şi teorii variate, poate simula fenomene sau realităţi fizice altfel imperceptibile( creşterea firului de iarbă, reproducerea celulelor etc.)
3. Calculatorul integrat într-o reţea este un mijloc excelent de comunicare şi exteriorizare a copilului, mai ales a celui cu inteligenţă intrapersonală, timid şi retras, de relaţionare cu cei din mediul proxim sau îndepărtat..
4. Calculatorul este un mijloc excelent de experimentare la vârsta infantilă: în faţa monitorului, copilul descoperă mai uşor universul, experimentează reacţii în faţa lui, chiar reordonează datele existenţei, în acord cu nevoile şi aspiraţiile sale.
5. Calculatorul este un dispozitiv excelent de programare; prin intermediul lui, se pot executa operaţii proiective, se poate stabili o anumită succesiune de secvenţe cu caracter operaţional, care facilitează inclusiv dobândirea şi exersarea de abilităţi tehnice.(După T.Hadzilacos, în Pierre Chave et. Al.,Apprendre et enseigner dans la societe de communication, Les Editions du conseil de L Europe, Strasbourg, 2005.
Utilizarea calculatorului se impune în secvenţele de instruire pe care profesorul nu le poate organiza şi realiza cu rezultate mulţumitoare în activităţile didactice obişnuite, tradiţionale:
- desfăşurarea de activităţi diferenţiate pe grupe de nivel
- simularea unor procese şi fenomene în mişcare prin imagini animate şi suplinirea unor demonstraţii experimentale
- desfăşurarea de activităţi de autoinstruire
- desfăşurarea de activităţi de autotestare
- desfăşurarea de activităţi recapitulative
- organizaea de jocuri didactice în scopul aprofundării cunoştinţelor şi abilităţilor sau în scopul îmbogăţirii acestora.
Din aceste funcţionalităţi derivă şi potenţiala utilitate a calculatorului la orele de literatură. El poate constitui o excelentă sursă de informare pentru elevii care au intenţia de a-şi acoperi o serie de lacune şi nu pot frecventa biblioteca. Instruirea asistată de calculator sprijină actul învăţării prin: CD-uri, DVD-uri, dicţionare, enciclopedii de diverse tipuri, audiobook-uri,înregistrări, ecranizări ale unor opere literare.
Acestea au avantajul că se adresează mai multor tipuri de inteligenţe (vizuale, auditive etc.). Bibliotecile virtuale, blogurile literare şi diversele site-uri de literatură (poezie sau proză) ale unor reviste literare (Observator cultural, Dilema veche, România literară etc.) pun la dispoziţia elevilor texte literare şi vin în întâmpinarea dorinţei de a fi la curent cu noutăţile editoriale, de a se familiariza cu specificul unor texte precum recenzia sau articolul de critică. Sistemul multimedia poate fi folosit cu succes în redactarea unor portofolii, a unor texte puternic tipizate sau a unor prezentări în Power Point.
În cadrul lecţiilor de limbă şi comunicare, IAC sprijină actul învăţării prin: utilizarea a diverse teste care permit un feedback rapid, iar pentru profesor centralizarea facilă a rezultatelor. Existenţa unor corectoare ortografice, a unor dicţionare în format electronic, aflate permanent la dispoziţia elevilor, sprijină elevii în însuşirea unor deprinderi de scriere şi pronunţare corectă şi expresivă. Facilităţile oferite de internet, precum blog-ul literar, chatul, diversele forumuri de discuţie, corespondenţa electronică, contribuie la exersarea şi formarea competenţelor de comunicare.
Comunicarea IAC este eficientă dacă:
- elevul este solicitat prin întrebări; să existe un dialog între calculator şi elev( întrebări, mesaje, anunţuri, comenzi de derulare).
- elevul este conştient că diversele forme de comunicare pe internet includ ,,
- utilizarea sistemului multimedia trebuie să implice ideea de acţiune prin relaţionare, adaptare, generalizare şi prelucrare.
Profesorul actual oscilează între două atitudini: profesorul noosferei, care nu-şi concepe existenţa fără calculator şi cel înfricoşat de posibilitatea alienării, a dependenţei, a pierderii contactului cu realitatea.
În afara misiunii de educare şi instruire a tinerei generaţii, profesorii secolului XXI trebuie să întărească relaţiile interumane şi prin dezvoltarea unor activităţi educative care să-i determine pe tineri să comunice mai mult verbal,, face to face” şi mai puţin virtual.
Pentru şcolarii secolului XXI, calculatorul şi Internetul sunt provocări mult mai mari decât citirea unei cărţi. Se poate citi o carte şi pe Internet, dar rezultatul nu va fi acelaşi ca pe suport de hârtie.
Sunt şi multe dezavantaje ale utilizării calculatorului şi Internetului, atât pentru elevi, cât şi pentru profesori: şablonizare, uniformizare, tentaţia de a apela la proiecte, itemi de evaluare, soluţii didactice gândite de alţii, lipsa controlului asupra calităţii informaţiei, excese vizând comunicarea virtuală, utilizarea excesivă a site-urilor de socializare, irosirea timpului, accesarea jocurilor, distracţii facile, afectarea comunicării directe, alienarea, plagiatul, copierea temelor, sărăcia lingvistică, amestecarea registrelor limbii, probleme legate de scrierea corectă în limba română, de folosirea diacriticelor.
Tentativele de a umaniza calculatorul (s-a inventat chiar o carte care poate fi răsfoită pe ecranul calculatorului, mimând gestul răsfoirii, asociat doar actului lecturii unei cărţi concrete) nu se pot solda decât cu un eşec. Limbajele maşinii nu pot substitui limbajele cărţii ca intermediar între lumea autorului şi cea a cititorului, o lume infinită. Multitudinea interpretărilor universurilor ficţionale nu poate fi just percepută şi valoriza printr-un intermediar tehnic, oricât ar fi de inteligent.
Lipsa experienţei lecturii se observă din ce în ce mai mult în vocabularul sărac al elevilor, în comunicarea acestora care se transformă uneori într-un joc de pantomimă menit să transmită ceea ce gândesc.
Cartea şi calculatorul ocupă locuri separate în sfera preocupărilor noastre cotidiene, chiar dacă domeniul literar şi cel al tehnologiei informatice se intersectează de multe ori.
Bibliografie:
Ionescu, Miron, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004
Pavelescu, Marilena, Metodica predării limbii şi literaturii române, Editura Corint, Bucureşti, 2010
Ilie, Emanuela, Didactica literaturii române, Editura Polirom, 2008
Nebunu, Mihai, Multimedia în predarea-învăţarea literaturii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005