Închiderea școlilor, la nivel global, în ultimele luni, ca o încercare de a încetini contagiunea, a afectat peste un miliard de copii din întreaga lume. Dacă închiderea școlilor s-ar fi prelungit mai mult, exista un potențial semnificativ în pierderea oportunităților educaționale, cât și o pierdere majoră a capitalului uman, dincolo de oportunitățile economice care, pe termen lung, au fost diminuate.
Din fericire, educația nu s-a oprit, s-a transformat, s-a mutat în mediul online – mai bine spus, închiderea școlilor nu a oprit educația, deși a schimbat-o. Învățământul a devenit școala la domiciliu sau o altă variantă a homeschooling-ului, căci elevii și studenții au primit cursuri online, cursuri video sau manuale electronice, bineînțeles acolo unde s-a putut, acolo unde a existat acces la tehnologie, la internet.
Criza aceasta mondială a accelerat inovația în cadrul educației, instituțiile de învățământ au implementat noi posibilități de învățare digitală pentru a stimula productivitatea actului de învățare, cerând, într-un timp foarte rapid și scurt, profesorilor să se adapteze la noile metode de predare.
Însă ceea ce nu se recunoaște cu adevărat în această transformare educațională este că noul profil al învățământului a adus la nivel mondial inegalitatea dintre semeni, evidențiind mai mult diferențele și inechitățile social-economice, material-familiale. Decalajul digital de la o țară la alta demonstrează că noile veșminte ale învățământului nu se potrivesc perfect tuturor: unora le vine mănușă și aici vorbim despre țările dezvoltate, bogate, altora le sunt bune și pe potrivă doar pe jumătate, iar pentru majoritatea hainele erei digitale sunt de fapt zdrențe sau cârpe care nu sunt suficiente pentru a duce educația online către un mediu eficient și normal de a învăța. În această situație putem spune că ne aflăm și noi. Decalajul digital care există în România ar putea agrava viitorul profilului uman, observăm că, tot mai mult, calitatea educației depinde, azi, foarte mult de accesul la internet, de tehnologia potrivită, dar și de abilitățile necesare pentru a o folosi. Învățarea online sau educația de tip hibrid, instituită în majoritatea unităților școlare românești, poate duce la o performanță- hai să-i spunem „slabă” – și, pe parcursul trecerii timpului, ne va face să conștientizăm că țara noastră trebuie, cu orice preț, să găsească o cale rapidă de a se întoarce la educația tradițională, față în față.
Fac această afirmație pentru că știm cu toții că există numeroase familii în România care nu au acces la internet, mai mult pentru a învăța copiii au nevoie de un loc liniștit unde să studieze și acest loc, pentru mulți dintre ei nu este acasă deoarece acasă sunt tensiuni familiale, e lipsa spațiului căci sunt prea mulți într-o locuință sau, acasă, este o bunică sau un bunic care nu mai știu de mult ce mai este școala și nu pot fi un sprijin pentru școlari.
Cât de importantă era și este școala tradițională
Educația umană include abilități și elemente culturale caracteristice locației geografice și perioadei istorice. Fiecare țară din lume are propriul său sistem educațional, cu un rol în mod tradițional atribuit părinților unui copil și, mai târziu, înlocuitorului lor –educatorul, învățătorul, profesorul, maestrul.
Pentru sociolog francez Emile Durkheim, predarea înseamnă transmiterea generaților următoare a unui bagaj de cunoștințe și de valori ale vieții sociale. A participa la actul de educație oferit de instituțiile specializate înseamnă a lua parte la transmiterea acestui sistem de valori, de perspective și de cunoștințe, astfel, asigurându-i-se fiecărui individ dezvoltarea tuturor capacităților sale fizice, intelectuale, morale și tehnice. Rolul educației este să răspundă nevoilor societății, mai exact, educația este spațiul de socializare: la școală, toți învățăm să scriem, să citim, să adunăm, însă, știm cu toții că în școală ni se predă și multe dintre normele și valorile societății, aceste norme și valori includ respectul pentru autoritate, patriotismul, punctualitatea și competiția (pentru note și/sau victorii sportive). Există, totuși, o diferență între socializarea experimentată în sistemul tradițional de educație și socializarea care se încearcă a se crea prin sistemul de educație modern, experimentat acum.
Încă din timpul vârstei preșcolare, am stabilit primele relații de la egal la egal; mulți dintre noi ne-am întâlnit mulți dintre prietenii noștri în timp ce eram la școală, mai mult de atât unele dintre aceste prietenii există și le trăim pentru tot restul vieții. Iată de ce putem spune că școala are funcția de socializare.
Vin și mă întreb: oare școala aceasta din mediul online oferă sau își mai poate îndeplini această funcție, mai poate învățământul digital să asigure următoarelor generații de copii, elevi, studenți același mediu propice socializării?! Nu știu dacă asta mai este posibil. Ce fel de prietenii se mai pot lega în mediul online și dacă aceste prietenii există acum, poate că ele se formaseră încă din timpul școlii tradiționale, când copiii încă interacționau între ei, când puteau să-și strângă în brațe educatoarele și învățătoarelor sau primeau o batere pe umăr din partea profesorului care îi aprecia răspunsul nu doar prin notă, cât și prin această atingere, acest gest care pentru un școlar însemna încredere, mulțumire, motivație. Oare câți dintre profesori mai sunt dispuși să ofere, în mediul online, dincolo de cunoștințele disciplinei pe care o predau, ceea ce era la fel de valoros – timpul lor liber – pe care fără să conștientizeze, uneori, la școală, în timpul pauzelor, îl petreceau cu și printre copii. Acum, clasa de elevi s-a redus la literele colorate, încercuite, și, pe ici pe colo, la câteva chipuri adunate pe un ecran de laptop prea aglomerat ca să poată cuprinde 28 de elevi dintr-o clasă. Pe laptop sau pe tabletă, nu mai poți zări sau intui dacă pe chipul unui copil se află tristețe, descumpănire, nerăbdarea de a se sfârși ora sau bucuria de a răspunde înaintea tuturor. Aici, nu mai ridică nimeni mâna, nu mai există plăcerea copilului de a mai ieși la tablă să arate colegilor și profesorului că știe lecția sau că recunoaște pe hartă Dunărea.
În mediul online, a dispărut contactul permanent cu clasa, cu elevul din ultima bancă care știam că după 15 minute devenea agitat, pentru că își pierdea forța de concentrare. Școala față în față scotea din noi instincte pe care nu conștientizam că le aveam, eram dascăli, frați mai mari, consilieri, ofeream un stil vestimentar, o conduită sau pur și simplu, eram o figură prietenoasă pe care un copil sărman, acasă nu o găsea pentru că tatăl era plecat în străinătate, mama nu mai era, bunica bolnavă rătăcea aiurea în delirul vârstei.
Școala online nu va oferi niciodată această apropiere dintre oameni, dintre adulți și copii; că vrem sau nu să recunoaștem, pentru copii, această educație digitalizată este ca o prăpastie pe marginea căreia se află viitorul umanității și nu este nimeni de veghe în lanul de secară.
Care sunt punctele forte ale educației online – întoarcerea ocheanului
În zilele noastre, accesul la o educație de calitate oricând și oriunde dorim, se poate face atâta timp cât avem acces la un computer și la internet. Am intrat în ultimele decenii într-o nouă eră – revoluția educației online. Iată câteva motive pentru care observ că învățarea online se vrea a fi viitorul educației:
- Acest tip de educație oferă flexibilitate. Educația online permite profesorului și elevului să își stabilească propriul ritm de învățare și există flexibilitatea adăugată în a stabili un program care să se potrivească agendei tuturor. Prin urmare, utilizarea unei platforme educaționale online permite un echilibru mai bun al muncii și al studiilor, deci nu este nevoie să se renunțe la nimic.
- Educația la distanță oferă o gamă largă de programe de învățare. Într-un spațiu vast și larg ca internetul, există abilități și subiecte infinite de predat și de învățat. Un număr tot mai mare de universități și școli de învățământ superior, am observat că oferă versiuni online ale programelor lor pentru diferite niveluri și discipline. De la cursuri de dans/ de muzică la ore de fizică cuantică desfășurate în laborator, lecțiile care se pot viziona la doar un click distanță. Mai mult de atât, poți absolvi cursuri fără a fi călcat vreodată în campusul școlar. Acest tip de educație fiind un beneficiu, în special, pentru persoanele cu dizabilități, cu boli cronice sau care sunt nevoite să-și ducă existența permanent în spațiul domestic.
- Școala online este accesibilă și mai rentabilă. Educația online ne permite să studiem sau să predăm de oriunde din lume. Aceasta înseamnă că nu este nevoie să facem naveta dintr-un loc în altul sau să urmăm un program rigid. În plus, nu doar se economisește timp, ci și bani, care pot fi cheltuiți pentru alte priorități.
- Permite o experiență de învățare personalizată. Așa cum am menționat anterior, acest tip de educație oferă flexibilitate, ne ajută în a ne stabili propriul ritm de studiu. Dar educația online este, de asemenea, flexibilă pentru cerințele individuale ale elevilor și nivelul fiecăruia de abilitate. Mai mult, profesorul are și el acces la mai multe materiale didactice pe care le poate folosi în timpul lecției, materiale care poate îi sunt necesare doar atunci, venind din inspirația de moment la oră.
Acestea sunt doar câteva motive pentru a alege educația online, însă, subliniez, în țara noastră, acest tip de educație este considerată o fata morgana și, încă, se preferă experiența tradițională, învățarea la clasă.
Bibliografie
– Beadle, Ph., Cum să predai. Strategii didactice, Editura Didactica Publishing House, 2019;
– Cristea, S., Dicționar de termeni pedagogici, Editura Didactica si Pedagogica, București, 1998;
– Mialaret, G. et Vialss, J., Histoire mondiale de l’Education. Tome 3, Paris : PUF, 1981, p. 74;
– E. Planchard, Pedagogia școlară contemporană, Editura Didactica si Pedagogica, București, 1992;
Alte surse
– www.europeandataportal.eu/en/impact-studies/covid-19/education-during-covid-19-moving-towards-e-learning;
– old.taltech.ee/public/h/haridustehnoloogiakeskus/img/12_reasons_web_final-3.pdf;
– www.constantameditatii.ro/importanta-educatiei/.