În perioada 17-22 iulie 2023, am participat la cursul de formare „Active art: understanding and enjoying art in the classroom and beyond” în Barcelona – Spania, mobilitate de formare finanțată prin Programul Erasmus+ de Uniunea Europeană, Acțiunea Cheie 1 – Educație Școlară (SCH), contract cu numărul 2022-1-RO01-KA121-SCH-000064457. Cursul abordează multidisciplinar psihologia artei, familiarizează participanții cu diferite moduri de înțelegere și predare a artelor, de dezvoltare a procesului creativ la elevi și de fructificare maximă a influenței pozitive a activităților legate de artă asupra stării de bine a individului.
Cele 6 zile de activități teoretice și practice, desfășurate în sala de curs și la Muzeul Național de Artă a Cataloniei, au însemnat o imersiune în lumea culorilor și a formelor, familiarizarea cu modalități stimulare a creativității elevilor și de menținere a atenției și motivației acestora.
Din numeroasele activități parcurse, voi prezenta două ce dezvoltă atitudinea creativă și stimulează gândirea laterală (gândirea creativă deliberată) prin exerciții individuale și de grup.
Tehnica trencadis: de la dezvoltarea creativității la exprimarea sinelui
Termenul „trencadis” definește tehnica de acoperire a suprafețelor cu ceramică spartă, inventată de arhitectul modernist catalan Antoni Gaudí, și care constituie o reinterpretare a străvechii tehnici mesopotamiene a mozaicului. Cuvântul provine din verbul trencar însemnând a sparge.
Prin această tehnică, Antoni Gaudí a dat o nouă viață ceramicii și sticlei: cu bucățile neregulate obținute din spargerea acestora, a acoperit suprafețe plane și curbe, la aplicare lăsând un spațiu între fragmente.
Pentru exemplificare, vizualizăm imagini ilustrative pentru felul în care arhitectul a dat viață ceramicii, precum obiective din Parcul Güell (banca semicirculară ce imită forma unui șarpe, Fântâna Dragonului etc.), acoperișul Casei Batlló (ce amintește de spinarea unui balaur), unele hornuri ale Casei Mila ori vârfurile turnurilor Catedralei Sagrada Familia.
Așa cum se observă, tehnica arhitectului catalan seamănă cu arta japoneză Kintsugi, ce urmărește readucerea la forma inițială a unui obiect de ceramică spart, deoarece alcătuiește un întreg, însă diferă de aceasta prin faptul că generează o nouă realitate, armonioasă în ansamblul ei, în loc să vizeze re-facerea întregului deteriorat și marcarea vizibilă a conturului cioburilor. Raportându-ne la sufletul omului, arta japoneză urmărește readucerea individului la starea de echilibru prin evidențierea rănilor suferite, pe când trencadis se axează pe crearea unei noi realități, bazată pe acceptare și depășirea situației de criză, în care primează armonia întregului.
Utilizată la clasă, tehnica trencadis familiarizează elevul cu arta lui Gaudi, dezvoltă creativitatea și simțul estetic, contribuie la autocunoaștere și facilitează autoexprimarea. Văd oportunități de valorificare a acesteia atât la orele de dirigenție, cât și la cele de Literatură română sau la opționalul Lectura ca abilitate de viață – îndeosebi în ce privește receptarea poeziei.
De exemplu, la ora de consiliere și dezvoltare personală, în funcție de vârsta elevilor, stabilim o sarcină (ar putea fi definirea devizei de viață). Apoi, le cerem elevilor să o transpună în tehnica trencadis, să îi dea un titlu și, la final, să o prezinte în fața colegilor.
În acest sens, avem nevoie de coli A4, creioane grafit și/ sau colorate, bucățele de hârtie colorată de formă geometrică neregulată și lipici, ziare/ reviste pentru decupartea literelor ce vor forma titlul lucrării. Fiecare elev primește o coală de hârtie pe care realizează conturul potrivit pentru sarcină. Apoi va umple această formă lipind bucățele de hârtie colorată, de la contur spre interior, astfel încât între acestea să rămână un mic spațiu alb. Titlul lucrării poate fi scris de mână sau folosind litere decupate din reviste.
Visual Thinking Strategies (VTS)
Este un complex de metode utilizate pentru facilitarea percepției elevilor despre artă, îndeosebi cea modernă, care îi ajută să își îmbunătățească abilitățile de înțelegere a fenomenului artistic, de comunicare despre acesta prin însușirea și utilizarea termenilor de specialitate, precum și de colaborare în cadrul unei grupe.
Dezvoltatorii acesteia sunt Abigail Housen, specialist în psihologie cognitivă, și Philip Yenawine, fost director pentru educație la Muzeul de Artă din New York.
Activitatea în care utilizăm VTS are următoarele etape:
A) Alegem două tablouri necunoscute pentru elevi, astfel încât aceștia să nu vadă pictorii și titlurile lucrărilor și le acordăm câteva minute pentru observarea acestora. În cazul grupelor mari (20 persoane), le dăm elevilor imagini printate pentru a putea vizualiza cu acuratețe detaliile tablourilor.
B) Punem următoarele 3 întrebări:
1. Ce se petrece în acest tablou?
2. Ce anume din ceea ce vezi în acest tablou care te face să spui asta?
3. Altceva?
Procedăm la fel cu un alt tablou.
C) Asigurăm finalul creativ al discuției prin următoarele întrebări:
1. Ce titlu ați da acestui tablou?
2. Imaginați-vă și redați un dialog între personajele tabloului.
3. Care ar fi scena următoare dacă imaginea ar aparține unui film?
4. Ce legături există între cele două tablouri?
5. Ce melodie v-ar plăcea să interpretați în această scenă?
6. Ce personaj din acest tablou v-ar plăcea să fiți?
Așa cum se observă, VTS poate fi aplicat cu ușurință, indiferent de ciclu, având un evident caracter incluziv, atât într-un spațiu dedicat – un muzeu sau o expoziție de pictură -, cât și în clasă, inclusiv în cadrul programului „Școala Altfel”.
* * *
Disclaimer: Finanțat de Uniunea Europeană.
Punctele de vedere și opiniile exprimate aparțin exclusiv autorului și nu reflectă punctele de vedere și opiniile Uniunii Europene sau ale Agenției Naționale. Nici Uniunea Europeană, nici Agenția Națională nu pot fi considerate răspunzătoare pentru acestea.