Învățământul românesc tinde spre o evaluare complexă realizată printr-o gamă largă de metode, în beneficiul actului evaluativ. Cu cât strategiile de evaluare sunt mai variate, cu atât va fi atins scopul unei evaluări complexe, multilaterale, veridice și care subliniază gradul de îndeplinire a obiectivelor educaționale. În ultimele decenii, s-au propus și experimentat metode alternative de evaluare ca demersuri care pot conduce de la evaluarea formativă la evaluarea formatoare, prin care elevul este subiect, dar totodată obiect al evaluării, însușindu-și informații asupra performanțelor sale în învățare, dar și asupra a ce mai are de corectat, devenind un factor activ în propria sa evoluție.
Metodele alternative de evaluare oferă elevilor posibilitatea de a demonstra ce știu, ce pot să facă, dar mai ales dacă le place ceea ce fac, dacă au înclinații, dacă sunt motivați, care este atitudinea lor față de o anumită disciplină sau față de un anumit subiect. Metodele alternative de evaluare sunt adesea percepute de către profesori ca o povară, un document școlar care se adaugă multitudini de dosare pe care trebuie să le întocmească.
O alternativă la testele standardizate o constituie utilizarea metodelor alternative de evaluare. Considerate expresie a modernizării evaluării școlare, permit atât măsurarea cunoștințelor dobândite, cât și a acelor obiective aparținând domeniului afectiv, greu măsurabile prin metode tradiționale. Completând testele aplicate elevilor, metodele alternative oferă profesorului informații suplimentare despre nivelul pregătirii elevului, despre sfera intereselor acestuia, despre abilitățile sale într-un anumit domeniu, despre înclinațiile spre un domeniu de activitate. Strategiile alternative de evaluare oferă elevilor posibilități diverse de a demonstra ce au învățat, concretizat în nivelul cunoștințelor și mai ales ce pot să realizeze, concretizat în priceperi, deprinderi, abilități. Cu ajutorul acestora, evaluatorul obține informații asupra atitudinii elevului față de disciplina studiată, cu materia supusă procesului instructiv-educativ.
Astfel, se poate constata interesul elevului pentru o anumită disciplină de studiu, pentru anumite capitole sau chiar pentru o singură temă studiată.
Realizarea unor lucrări sau obiecte presupune însușirea unor metode de investigare științifice, aplicarea creator a cunoștințelor însușite, transferul cunoștințelor și aplicarea priceperilor dobândite.
Metodele alternative constituie un pas înainte în evaluare, contribuind și la dezvoltarea creativității. În realizarea unei sarcini care îi trezește interesul, elevul este motivat să aplice diverse metode de investigare științifică, să caute soluții, să-și folosească imaginația și să dea dovadă de perseverență și creativitate. Astfel, metodele alternative au un rol extrem de important în dezvoltarea psihologiei cognitive, prin rolul activ al subiectului, prin contribuția personală în realizarea sarcinilor. Posibilitatea de a face aprecieri personale în raport cu o temă dată, de a emite judecăți de valoare, de a interpreta și reinterpreta o situație, de a avea anumite manifestări atitudinale, conferă acestor metode rolul de mijlocitor al uneia dintre cele mai importante finalități ale educației, inovația și creativitatea.
Metodele alternative de evaluare se bazează pe directa acțiune a elevului, pe execuția directă, valorificând cunoștințe, priceperi, deprinderi, încurajând activitatea elevului, înlesnind abordarea multi și pluridisciplinară, astfel contribuind la făurirea unui învățământ formativ. Prin efortul de investigare, cercetare, descoperire, elevul învață despre el însuși, care-i este potențialul, la ce nivel se studiază în raport cu așteptările proprii sau ale celorlalți, ce lacune are și ce mai are de recuperat, fiind astfel motivat să-și îmbunătățească performanțele. Progresele pe care le face sunt observabile atât de către el însuși, cât și de profesor, care urmărește realizarea unui salt calitativ în ceea ce privește performanțele școlare.
Relația profesor-elev se transformă, prin intermediul aplicării metodelor alternative, din una de subordonare, într-o relație de colaborare, cooperare, comunicare.
În realizarea în echipă a sarcinilor, elevul își dezvoltă abilitățile de comunicare în cadrul grupului, învață să-și exprime liber propriile păreri, să ceară și să ofere ajutor, să valorifice potențialul propriu și al colegilor, realizând astfel și autoevaluarea propriilor acțiuni, un pas important în cunoașterea de sine.