Educația timpurie reprezintă prima etapă a educației formale și are un impact major asupra dezvoltării globale ale copilului. În această perioadă se formează bazele personalității, ale limbajului, ale gândirii și ale relațiilor sociale.
Adaptarea activităților educative pentru copii cu dificultăți este esențială pentru asigurarea egalității de șanse și pentru realizarea educației incluzive. Prin adaptarea obiectivelor, conținuturilor, metodelor și materialelor, educatorul poate sprijini integrarea copilului în grup și dezvoltarea armonioasă a acestuia. Copiii pot prezenta dificultăți de limbaj și comunicare manifestate prin vocabular redus, pronunție incorectă sau dificultăți în exprimarea ideilor. De asemenea pot apărea dificultăți de atenție și concentrare care afectează participarea activă la activități.
Adaptarea activităților de limbaj și comunicare la grupă. Activitate: Povestire după imagini
• Pentru copiii tipici: povestirea completă a imaginilor.
• Pentru copiii cu dificultăți de limbaj:
– utilizarea imaginilor mari și clare;
– formularea de întrebări simple („Cine este?”, „Ce face?”);
– acceptarea răspunsurilor scurte sau nonverbale (arată, mimează).
Rezultat: copilul participă activ, fără presiunea exprimării complexe.
Adaptarea activităților matematice la grupă. Activitate: Numărarea obiectelor
• Pentru copiii tipici: numărare până la 5–10.
• Pentru copiii cu dificultăți cognitive:
– numărare până la 2–3;
– utilizarea obiectelor concrete (cuburi, jetoane);
– sprijin verbal constant din partea educatorului.
Rezultat: copilul înțelege noțiunea de cantitate și se simte încurajat.
Adaptarea activităților practice și artistice la grupă. Activitate: Realizarea unui colaj
• Pentru copiii cu motricitate fină slab dezvoltată:
– materiale mari, ușor de manevrat;
– lipici aplicat de educator;
– accent pe proces, nu pe rezultat.
Rezultat: copilul participă cu plăcere și își dezvoltă încrederea în sine.
Adaptarea activităților socio-emoționale la grupă. Activitate: Joc de rol „La grădiniță”
• Pentru copiii cu dificultăți de relaționare:
– roluri simple;
– modelarea comportamentului de către educator;
– încurajarea cooperării în perechi.
Rezultat: copilul exersează relaționarea într-un mediu sigur.
Părinții sunt informați despre nevoile copilului și implicați în continuarea activităților acasă. Comunicarea constantă contribuie la coerența intervențiilor educaționale.
Adaptarea activităților pentru copiii cu dificultăți în educația timpurie este esențială pentru realizarea educației incluzive. Exemplele practice demonstrează că, prin metode adecvate și materiale adaptate, fiecare copil poate progresa și se poate integra armonios în colectiv.
Bibliografie
• Breben, S. (2013). Metodica activităților instructiv-educative în grădiniță. București: Editura Aramis.
• Cucoș, C. (2014). Pedagogie. Iași: Editura Polirom.
• Gherguț, A. (2011). Psihopedagogia copiilor cu cerințe educaționale speciale. Iași: Editura Polirom.
• Ionescu, M. (2012). Educația incluzivă. Cluj-Napoca: Editura Eikon.