Ca ființă socială, omul poate exista doar în cadrul relațiilor sociale, iar totalitatea acestor relații sociale interiorizate de către fiecare individ în parte, constituie esența fiecărei persoane.
Idealul educațional al școlii românești îl reprezintă „dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane în formarea personalității autonome și creative” , dar pentru a forma această personalitate autonomă și creativă și a dezvolta individualitatea umană, este necesară crearea unor situații de învățare adecvate, în vederea valorificării potențialului de care elevii dispun.
Școala asigură cadrul necesar și adecvat în care se desfășoară formarea elevilor, atât sub aspect instructiv, cât și sub aspect educativ. Este un factor principal care contribuie la dezvoltarea personalității umane, dar oricât de bine ar fi organizate și oricât de bogate sunt conținuturile obiectelor de învățământ, de multe ori nu se poate acoperi nevoia de cunoaștere, de exploatare și de investigare a copiilor. Ei sunt dornici să se implice în activități unde pot să se manifeste liber, să își arate talentele sau să-și satisfacă dorințele și curiozitățile.
Învățământul preuniversitar are scopul de a oferi copiilor condițiile necesare pentru o dezvoltare normală și deplină și are în vedere asigurarea, (pe lângă aspectele informative inerente predării, dar și construirii unui viitor cetățean), acelor experiențe care să țină seama de ritmul propriu al copilului, de nevoile sale și de activitatea sa fundamentală – jocul.
Prin activitățile extracurriculare se urmărește identificarea și cultivarea legăturii dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viață civilizat, precum și stimularea creativității în diferite domenii. Acestea sunt definite ca totalitatea activităților educative organizate și planificate în instituțiile de învățământ sau în alte organizații cu scop educațional, dar mai puțin riguroase decât cele formale și desfășurate în afara incidenței programelor școlare, conduse de persoane calificate, cu scopul completării altor aspecte particulare ale personalității acestuia.
Prin aceste activități, elevul explorează, reconstruiește, redescoperă, ajunge la generalizarea și asimilarea adevărurilor prin eforturi proprii iar implicarea lui presupune și asumarea responsabilităților. Educația extracurriculară este proces integrat ce are în vedere achiziția de cunoștințe, capacități, valori și atitudini care îi transformă pe elevi în populație activă în comunitatea din care fac parte și crește gradul de participare la sistemul formal de educație.
În cadrul activităților extracurriculare sunt definite concepte și intervenții în comunități care promovează învățarea pe tot parcursul vieții, menită să asigure o mai bună adaptare și integrare a tinerilor și adulților atât pe piața muncii cât și în contextul socio-economic în general. Mijloacele extracurriculare îndeplinesc o funcție complementară în raport cu instruirea școlară lărgind orizontul elevilor și constituind o bază solidă pentru însușirea conținutului instruirii școlare. Este important ca acest tip de activități eliberate de constrângerile programei școlare să se ghideze după principiile interdisciplinarității pentru a contribui în mod real la formarea deplină a personalității elevilor și la pregătirea lor pentru viață.
Ca activități complementare, cele extracurriculare prezintă unele particularități ce se referă la participarea elevilor, la conținutul și durata lor, la formele de organizare și metodele folosite. De asemenea, mai mult decât în activitatea școlară, poate fi implicată comunitatea locală prin parteneriatele încheiate cu diversele instituții locale iar părinții au și ei un rol bine definit.
Prin faptul că asemenea activități se supun de bună voie regulilor, asumându-și responsabilități, copiii se autodisciplinează. Cadrul didactic are prin acest tip de activitate, posibilități deosebite să-și cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influențeze dezvoltarea, să realizeze mai ușor și mai frumos obiectivul principal al școlii și al învățământului primar – pregătirea copilului pentru viață.
Bibliografie
Cojocaru V. (2002). Management educaţional. Ghid pentru directorii unităţilor de învăţămînt. Consiliul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare. Chișinău: Ştiinţa, p.132.
Costea, O. (2009). Educația formală și nonformală. București: Editura Didactică și Pedagogică.
Ilie, V. (2007). Pedagogie. Perspective teoretice şi aplicative. Craiova: Editura Universitaria.
Lepădatu D. Curs Psihologia Adolescentului, Disponibil online pe: biblioteca.regielive.ro/cursuri/pedagogie/psihologia-adolescentului-174300.ht
Pătraşcu D.Ursu A.(1997). Management educaţional preuniversitar. Chișinău: Editura ARC, p.379.