Când vorbim despre o limbă străină, vorbim despre cultura acesteia, despre obiceiuri, oameni, identități, cunoștințe și cuvinte. În special cuvinte, deoarece vocabularul este făcut din cuvinte. Vocabularul reprezintă punctul de plecare în a ști o limbă. El reprezintă fundația unei limbi, și așa cum David A. Wilkins a spus: „fără gramatică, foarte puțin se poate comunica, dar fără vocabular, nu putem comunica deloc”.
„Dacă îi vorbești unui om într-o limbă pe care o înțelege, cuvintele îi vor ajunge în mintea lui. Dacă îi vorbești în propria lui limbă, cuvintele ajung la inima lui.”― Nelson Mandela
Dezvoltarea vocabularului se face prin tratarea și dezbaterea diferitelor metode de prezentare a vocabularului în limba engleză, în modalități creative. Folosind principalele abordări, metode și tehnici de dezvoltare a vocabularului în limba engleză și activități precum interviuri, povești, scrisori, jocuri, cântece, toate acestea fac ca elevii să devină dornici de a învăța și de a-și dezvolta vocabularul.
Vocabularul receptiv înseamnă abilitatea de a înțelege un cuvânt, atunci când elevul îl aude sau îl vede, în timp ce vocabularul productiv reprezintă capacitatea de a produce un cuvânt atunci când trebuie să îl folosească în scriere sau vorbire. Relația dintre vocabularul receptiv și cel productiv se dorește a fi una echilibrată. Este important ca profesorii să creeze situații în care elevii să folosească vocabularul receptiv în exprimarea lor.
Cele mai des folosite abordări în predarea vocabularului sunt reprezentate de metoda traducerii prin gramatică, metoda directă și abordarea comunicativă.
Metoda traducerii prin gramatică este o metodă ce presupune folosirea gramaticii și a traducerii (The Grammar Translation Method), care obișnuia să fie foarte populară în învățarea limbii grecești. Această metodă folosește limba maternă, iar gramatica este învățată deductiv. Totodată, ea pune accent pe memorarea cuvintelor de vocabular si pe regulile de gramatică, morfologie și sintaxă, scriere și citire. Elevii de obicei traduc propoziții și texte din limba maternă în limba engleză sau invers.
Deoarece elevii necesitau un rol activ la clasă, iar accentul se punea pe citit și scris, abilitățile de vorbire pierdeau teren, astfel, această metodă și-a pierdut popularitatea, și atenția i-a revenit Metodei directe (The Direct Method).
Metoda directă a venit ca o reacție împotriva metodei anterioare, iar accentul cade pe legătura dintre cunoaștere și comunicare, mai degrabă decât pe traducere, iar profesorul folosește limba engleză la clasă, pentru că o limbă străină poate fi învățată doar când este folosită activ. Profesorul asociază înțelegerea prin acțiune și demonstrație. Această metodă funcționează prin activități de tipul Profesor- Elev, Elev- Elev. Pronunția este atent învățată.
În ciuda avantajelor, această metodă nu a îndeplinit nevoile sistemului educațional, deoarece a fost greu de greu de implementat în școlile publice. După o scurtă folosire abundentă la începutul secolului al XX-lea, curând a devenit neinteresantă, și a lăsat loc pentru alte metode.
Una dintre cele mai aclamate abordări în învățarea limbilor străine este abordarea comunicativă, care a apărut în 1980 ca reacție a abordări bazate pe gramatică. Este o abordare care se focusează pe dezvoltarea abilităților comunicative și pune accentul pe folosirea limbii în situații și scopuri reale de viață. Activitățile folosite în cadrul acestei metode sunt cele de dialog cu subiect care are legătură cu actualitatea elevilor, astfel aceștia sunt mult mai motivați în dialogarea într-o limbă străină.
Este important ca profesorii să adapteze informația la nivelul elevilor și să îi facă conștienți de faptul că un vocabular dezvoltat, este punctual principal al tuturor abilităților dezvoltate (scris, citit, ascultat, vorbit) și asta îi poate face pe elevi să se simtă confortabil în folosirea limbii engleze.
Adevărul este că nu există o baghetă magică pentru ca un profesor să dezvolte în mod miraculos vocabularul elevilor și să îi facă vorbitori competenți. Dar în loc de asta, ar trebui să existe o muncă de echipă pentru a găsi cele mai bune soluții ca elevii să învețe engleza în mod eficient, iar profesorul să folosească cele mai potrivite abordări și metode în avantajul elevului. Cred că nu există o abordare sau o metodă perfectă, ci mai degrabă o combinație de tehnici ale fiecărei abordări și metode, care aplicate în concordanță cu interesele, nevoile și nivelul elevilor, vor da rezultate bune.
Așa cum Benjamin Franklin spunea „Spune-mi și voi uita. Învață-mă și îmi voi aminti. Implică-mă și voi învăța.”, procesul de învățare trebuie să reprezinte un mediu sigur și plăcut, cu atmosferă pozitivă, în care elevilor să li se permită să facă greșeli, ca mai apoi să îi facă să fie încrezători și motivați. Cum timpurile se schimbă rapid, profesorii nu mai trebuie să predea doar fapte concrete, ci trebuie să îi învețe pe elevi cum să învețe singuri, cum să se adapteze, să se schimbe, și cum să caute cunoașterea.
Bibliografie
Richards, J., Rodgers, Theodore, S. (2014). Approaches and Methods in Language Teaching. Cambridge University Press.
Jin, L., Cortazzi, M., (2011) Re-Evaluating Traditional Approaches to Second Language Teaching and Learning, vol. II. Taylor & Francis e-Library.
Swan, M. (1985). A critical look at the Communicative Approach (2). English Language Teaching Journal, 39(2), 76–87.
Cameron, L.,(2007). Teaching Languages to Young Learners. Cambridge: Cambridge University Press.