De multe ori auzim cadre didactice care se simt epuizate în încercarea de a găsi metode de lucru pentru elevii care prezintă deficit de atenție și hiperactivitate. În unele cazuri, copiii prezintă o tulburare de deficit de atenție, dar în alte cazuri elevii nu au nicio tulburare de neurodezvoltare.
Tulburarea de tip deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD – Attention Deficit Hyperactivity Disorder) – este o tulburare de neurodezvoltare diagnosticată în rândul copiilor, dar este prezentă și în rândul adulților, însă la adulți apare sub alte forme. Simptomele prezente în această tulburare sunt: dificultăți de concentrare și de menținere a atenției, impulsivitate, hiperactivitate și lipsa capacității de autoreglare, având grade diferite de intensitate.
Astfel de copii fac în mod frecvent greșeli, vorbesc excesiv, sunt într-o continuă mișcare, uneori ai impresia că sunt conduși de un motor. Sunt prezinte uneori și accese de furie, iar cooperarea, mai ales cu ceilalți colegi, este dificilă. Există trei tipuri de ADHD:
- predominant neatent: sunt prezente dificultăți de concentrare, atenţie scăzută, distractibilitate, deficit de învățare;
- predominant hiperactiv-impulsiv: este prezentă agitația psihomotorie, comportamentul impulsiv, autocontrolul slab;
- tip combinat: este prezint deficitul de atenție împreună cu hiperactivitatea/impulsivitatea, această categorie fiind cea mai des întâlnită
Este indicat ca dascălii să cunoască câteva noțiuni de importante despre tulburările cu care se confruntă elevii de la clasele la care predau, deoarece cunoașterea acestor informații este prețioasă pentru modul de lucru cu elevul în special, și cu clasa în ansamblu.
În cele ce urmează vom prezenta mai multe strategii de lucru în cazul elevilor cu ADHD:
- Aranjarea clasei și a spațiului, organizarea unui spațiu liniștit. Este foarte important ca mediul în care copilul învață să fie fără elemente distractoare, așezat departe de fereastră, cât mai aproape de cadrul didactic și lângă un elev liniștit și atent.
- Existența unui ceas pe perete, așa copilul nu va mai deranja ora întrebând cât este ceasul, și în plus acest lucru oferă posibilitatea de calculare a timpului în îndeplinirii sarcinii de lucru.
- Punerea pe fundal a unor piese muzicale instrumentale, liniştitoare pentru a calma copilul. Nu este recomandată ascultarea de cântece pentru copii, deoarce acestea îi antrenează pe copii și au un efect invers, și nicidecum unul calmant.
- Stabilirea regulilor clasei – realizarea și prezentarea unui regulament la începutul anului școlar simplu, concis, precum și aranjarea și afișarea acestuia într-un mod și într-un loc vizibil.
- Pe cât posibil se va evita schimbarea cadrelor didactice de la clasă.
- Existența unei conduite drepte și ferme din partea cadrului didactic sunt esenţiale în activităţile de fiecare zi. De asemenea rutina trebuie păstrată și ea cu stricteţe. Copiii cu ADHD dau rezultate bune în urma aplicării Regulii celor trei „R”: rutină, regularitate şi repetiţie.
- Oferirea de instrucțiuni clare în legătură cu deplasările permise în sala de grupă. În ceea ce privește copilul agitat, acesta poate fi lăsat să își miște picioarele sau să stea în picioare lângă masă.
- În cazul elevilor care vorbesc excesiv, este indicată introducerea regulii ridicării mâinii înainte de a începe să vorbească, și reamintirea întregului grup că fiecare elev are dreptul numai la o propoziţie când vor să răspundă sau puteți folosi un cronometru, stabilind un timp sufficient pentru fiecare elev, astfel încât să nu se simtă îngrădiți.
- Menținerea contactului vizual în trasarea de sarcini și evitarea realizării sarcinilor mai complexe spre sfârșitul programului. Este indicat ca acestea să fie realizate în prima parte a zilei, iar sarcinile mai ușoare spre final.
- Stabilirea regulii cu elevii ca înainte să răspundă să se oprească şi să gândească pentru a formula în gând ceea ce vor spune. Acest lucru îl va ajuta pe copilul cu ADHD să se calmeze înainte de a vorbi. Se poate introduce regula celor 10 secunde, adică să aștepte 10 secunde înainte să dea răspunsul.
- Aprecierea, lăudarea copiilor, de obicei copiii cu ADHD au o nevoie crescută de apreciere și răspund bine la laude şi la o atenţie individuală crescută. Atitudinile reci, negative din partea cadrelor didactice nu au un efect pozitiv, ci din contră.
- Folosirea evaluărilor scrise sau sub forma de lucrări practice și evitarea evaluării orale, deoarce de obicei copiii cu ADHD au o stimă de sine scăzută, iar la o evaluare orală s-ar putea pierde, și astfel ar putea apărea frustrarea.
- Folosirea unui sistem de recompense simbolice pentru comportamentele dezirabile și ignorarea comportamentelor inadecvate.
- Modul de lucru diferențiat, este indicat să existe un plan individualizat nevoilor copiilor, în funcție de posibilitățile fiecărui copil, și împărțirea lectiilor pe subpuncte mai mici. De asemenea în planificarea unei zile este indicat ca activităţile liniştite să alterneze cu cele care presupun mişcare (Vrânceanu, Pelivan, 2011, p. 181).
- Comunicarea cu elevul să fie cât mai simplă și accesibilă înțelegerii. Mesajul transmis să fie clar, iar tonalitatea să fie accentuată, însă nu rece.
- Acordarea de atenție și ascultarea a ceea ce are de spus copilul. Ca fiecare copil, dar și adult, nevoia de a fi ascultat înseamnă a te simți respectat, apreciat, valorizat. Acest aspect este necesar să fie îndeplinit, deoarece cum am menționat și mai sus, acesți copiii au o stimă de sine scăzută, iar cadrul didactic trebuie să ofere copilului încredere, respect și un cadru securizant, pentru ca elevul să știe că profesorul este acolo ca să îl ajute, și nu ca să îl certe, ci să îl îndrume, să găsească metode noi de rezolvare a diferitelor situații cu care se confruntă.
- Gestionarea situaților de stărilor de furie, se recomandă acordarea de timp atunci când copilul trece printr-o criză. De exemplu, copilul este sfătuit să numere până la 10 în timp ce respiră liniștit și profund, ori de câte ori are tendința de a se enerva (Vrânceanu, Pelivan, 2011, p. 178).
- Distragerea atenției şi implicarea copilului în alte activități, atunci când se observă apariția unei situații conflictuale. Metoda s-a dovedit a fi o rezolvare rapidă a conflictelor, această strategie ajutându-i să iasă dintr-o potenţială situaţie dificilă.
- Cooperarea între elevi, crearea de parteneriate cu elevi care au abilități sociale bune, crearea de grupuri mici de lucru în vederea creșterii gradului de cooperare, a spiritului de echipă, a învățării responsabilității, etc.
- Colaborarea cu părinții, este foarte importantă menținerea unei legături permanente cu părinții copilului. Acest lucru influentează eficiența procesului instructiv-educativ.
- Colaborarea cu echipa școlii este foarte importantă colaborarea cadrului didactic cu alți specialiști din școală, cum ar fi: psihologul școlii, profesorul de sprijin și chiar și medical.
Bibliografie
1. APA (2003). Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mentale DSM-IV-TR, Editura Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania
2. Gherguţ, A. (2001). Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii de educaţie integrată, Polirom, Iaşi,
3. Vrânceanu, M., Pelivan, V. (2011). Incluziunea socio-educațională a copiilor cu dizabilități în grădinița de copii, Asociaţia Obştească “Femeia şi Copilul – Protecţie şi Sprijin”, Criuleni
4. Eduform – Metode de lucru pentru elevii cu cerințe educaționale speciale, articol accesat la data de 15.03.2021 – https://www.eduform.snsh.ro/campanie-online/metode-de-lucru-pentru-elevii-cu-cerinte-educationale-speciale
5. Tulburarea de tip deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), accesat la 03.04.2021 – https://www.helpautism.ro/autism/tulburarea-de-tip-deficit-de-atentie-si-hiperactivitate-adhd