Articolul evidențiază importanța fundamentală a colaborării autentice între școală și comunitate pentru creșterea calității procesului educațional și pentru dezvoltarea unui mediu școlar rezilient, adaptabil provocărilor. Parteneriatele bine construite și susținute facilitează schimbul de resurse, idei și sprijin reciproc, contribuind la implicarea activă a tuturor actorilor educației și la formarea unor elevi echilibrați, responsabili și motivați.
Finalitatea acestei cercetări constă în conturarea unei perspective coerente, bazate pe realitățile din sistemul educațional românesc, privind rolul și viitorul parteneriatelor educaționale în consolidarea relației școală-comunitate. Rezultatele evidențiază faptul că, dincolo de obligațiile formale, cadrele didactice își doresc construirea unor relații autentice, funcționale și sustenabile cu familiile elevilor, cu autoritățile locale, ONG-urile, agenții economici și alți actori sociali relevanți.
La nivel național, cercetarea oferă următoarele direcții de acțiune și impact:
- Elaborarea unor politici educaționale și ghiduri metodologice centrate pe parteneriate funcționale și adaptate contextului local;
- Dezvoltarea unor programe naționale de formare continuă pentru cadrele didactice, axate pe managementul parteneriatelor educaționale, atragerea de fonduri, voluntariat și leadership comunitar;
- Stimularea implicării comunității prin recunoașterea publică a parteneriatelor de succes, diseminarea bunelor practici și includerea acestora în platforme digitale educaționale;
- Crearea unui cadru unitar de monitorizare și evaluare a parteneriatelor școală-comunitate, care să fundamenteze deciziile la nivel local și național;
- Sprijinirea școlilor din medii vulnerabile sau izolate în dezvoltarea de parteneriate cu instituții județene sau naționale, pentru reducerea inegalităților.
Această cercetare se dorește a fi un punct de plecare în formularea unui plan strategic național, în care parteneriatele educaționale să devină nu doar instrumente auxiliare, ci motoare de transformare pozitivă a culturii organizaționale a școlii și a relației cu societatea.
Rezultatele cercetării naționale reflectă un interes crescut al cadrelor didactice pentru consolidarea parteneriatelor educaționale, în special în direcții care răspund provocărilor actuale ale educației: incluziunea socială, sănătatea mintală, ecologia, protejarea tradițiilor și implicarea familiei în viața școlii. Temele propuse, precum „Familia – partener în educație”, „Localitatea mea este curată?” sau „Împreună, pentru un viitor mai bun!”, denotă orientarea școlii spre o educație contextualizată, aplicabilă și cu impact real în comunitate.
Cadrele didactice consideră că sustenabilitatea acestor parteneriate depinde de factori precum:
• implicarea activă și continuă a tuturor actorilor educaționali (elevi, părinți, autorități, ONG-uri);
• stabilirea unor obiective clare și comune;
• asigurarea unui cadru legal și logistic stabil (acorduri, resurse, spații);
• formarea continuă a cadrelor în domeniul parteneriatelor;
• comunicarea transparentă și evaluarea periodică a impactului.
Totodată, este evidențiată nevoia reducerii birocrației, diversificării surselor de finanțare (granturi, sponsorizări, voluntariat), precum și a recunoașterii implicării partenerilor (prin diplome, promovare publică, evenimente comunitare). În plus, profesorii solicită sprijin pentru organizarea de schimburi de bune practici și activități în care elevii și părinții să colaboreze direct.
Aceste concluzii sunt susținute și în literatura de specialitate, care argumentează că o cultură a colaborării între școală și comunitate conduce la creșterea calității actului educațional, reducerea riscului de excluziune și întărirea coeziunii sociale (Barrett & Lynch, 2020; Voicu & Marinescu, 2019; UNESCO, 2016).
Răspunsurile cadrelor didactice participante la cercetarea națională din cadrul Simpozionului Național „Școala și comunitatea locală – parteneriat pentru colaborare, educație și reziliență” oferă o imagine coerentă și valoroasă asupra modului în care este perceput și aplicat parteneriatul educațional în școlile din România.
Analiza răspunsurilor relevă o serie de concluzii semnificative:
1. Valori și convingeri comune privind importanța parteneriatelor
Un element-cheie evidențiat este acordul unanim al cadrelor didactice cu privire la importanța parteneriatului dintre școală și comunitate. Această unitate de opinie subliniază internalizarea conceptului de colaborare educațională drept factor esențial în succesul actului didactic, în sprijinirea elevului și în consolidarea legăturilor dintre educație și viața reală. Profesorii nu mai văd educația ca o responsabilitate exclusivă a școlii, ci ca o efort comun în care fiecare actor comunitar are un rol esențial.
2. Experiență și maturitate profesională
Datele arată că majoritatea respondenților (75%) au o experiență profesională de peste 20 de ani, ceea ce oferă cercetării un fundament solid de expertiză. Acești profesori au trăit diferite etape ale sistemului educațional românesc și au capacitatea de a aprecia dintr-o perspectivă longitudinală impactul parteneriatelor locale. Răspunsurile sunt, astfel, bine ancorate în realitate și validate prin practică îndelungată.
3. Participare activă în proiecte și deschidere spre colaborare
Marea majoritate a participanților afirmă că au derulat sau participat la proiecte educaționale în parteneriat cu instituții locale, culturale sau ONG-uri. Această realitate confirmă faptul că în școlile românești există inițiative locale concrete, adaptate contextului și nevoilor comunității. Răspunsurile relevă atât diversitatea activităților desfășurate (campanii sociale, activități de voluntariat, educație pentru mediu, ateliere culturale), cât și dorința de a continua sau extinde aceste colaborări.
4. Nevoia de sprijin instituțional și strategii clare
Chiar dacă atitudinea față de parteneriat este una pozitivă, o parte dintre cadrele didactice au subliniat necesitatea unor resurse mai clare, strategii instituționale bine definite și susținere constantă din partea conducerii școlii sau a autorităților locale. De asemenea, se remarcă nevoia de formare continuă în domeniul managementului parteneriatelor și al scrierii de proiecte educaționale.
5. Impactul perceput asupra elevilor și comunității
Majoritatea respondenților consideră că parteneriatele educaționale contribuie la:
• dezvoltarea competențelor sociale ale elevilor,
• creșterea motivației pentru învățare,
• consolidarea relației școală–familie–comunitate,
• și la crearea unui mediu educațional incluziv și adaptat nevoilor actuale.
Răspunsurile cadrelor didactice validează ipoteza centrală a cercetării: parteneriatele educaționale sunt percepute ca fiind esențiale în construcția unei școli moderne, ancorate în realitățile locale și capabile să sprijine reziliența elevilor. Această cercetare demonstrează că în multe comunități școala devine un centru al coeziunii sociale, iar profesorii sunt agenți activi ai schimbării prin colaborare și inițiativă.
Astfel, rezultatele constituie o bază solidă pentru recomandări de politici educaționale, dar și pentru multiplicarea bunelor practici la nivel național.
• Majoritatea cadrelor didactice participante consideră că parteneriatele școală–comunitate sunt esențiale pentru dezvoltarea competențelor socio-emoționale și civice ale elevilor.
• Colaborarea cu instituții culturale, ONG-uri, autorități locale este frecventă, dar de multe ori punctuală și dependentă de inițiativa personală a profesorilor.
• Principalele dificultăți întâmpinate sunt: lipsa de resurse, birocrația, lipsa sprijinului managerial sau local.
• Participanții doresc existența unei rețele naționale de bune practici, precum și formări dedicate în domeniul managementului parteneriatelor educaționale.
• S-a evidențiat nevoia de ghiduri de bune practici și suport instituțional pentru parteneriate educaționale durabile.
Rezultatele studiului subliniază faptul că investiția în relații colaborative durabile este esențială pentru consolidarea unui învățământ incluziv, inovator și orientat spre viitor.