Pentru a dezvolta şi a ne dezvolta trebuie să clarificăm, la nivelul unităţii şcolare, ceea ce este bine, valoros, util pentru noi şi pentru copiii din şcoală, anume ce înseamnă, pentru noi o „şcoală bună”, un „profesor bun” şi un „elev bun”. Numai după aceea putem defini ce înseamnă „mai bun” – la nivelul şcolii, al profesorilor, al elevilor – în aşa fel încât aceştia din urmă să obţină rezultate superioare, să fie mai mulţumiţi, mai adaptaţi, mai eficienţi în viaţa socială și profesională.
Calitatea educaţiei şi a dezvoltării profesionale se determină prin “calcul rezidual” (al “valorii adăugate”). Calitatea unui serviciu educaţional este exprimată prin ceea ce rămâne din rezultatele obţinute în urma parcurgerii programelor educaţionale după ce a fost luată în considerare influenţa factorilor “de intrare” (aptitudinile, calităţile personale şi performanţele la “intrare”, mediul social, economic şi cultural, calificarea profesorilor / formatorilor, resursele disponibile etc.). Cu alte cuvinte, nu contează atât valoarea absolută a rezultatelor obţinute (de exemplu – procentul elevilor care trec examenul de bacalaureat sau numărul profesorilor care aplică rezultatele unei formări specializate), ci raportul între aceste rezultate şi performanţele la intrarea în sistem.
În ultimul deceniu a fost introdus, în definirea şi evaluarea calităţii şi conceptul de “valoare creată” având în vedere tocmai caracterul impredictibil al dezvoltării societăţii: a devenit evident faptul că nu ştim cum va arăta societatea pentru care îi pregătim pe copiii noştri. Ca urmare, calitatea în educaţie trebuie definită nu numai pe baza a ceea ce are nevoie acum un adult sau un tânăr ci şi în funcţie de modul în care ea reuşeşte să satisfacă nevoi viitoare. Deci, o educaţie de calitate este nu numai aceea care asigură progresul în atingerea unor obiective prestabilite (“valoare adăugată”) ci şi cea care îşi stabileşte noi ţinte şi noi modalităţi de atingere a lor (“valoare creată”) pe măsură ce societatea se schimbă.
Mai există un al treilea concept, cel de “valoare ajustată” care, în opinia noastră exprimă nivelul cel mai de jos acceptabil la care putem vorbi de calitate: nivelul “de funcţionare”, menţinut, ajustat şi îmbunătăţit în mod conştient dar fără să fie vorba, încă, de valoare adăugată. Indicii de calitate subsumaţi “valorii ajustate” reflectă efortul de menţinere şi optimizare a funcţionării curente a unităţii şcolare, efort situat, în opinia evaluatorilor pe “graniţa” între “funcţionare” şi “asigurarea calităţii”, aparţinând ambelor domenii.
Asigurarea calitatii educatiei este realizată printr-un ansamblu de actiuni de dezvoltare a capacitatii institutionale de elaborare, planificare si implementare de programe de studiu, prin care se formeaza încrederea beneficiarilor ca organizatia furnizoare de educatie satisface standardele de calitate. Asigurarea calitatii exprima capacitatea unei organizatii furnizoare de a oferi programe de educatie, în conformitate cu standardele anuntate. Ea este astfel promovata încât sa conduca la îmbunatatirea continua a calitatii educatiei. Metodologia asigurării calităţii educaţiei conform Legii calităţii educaţiei precizează :
Art. 7. – (1) Asigurarea calităţii educaţiei este centrată preponderent pe rezultate.
(2) Rezultatele sunt exprimate în cunoştinţe, competenţe, valori şi atitudini, care se obţin prin parcurgerea şi finalizarea unui nivel de învăţământ sau program de studii.
Cel mai important aspect al sistemelor de calitate este necesitatea ca orice activitate de asigurare sau de evaluare a calităţii să aibă ca scop îmbunătăţirea calităţii, reflectată în rezultatele elevilor. “Valoarea adăugată” (sau progresul în reuşita şcolară, în realizarea obiectivelor curriculare) şi, “valoarea creată” (sau activităţile educaţionale desfăşurate explicit la cererea sau în folosul beneficiarilor şi care nu rezultă explicit din obiectivele curriculare – adică crearea de obiective şi activităţi adaptate condiţiilor concrete) trebuie să constituie scopurile fundamentale ale activităţii şcolare.