Deoarece elevii trebuie să-şi dezvolte abilitatea de a soluţiona eventualele conflicte în mod constructiv, rolul școlii s-a modificat în direcția dobândirii unei experiențe sociale, bazată pe cooperare (colaborare).
Strategiile didactice interactive oferă ocazia unei învăţări productive și participative din partea celor implicați în procesul educațional. În cadrul grupului apar relaţii de comunicare și de participare prin schimb de informaţii, relaţii care depind de caracteristicile personale ale membrilor grupului și de relaţionările inter- şi intragrupale (Marta Iuliana Vicol, 2009, p. 67).
Acest obiectiv se poate realiza prin promovarea în şcoli a învăţării bazate pe cooperare (colaborare). Învăţarea în cooperare (colaborare) este o metodă de predare şi învăţare în care elevii lucrează împreună pentru a rezolva un aceeaşi problemă sau pentru a explora o temă nouă. Cooperarea (colaborarea) şi competiţia sunt pârghii care pot fi folosite de cadrele didactice în procesul instructiv-educativ în ponderi diferite.
Învățarea prin cooperare (colaborare) ”reprezintă mai degrabă o filosofie instrucțională decât o metodă aparte” ( Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară, 2005, p. 168). Crenguţa-Lăcrămioara Oprea susține ideea potrivit căreia strategiile didactice interactive de grup sunt modalităţi de organizare a activităţii prin care sunt favorizate schimburile interrelaţionale dintre participanţii la activitate prin procese interumane de cooperare şi competiţie, stimulând activismul (Crenguţa-Lăcrămioara Oprea, 2009, p. 9.).
Strategiile didactice cooperante au ca efect superior dezvoltarea abilităţilor de comunicare, a gândirii critice, dezvoltarea competenţelor cognitive, promovează toleranţa și participarea activă la îndeplinirea sarcinii colective, ameliorarea relaţiilor interpersonale și dezvoltarea inteligenţei interpersonale, ameliorarea calității învățării, realizarea transferului de cunoștințe, confruntarea ideilor, dezvoltarea autonomiei, asumarea și interpretarea unor roluri variate în cadrul grupului, etc. ( Luminița Drăghicescu, 2011, p. 130).
Învăţarea prin cooperare sau prin colaborare reprezintă o strategie pedagogică ce încurajează actorii participanţi la procesul educaţional să lucreze împreună în microgrupuri, de maxim 6 persoane, în vederea îndeplinirii unui scop comun.
Munca în grup presupune cooperare şi activitate comună în rezolvarea unor sarcini de instruire. Mărimea grupului este importantă în realizarea învăţării, deoarece acasta depinde de natura şi complexitatea sarcinii. Metoda învăţării prin cooperare (colaborare), în grupuri mici, are la bază principiul întăririi coeziunii grupului de lucru şi al sporirii gradului de interacţiune între membri.
Pentru început este recomandabil să se lucreze în perechi, iar treptat să se treacă la structuri mai complexe. O eficienţă mai mare o au grupurile de lucru constituite din 4-6 membrii în funcţie de vârsta şi nivelul elevilor.
Grupurile eterogene sunt de preferat celor omogene. Implicarea elevilor mai slabi sau cu anumite dificultăţi de învăţare în îndeplinirea unor sarcini în cadrul grupului este benefică pentru ambele părți, deoarece elevii mai slabi au de câştigat dintr-o activitate la care participă alături de elevi buni iar elevii buni învaţă şi ei atunci când sunt puşi în situaţia de a-i ajuta pe colegii lor mai slabi.
Potrivit mai multor clasificări de ordin pedagogic în categoria metodelor (procedeelor) didactice care se bazează pe cooperare (colaborare) pot fi incluse: Metoda predării/învăţării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar), Metoda Jigsaw (Mozaicul), Cascada (Cascade), STAD (Student Teams Achievement Division) – Metoda învăţării pe grupe mici, TGT (Teams/Games/Tournaments) – Metoda turnirurilor între echipe, Metoda schimbării perechii (Share-Pair Circles), Metoda piramidei (Metoda bulgărelui de zăpadă,), Fishbone maps (scheletul de peşte), Diagrama cauzelor şi a efectului, Știu/ Vreau să știu/ Am învățat, Brainstorming, Ciorchinele, Metoda Gândiţi – Lucraţi în perechi – Comunicaţi (Think-Pair-Share), Diagrama Venn, Pânza de păianjăn ( Spider map – Webs), Tehnica florii de nufăr (Lotus Blossom Technique), Metoda R.A.I., Brainstorming, Starbursting (Explozia stelară), Metoda Pălăriilor Gânditoare (Thinking hats – Edward de Bono), Caruselul, Multi-voting, Interviul de grup, Studiul de caz, Incidentul critic, Phillips 6/6, Tehnica 6/3/5 (Brainwriting), Fishbowl (tehnica acvariului), Tehnica focus grup, Patru colţuri (Four corners), Metoda Frisco, Sinectica, Buzz-groups, Metoda Delphi, Mai multe capete la un loc, Tehnica florii de nufăr, SINELG, Tehnica Blazonului, Turul Galeriei, Creioanele la mijloc, Interviul în trei trepte etc.
Cooperarea și competiția în cadrul grupurilor sunt importante în crearea interdependențelor pozitive sau negative în atingerea obiectivelor și scopurilor individuale sau a ale celorlalți (David W. Johnson și Roger T. Johnson, 2001, p. 95-105.).
În eficientizarea metodelor de cooperare trebuie îndeplinite anumite condiții sine qua non: interdependența pozitivă, interacțiunea față în față, responsabilitatea individuală și de grup, formarea și dezvoltarea unor sarcini sociale și evaluarea muncii de grup prin clarificarea și îmbunătățirea contribuției fiecărui elev în atingerea sarcinii de rezolvat (Carmen Lungu-Tranole, 2014, p. 269-272)
Metoda „Predarea/ Învățarea reciprocă” (Reciprocal teaching) (Rezumând, Întrebând, Clarificând, Prezicând) este o tehnică concepută de Annemarie Sullivan Palincsar și colegii săi.
Această metodă didactică pornește de la ideea potrivit căreia ”Învățarea reciprocă este cea mai eficientă în contextul investigației colaborative la nivel de grup mic…” iar elevii pot experimenta rolul cadrului didactic, fiecare elev predând, va învăța cel mai bine (Mohammad Reza Ghorbani, Atefeh Ardeshir Gangeraj, Sahar Zahed Alavi, 2013, p.1-12) .
Numărul elevilor din grupuri poate fi de la patru până la şapte, fiecare dintre ei având la îndemână acelaşi text, împărţit în fragmente, de către cadrul didactic. Prin această metodă didactică elevii sunt puşi în situaţia de a fi ei înşişi profesori, de a explica colegilor rezolvarea unor probleme.
Elevii sunt împărţiţi în grupe de câte 4 în care fiecare are un rol bine definit: Rezumatorul – cel care face un scurt rezumat al textului citit, expune ceea ce este important; Întrebătorul – cel care pune întrebări clarificatoare (unde se petrece acţiunea? , de ce personajul a reactionat aşa?, ce înseamnă?); Clarificatorul – el trebuie să aibă o viziune de ansamblu, să încerce să răspundă întrebărilor grupului și să discute termenii necunoscuți; Prezicătorul – cel care îşi va imagina, în colaborare cu ceilalţi care va fi cursul evenimentelor.
Realizarea acestei metode presupune parcurgerea mai multor etape:
- Explicarea scopului şi descrierea metodei şi celor patru strategii.
- Împărţirea rolurilor elevilor.
- Organizarea pe grupe. Lucrul asupra textului.
- Realizarea învăţării reciproce.
- Aprecieri, completări, comentarii.
Aplicarea Metodei Predării/ Învățării reciproce presupune alegerea uneia din cele două variante posibile:
Varianta nr. 1 – elevilor li se oferă acelaşi text spre studiu, după care sunt împărţiţi în patru grupuri corespunzătoare celor patru roluri, membrii unui grup cooperând în realizarea aceluiaşi rol. De exemplu, grupul A este responsabil de rezumarea textului, grupul B face o listă de întrebări pe care le vor adresa în final tuturor colegilor, grupul C are în vedere clarificarea termenilor noi, iar grupul D dezvoltă predicţii. În final, fiecare grup işi exercită rolul asumat.
Varianta nr. 2 – se împarte textul în părţi logice; se organizează colectivul în grupe a cate 4 elevi; aceştia au fiecare câte un rol: rezumator, întrebător, clarificator și prezicător.
Se distribuie părţile textului fiecărui grup în parte. Echipele lucrează cu textul, fiecare membru concentrându-se asupra rolului asumat.
Trebuie precizat că pentru a încuraja învăţarea prin cooperare, în cadrul unui grup mai numeros, acelaşi rol poate fi împărţit între doi sau trei elevi. În final, fiecare grup află de la celălalt despre ce a citit; membrii fiecărui grup îşi exercită rolurile, informându-i pe ceilalţi colegi (din alte grupuri) despre textul citit de ei, stimulând discuţia la temele studiate.
Această metodă didactică poate fi folosită pentru studierea textelor literare şi ştiinţifice. Elevii aceleiaşi grupe vor colabora în întelegerea textului şi în rezolvarea sarcinilor de lucru, urmând ca frontal să se concluzioneze soluţiile.
Fiecare elev care joacă acest rol trebuie să realizeze următoarele demersuri: rezumă ceea ce a citit, pune o întrebare despre text, la care ceilalţi trebuie să răspundă, clarifică lucrurile neclare pentru ceilalţi și face predicţii asupra fragmentului care urmează, vor urmări dacă ea se va adeveri pe parcursul fragmentului următor și cere celorlalţi să citească fragmentul următor, precizând care este acesta.
Elevii aceleiaşi grupe vor colabora în întelegerea textului şi în rezolvarea sarcinilor de lucru, urmând ca frontal să se concluzioneze soluţiile. Grupele pot avea texte diferite pe aceeaşi temă, sau pot avea fragmente ale aceluiaşi text. Ei pot lucra pe fişe diferite, urmând ca în completarea lor să fie o strânsă colaborare sau pot lucra pe o singură fişă pe care fiecare să aibă o sarcină precisă (Marta Iuliana Vicol, 2009, p. 68).
Aplicarea acestei metode la o lecție despre ”Constituția României din anul 1866 ” de la clasa a VIII-a (textul integral legislatie.resurse-pentru-democratie.org/constitutie/constitutiunea-din-1866.php), elevii primesc un text cu conținutul acesteia și încearcă să rezolve sarcinile:
Rezumatorul: Constituția adoptată proclama suveranitatea națională, introducea principiul responsabilității guvernamentale și al separării puterilor în stat, monarhia reprezenta forma de guvernământ, stabilea libertăți și drepturi cetățenești, includea un nou sistem electoral, bazat pe votul cenzitar, instituțiile centrale ale statului erau: monarhia ereditară, în familie pe linie bărbătească, moștenitorii tronului urmând să fie crescuți în religia ortodoxă, guvernul reprezenta puterea executivă și era condus de prim ministru, Parlamentul era bicameral (Senat și Camera Deputaților) și reprezenta puterea legislativă.
Întrebătorul: Când a fost adoptată? În anul 1866. De ce a fost adoptată? A fost prima constituție elaborată fără concurs străin și fără aprobare externă, devenind un act de manifestare a independenței, făcând abstracție de suzeranitatea otomană și garanția colectivă a celor 7 mari puteri, oferind totodată cadrul pentru evoluția statului român pe baze moderne și democratice.
Clarificatorul : este prima constituție internă românească și a fost elaborată după modelul Constituției Belgiene din 1831, introducea dreptul de veto (mă opun) al monarhului.
Prezicătorul : adoptarea Constituției din 1866 a însemnat un prim pas spre obținerea independenței, transformarea României în regat și modernizarea statului român.
Avantajele Metodei Predării/ Învățării reciproce sunt multiple: stimulează şi motivează, ajută elevii în învăţarea metodelor şi tehnicilor de lucru cu textul, și a tehnicilor de muncă intelectuală pe care le poate folosi apoi în mod independent, dezvoltă capacitatea de exprimare, atenţia, gândirea cu operaţiile ei şi capacitatea de ascultare activă și stimulează capacitatea de concentrare asupra textului de citit şi priceperea de a selecţiona esenţialul.
Însă există și anumite limite în aplicarea acestei metode didactice la clasă: obişnuirea elevilor cu un anumit rol şi, implicit, dificultatea lor de a se acomoda cu un altul și faptul că după lucrul în grup, elevul poate obosi şi nu se mai concentrează suficient atunci când un coleg îi predă. Modul de evaluare al acestei metode didactice se poate realiza prin observare, corectare reciprocă și autocorectare.
Bibliografie:
1. Drăghicescu, Luminița, Strategii didactice interactive bazate pe învățarea prin colaborare în volumul Educație și dezvoltare profesională, coordonatori Valentin Dogaru-Ulieru și Luminița Drăghicescu, Fundația-Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2011.
2. Ghorbani, Mohammad Reza, Gangeraj, Atefeh Ardeshir, Alavi, Sahar Zahed, Reciprocal Teaching of Comprehension Strategies Improves EFL Learners Writing Ability, Current Issue in Education, Volume 16, Number 1, January 30, 2013, p.1-12, cie.asu.edu/ojs/index.php/ cieatasu/article/…/416/, accesat 25 mai 2018.
3. Carmen Lungu-Tranole, Utilizarea metodelor de cooperare în învățare, în ”Columna”, nr.3, 2014, p. 269-272, columna.crifst.ro/sites/ columna.crifst.ro/files/articole/columna_2014_3_04.pdf, acccesat 24 mai 2018.
4. Negreț-Dobridor, Ion, Pânișoară, Ion-Ovidiu, Știința învățării. De la teorie la practică, Editura Polirom, Iași, 2005.
5. Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara , Strategii didactice interactive, ediția a III-a, Editura Didactică şi Pedagogică, București, 2009.
6. Vicol, Marta Iuliana, Strategii didactice interactive- Repere metodologice de predare/ învățare prin cooperare, în ”Studia Universitatis”, Revistă Științifică a Universității de Stat din Moldova, 2009, nr.9 (29), p. 67-68, studiamsu.eu/wp-content/ uploads/11.pdf., accesat 23 mai 2018.