Forme complementare de predare-însușire a cunoștințelor economice

Pentru disciplinele economice, profesorii au posibilitatea de a utiliza şi alte forme complementare de activitate didactică (atât activităţi de grup cât şi activităţi individuale) într-o manieră atractivă şi stimulatoare pentru elevi, cum sunt: consultaţiile, cercurile ştiinţifice, revistele şcolare, concursurile şcolare, vizite de studii, practicile şcolare, întocmirea de referate, proiecte şi alte lucrări practice.

a) Consultaţiile – reprezintă timpul în afara orelor la clasă pe care îl alocă profesorul elevilor. Condiţia realizării acestora o reprezintă interesul profesorilor, dar şi al elevilor care, în timpul alocat consultaţiilor trebuie să manifeste dorinţa de a consolida cunoştinţele, elimina neclarităţile, creşte nivelul de pregătire. La rândul lor, profesorii trebuie să manifeste disponibilitatea de a oferi elevilor consultaţii, pe care să le considere ca pe o posibilitate reală de a cunoaşte mai bine elevii, de a putea mai bine comunica cu ei, de a se autoevalua.

b) Cercurile ştiinţifice – reprezintă angajarea elevilor într-un demers creativ de investigare, documentare, dezbatere, rezolvare de probleme. În cadrul acestor activităţi elevii vor fi antrenaţi, în grupuri mici, să abordeze diverse probleme pe care să rezolve singuri prin efort propriu de investigare şi documentare. Scopul este de a stimula dezvoltarea intelectuală, prin capacitatea de autoinstruire şi de adaptare la situaţii noi, prin formarea de opinii, atitudini, concepţii proprii. Activitatea cercurilor nu este cuprinsă în planul de învăţământ şi se desfăşoară în cadrul unor şedinţe tematice care devin mediul în care se poartă discuţii libere, constructive şi uneori controversate asupra temei stabilite

c) Revistele şcolare – reprezintă o altă manieră de stimulare a creativităţii elevilor, care vor avea posibilitatea să se exprime liber pe marginea unor probleme concrete ale şcolii, să se informeze cu noutăţile organizatorice sau de conţinut didactic, să lucreze în echipă, să socializeze cu colegii şi cu profesorii, să-şi asume răspunderi.

d) Concursurile şcolare – reprezintă o formă instituţionalizată a activităţilor didactice complementare. Concursurile şi olimpiadele şcolare reprezintă cadrul cel mai cunoscut şi frecvent de afirmare şi recunoaştere a performanţelor şcolare. Prin modul lor de desfăşurare, concursurile şcolare dezvoltă la elevi spiritul de competiţie, educă ambiţiile acestora în mod pozitiv, îi stimulează în vederea obţinerii performanţelor şi validează rezultatele capacităţilor şi a efortului acestora.

e) Vizitele de studii – ca şi lecţiile în diverse tipuri de întreprinderi economice, întâlnirile cu specialiştii, discuţiile şi contactul direct cu fenomenele economice pot reprezenta o modalitate de eficientizare a discursului didactic, prin care profesorul îşi poate atinge mai bine obiectivele specifice.

f) Practicile şcolare – reprezintă, ca şi vizitele, posibilitatea de a concretiza cunoştinţele deprinse în timpul lecţiilor, de a trezi interesul elevilor pentru acţiune, de a-i motiva pentru a aprofunda studiul unei laturi a cunoaşterii economice întâlnite în practică, de a-i orienta şi consilia pentru continuarea studiilor sau intrarea pe piaţa muncii.

g) Întocmirea de referate, proiecte şi alte lucrări practice – reprezintă posibilitatea de a completa, consolida, îmbogăţi şi aplica achiziţiile din timpul lecţiilor.

Cadrele didactice recurg frecvent la aceste activităţi de studiu individual, cu scopul de a stimula elevii să parcurgă bibliografia suplimentară, să aplice cunoştinţele prin întocmirea unui proiect mai amplu decât o simplă temă pentru acasă.

 

Articole asemănătoare