Un model de asigurare a calităţii în educaţie este un factor esenţial în realizarea cu succes a educaţiei, la nivel mondial existând un număr mare de iniţiative în acest sens. El reprezintă un instrument eficient în managementul instituţiilor de învăţământ, însă este foarte important ca acesta să fie corect implementat, altfel riscând să genereze adversităţi şi chiar să devină o povară.
1. Delimitări conceptuale
Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor educaţionale a dus la apariţia unor metode şi canale noi de învăţare, impunând adaptarea tuturor componentelor sistemului de învăţământ şi, în consecinţă, impunând reconsiderarea criteriilor şi standardelor de asigurare a calităţii.
Autoritatea Publică Pentru Educaţie şi Formare Aplicată (PAAET), un prestigios institut academic al Orientului Mijlociu din Kuweit, propune un model ce are la bază relaţiile între factorii-cheie ai unui sistem de învăţământ. Acesta vizează înglobarea calităţii în toate procesele organizaţiei şcolare şi pune accentul pe relaţiile dintre elev, profesor şi curriculum, în jurul cărora gravitează influenţele externe ale societăţii, familiei, managementului educaţional, cerinţelor de pe piaţa muncii, nevoii de competenţă şi de învăţare pe tot parcursul vieţii. Şi pentru că schimbarea nu trebuie să fie doar una conceptuală, ci trebuie transpusă în acţiuni concrete, inventariază în prealabil o suită de proiecte, menite să înlesnească adaptarea şcolii la noile cerinţe: consolidarea infrastructurii, crearea unui portal unic care să cuprindă un sistem complet de management al învăţării şi instrumente de colaborare, digitalizarea planurilor de învăţământ şi convertirea manualelor în cursuri interactive, realizarea unor clase de tip Smart, dotarea profesorilor şi elevilor cu echipamente, biblioteci digitale, pregătirea profesorilor pentru noile tehnologii. În viitor, standardele de evaluare a calităţii în educaţie vor viza cu siguranţă şi aceste aspecte şi cu cât şcolile vor înainta mai repede pe această direcţie, cu atât mai mult ele vor deveni esenţiale şi vor da o nouă înfăţişare învăţământului din întreaga lume.
Asigurarea calităţii în educaţie aduce deopotrivă beneficii elevilor, profesorilor şi societăţii, determinând orientarea procesului educaţional şi alinierea acestuia la standarde, încurajarea îmbunătăţirii sale continue, asumarea responsabilităţii, o bază solidă pentru învăţământul superior şi învăţarea pe tot parcursul vieţii.
Modelul, conceput de Hajraf Al-Hajraf în colaborare cu Salah Al-Sharhan, urmăreşte aşadar asigurarea calităţii în educaţie prin implementarea e-learningului şi a blended learningului într-un cadru al managementului calităţii totale, urmărind patru direcţii principale: asigurarea calităţii şi problemele legate de tehnologie, impactul asupra schimbării comportamentului, impactul factorilor culturali şi evaluarea experienţei, pentru a trasa direcţiile de acţiune viitoare în acest domeniu.
2. Descrierea modelului
2.1 Prezentare
Modelul propus ia în considerare factorii interni ai sistemului de învăţământ, respectiv mediul şcolar, în corelaţie cu factorii externi, după următoarea schemă:
Modelul urmăreşte încurajarea unei culturi a calităţii în sistemul educaţional începând chiar de la interacţiunea dintre elev şi profesor, indiferent că este vorba despre învăţarea tradiţională, faţă în faţă, sau despre blended learning. Între cei doi se stabileşte o relaţie implicită, elevul progresând sub îndrumarea profesorului, iar acesta din urmă câştigând experienţă şi perfecţionându-se concomitent cu copilul pe care îl educă.
Elevul se află, de asemenea, în interacţiune cu curriculumul, curriculum ce se va adapta şi va evolua la rândul său în funcţie de cerinţele şi nevoile sale. Triada elev – profesor – curriculum este un întreg indivizibil, aflându-se într-o relaţie de determinare reciprocă şi continuă schimbare.
Mediul primar în care au loc aceste interacţiuni este chiar sala de clasă, căreia dezvoltarea standardelor de calitate îi impun să se transforme dintr-un mediu convenţional în unul interactiv, cu o infrastructură care să permită învăţarea de tip e-learning şi un conţinut digital adecvat.
Acest model de asigurare al calităţii abordează în egală măsură şi factorii externi ai educaţiei, între care stabileşte o relaţie de determinare reciprocă. Managementul educaţional, ca motor al funcţionării întregului mecanism va dirija procesul de învăţământ către cerinţele de pe piaţa muncii. Piaţa muncii este cea care determină, la rândul său, orientarea şi programele de studiu din învăţământul superior, generând astfel competenţele cerute de societate. Familia este principala componentă a societăţii, calitatea vieţii depinzând în mod direct de nivelul de dezvoltare a societăţii. Între calitatea educaţiei şi calitatea vieţii există o relaţie de determinare reciprocă, managementul educaţional fiind chemat să regleze procesul de învăţământ, pentru a răspunde cât mai bine cerinţelor actuale şi de viitor ale mediului extern.
2.2 Calitatea e-learningului
Controlul calităţii e-learningului este o nouă provocare, pentru orice sistem de învăţământ, datorită elementului de noutate şi complexităţii acestui concept. Abordările de tip e-learning şi blended learning, precum şi dimensiunea amplă a procesului de implementare necesar impun stabilirea unor direcţii de acţiune clare, concrete şi uşor de pus în practică.
Al-Hajraf propune un model integrat de control al calităţii în educaţia de tip e-learning, al cărui schemă o prezentăm în continuare:
La baza construirii modelului sunt principiile pedagogice, evidenţiind faptul că educaţia păstrează aceleaşi fundamente, schimbările intervenind în modul în care se realizează predarea, învăţarea şi evaluarea; aceste schimbări trebuie văzute ca o îmbunătăţire a calităţii actului didactic, ca o oportunitate de a-l îmbogăţi şi diversifica, potrivit nevoilor individuale şi cerinţelor mediului extern.
Calitatea infrastructurii, a echipamentelor şi a suportului necesar pentru a realiza o educaţie de tip e-learning sau blended learning este o condiţie elementară, fără de care un astfel de model nu este posibil. Presupune un efort material considerabil nu doar datorită investiţiilor pe care le presupune realizarea unei bune infrastructuri, ci şi datorită costurilor de întreţinere şi de upgradare, ca urmare a dezvoltării accelerate a tehnologiei.
O bună educaţie presupune un design de calitate al instruirii şi conţinuturi pe măsură. Planul de învăţământ, programele şcolare, proiectarea activităţii la clasă, toate trebuie puse în acord cu cerinţele unui învăţământ în care simpla comunicare faţă în faţă a profesorului cu elevul este de mult depăşită.
Calitatea aplicaţiilor, acurateţea, relevanţa, accesibilitatea şi actualitatea lor, precum şi securitatea datelor, sunt de asemenea aspecte deosebit de importante într-un astfel de model.
2.3 Evaluarea calităţii educaţiei
În Kuweit, organismul de acreditate al calităţii în educaţie este Agenţia pentru Acreditare Academică şi Calitate a Educaţiei (AAEQA), care se ocupă atât de învăţământul de tip K12, care reprezintă şcolaritatea de la 5 la 18 ani, precum şi de învăţământul superior. Această agenţie este cea care elaborează planuri strategice, pe care le transpune în politici şi proceduri, în conformitate cu cerinţa unui certificat standard internaţional (ISO). Aceste reglementări atribuie roluri tuturor factorilor implicaţi: elevi, părinţi, profesori, conducerea instituţiilor de învăţământ şi nu în ultimul rând pieţei muncii. Se doreşte aşadar ca toţi factorii interesaţi să-şi aducă contribuţia şi să ofere feed-back.
Important de precizat este că acest model recomandă ca învăţarea să nu devină un proces separat de predare, ci să se menţină o strânsă legătură între profesor şi elev, profesorul fiind direct implicat pentru a organiza, susţine şi certifica munca elevului. Învăţarea de tip e-learning poate crea o falsă impresie privind diminuarea rolului pe care îl are cadrul didactic, în fapt nevoia de competenţă şi implicare din partea sa fiind una în continuă creştere.
Al-Hajraf insistă asupra unei abordări echilibrate în ce priveşte evaluarea, arătând că o abordare mult prea simplă va fi lipsită de flexibilitate, în timp ce una complexă va consuma foarte mult timp şi resurse. Modelul pe care îl propune este cel al profesorului Donald Kirkpatrick de la Universitatea din Wisconsin, model ce se compune din patru niveluri ce trebuie parcurse secvenţial şi evolutiv. Cele patru niveluri sunt evaluarea reacţiei, evaluarea învăţării, evaluarea comportamentului şi evaluarea rezultatelor.
Principalul factor de succes al asigurării calităţii este viziunea clară a managementului. Obiectivele şi ţintele strategice trebuie mediatizate la toate nivelurile instituţiei, nu doar pentru ca fiecare profesor să le cunoască, ci pentru ca să şi le asume şi să participe activ pentru realizarea lor, urmând apoi a fi concretizate într-o planificare strategică pe termen mediu şi lung.
3. Avantaje şi limite ale modelului
3.1. Avantaje:
– implementarea unui sistem adecvat de asigurare a calităţii asigură integrarea procesului educaţional şi formează un sistem de monitorizare similar procedurilor de acreditare;
– asigurarea responsabilităţii sistemelor şi a instituţiilor educaţionale;
– încurajarea îmbunătăţirii constante a procesului de învăţare şi, prin urmare, asupra întregului sistem educaţional;
– formarea unei baze solide pentru un învăţământ superior eficient.
3.2. Limite:
– implementarea elearning în şcolile din medii sărace presupune investiţii financiare majore, pe care autorităţile le amână sau chiar le refuză;
– retincenţa şi rezistenţa la schimbare a unei părţi a personalului creează blocaje ce împiedică aplicarea măsurilor în unele unităţi de învăţământ;
– modelul nu detaliază pârghiile prin care să se realizeze conexiunea între factorii interni şi cei externi, de care depinde însăşi funcţionarea lui.
4. Concluzii
Cadrul conceptual al modelului prezentat se bazează pe 8 dimensiuni ce descriu diferitele domenii pe care managementul educaţional ar trebui să le ia în considerare:
- competenţa profesorului / personalului;
- comportamentul elevilor / profesorului;
- conţinutul convenţional / digital;
- infrastructura;
- mediul de livrare;
- serviciile de asistenţă tehnică;
- sustenabilitatea/fiabilitatea;
- instrumentele de măsurare şi evaluare.
Direcţiile de dezvoltare a cercetării pentru îmbunătăţirea eficienţei modelului de asigurare a calităţii pot fi clasificate în patru domenii principale:
- asigurarea calităţii şi problemele legate de tehnologie;
- impactul asigurării calităţii asupra schimbării comportamentului;
- impactul factorilor culturali asupra implementării eficiente şi a succesului modelului;
- evaluarea experienţei e-learning în cadrul acestui model.
Sunt necesare schimbări de atitudine şi de percepţie din partea tuturor celor implicaţi, fie ei elevi sau profesori, precum şi o reconsiderare a poziţiei pe care o are societatea faţă de şcoală. Evaluarea şi măsurarea performanţei potrivit standardelor de calitate sunt instrumentele prin care se vor stabili direcţiile de acţiune şi posibilitatea de extindere a acestui model.
„În timp ce calitatea este dificil de definit, importanţa sa este universal apreciată.” – Garvin, 1988
Bibliografie
• H. Al-Hajraf, S. Al-Sharhan , „Total Quality Management (TQM) of Blended E-Learning Systems: A New Integrated Model and Framework”, Literacy Information and Computer Education Journal (LICEJ), Volume 3, Issue 1, March 2012
• W. K. Kirkpatrick şi D. Kirkpatrick, „4 niveluri ale instruirii”, American Society for Training & Development, 2016
• S. Al-Sharhan, Ahmed Al-Hunaiyyan, Hanaa Al-sharah, „A new efficient blended e-learning model and framework for K12 and higher education: Design and implementation success factors”, 2010, Computer Science, Fifth International Conference on Digital Information Management (ICDIM)
• R. Spiro, P. Feltovich, M. Jacobson, and R. Coulson, “Cognitive Flexibility, Constructivism, and Hypertext: Random Access Instruction for Advanced Knowledge Acquisition in Ill-Structured Domains”, Journal of Educational Technology, 1995
• SR EN ISO 9000:2015, „Sisteme de Management al Calităţii. Principii fundamentale şi vocabular”