Rușii-lipoveni din România sunt credincioși de rit vechi cunoscuți în întreaga lume sub denumirea de staroveri (de credință veche) sau staroobreadti (de rit vechi). Prigoana din Rusia din secolul al XVII- lea ce s-a declanșat asupra celor care se împotriveau reformei a determinat sute de mii de ruși staroveri să-și părăsească patria natală și să migreze în diferite colțuri ale lumii.
Rușii – lipoveni formează o comunitate pitorească, plină de vitalitate, care știe să se bucure de viață, dar și să fie fermă atunci când e vorba de principiile sale, mai ales cele religioase. Rușii – lipoveni au ales să rămână credincioși ritului vechi, care se referă la un anumit tip de slujire religioasă, dar și folosirii limbii slavone în biserică. Însă, deși credința ocupă un loc atât de important în viața lor, lipovenii au reușit să îmbine religia cu o poftă incredibilă de viașță.
Lipovenii sunt mândri de obiceiurile și de cântecele lor. Tradiția este cea care le-a păstrat identitatea atâtea sute de ani și în numele ei au părăsit lipovenii Rusia.
Ai mei strămoși s-au stabilit în una din localitățile compusă din lipoveni, comuna Jurilovca, județul Tulcea, o localitate vizitată de foarte mulți turiști pentru obiectivele turistice importante ce le deține aceasta. Îmi aduc aminte cu sfințenie, sărbătorile religioase, obiceiurile sau ,,regulile” pe care le pot numi, petrecute în comuna mea natală, Jurilovca.
Toate tradițiile și obiceiurile rușilor-lipoveni sunt în strânsă legătură cu sărbătorile religioase și sunt păstrate cu sfințenie până în zilele noastre. Nu există rus-lipovean, de la cel mai mic până la cel mai mare, care să lipsească de la biserică în zilele de sărbătoare. Dintre obiceiurile păstrate, cel mai bine s-a conservat Maslena – Maslenița (Săptămâna Brânzei și a laptelui, Lăsata Secului).
Copil fiind, în prima săptâmână a Postului Mare, era și este obligatoriu să mergi la biserică să te spovedești, primind de la preotul duhovnic, drept ”pedeapsă” pentru păcate, un anumit număr de mătănii pe care urma să le fac în decursul postului. Când reveneam la școală ne confesam numărul de mătănii ce le-am făcut, ne cântăream numărul acestora, fiind diferit, în funcție de ,,păcatele” ce le făcea fiecare. De Florii se așterne iarbă prin biserică, iar în timpul liturghiei, într-un anumit moment, se stă în genunchi, cu fruntea aplecată pe iarbă. La sfârșitul slujbei primeam și ne ”băteam” pe salcia sfințită ce o așezam la ușă, la intrarea în casă și în toate icoanele din casă.
Așteptam cu nerăbdare și pregăteam cu mult timp înainte ținuta ce urma să o purtăm în noaptea Paștelui și în dimineața Paștelui. La femei/ fete, ținuta obligatorie la biserică este compusă din batic deasupra capului, de obicei înflorat, iar de Paște era purtat cel mai frumos batic deținut în casă, fusta lungă până la glezne și largă – iubca, legată la mijloc cu un brâu special, numit pois, împletit din lână și cu ciucuri la capete, iar bustul îmbrăcat cu o bluză cu mânecă lungă. Fetițele aveau părul prins într-o coadă, împletit și legat cu panglici multicolore. Femeile măritate aveau părul împletit în două cozi acoperite sub batic cu kicika (o ”tichie” specială). Femeile în vârstă poartă la biserică lestovka sau mătăniile realizate din piele cu striații și decorațiuni.
Costumul bărbătesc lipovenesc tradițional este compus din pantofi, pantaloni largi și rubaska – o cămașă fără guler purtată purtată peste pantalon și legată la mijloc cu pois.
De asemenea, îmi amintesc cu drag, când ne întorceam acasă în dimineața Paștelui, ne pupam de trei ori, pronunțând Hristos voskrese (Hristos a înviat), cealaltă persoană răspunzând Voistinu voskrese (Adevărat a înviat).
O deosebire față de obiceiul românilor, la care eram norocoasă, deoarece bunica paternă era româncă și sărbătoream și obiceiul celor români, a fost tăierea mielului. Acest obicei nu era practicat de lipoveni, nu mâncau carne de miel de Paște, pregăteau doar sarmale, friptură etc.
Dacă la creștinii ortodocși pe rit nou sărbatoarea Crăciunului a luat sfârșit, comunitatea rușilor-lipoveni abia sunt în toiul sărbătorilor. Ziua de 7 ianuarie semnifică Nașterea Domnului.
După sărbătoarea Sfântului Ștefan, următorul moment așteptat cu nerăbdare de rușii-lipoveni este intrarea în Anul Nou. În data de 13 ianuarie, dis-de-dimineață, copiii vor merge la semănat și nu cu arpacaș, ci cu grâu întreg, amestecat cu orez, iar în dimineața noului an pe la casele de staroveri se umblă cu semănatul. Fiind mare sărbătoare, gospodinele pun pe masă bucate tradiționale: „jarcovia” (un fel de mâncare de castraveți murați cu carne), ”holodeț” ( asemănătoare pifitiei) și multe prăjituri, de tot felul.
Cu ocazia Crăciunului, ei nu au decât un singur colind, pe care îl cântă în fața icoanelor. Prima zi a Crăciunului se petrece doar în familie. Sunt interzise vizitele în această zi, chiar și la rudele apropiate. Pragul caselor lipovenești este călcat în această doar de colindători. Este vorba de cântăreții din stranele bisericilor care merg din casă în casă, imediat după încheierea slujbei. Colindele lipovenilor sunt vechi, de sute de ani, transmise prin viu grai.
Masa de Crăciun a lipovenilor este una specială. Nu lipsesc răcitura, borșul rusesc și plăcinta numită ”Varenika”( plăcintă din aluat umplută cu carne din măruntaiele porcului). În capul mesei se așază ”starestul” casei, cel mai bătrân bărbat din casă, care binecuvântează masă cu o veche rugăciune. De Crăciun, la biserică și la masa din prima zi, lipovenii îmbracă haine specific, sus-menționate.
Acestea obiceiuri ”stricte” ale rușilor-lipoveni nu erau o povară atunci când le respectam, din contră, m-au ajutat foarte mult, m-au ghidat în viață, m-au făcut un om responsabil, ce respectă reguli, fiind oportune pentru propria viață.
Webografie
www.cjtulcea.ro/sites/cjtulcea/PrezentareaJudetului/ComunitatiEtnice/Pages/Comunitatea-Ru%C5%9Filor-Lipoveni-.aspx 30.10.2023.
www.facebook.com/media/set/?set=a.1292569107448819&s=36&paipv=0&eav=AfaRrZffnyCVmR9uQ9TZPDtcnRTHwrL-qwr7_G9L4GTxQYhHUuXhaxD0Zl-hwGy03BI&_rdr 30.10.2023;
traditiisiobiceiurilipovenesti.wordpress.com/ 30.10.2023;