EDICT

O persoană trece prin mai multe etape în viața sa, faza timpurie a copilăriei, copilăria, apoi adolescența, care este urmată de etapa tinereții, şi în sfârșit vine etapa de bătrânețe. Aranjamentul etapelor este bine cunoscut şi constant. Cu toate acestea, copilăria este cea mai importantă și cea mai influentă etapă din viața noastră. Importanța copilăriei vine de la faptul că individul în acest stadiu este slab fizic și psihic și, în același timp, puternic și capabil să se adapteze la diverse circumstanțe. Rolul familiei este foarte important, reprezentând o „sită” de informații un adevărat firewall protejând emoțional și fizic copilul, oferindu-i un portofoliu diversificat de cunoștințe, tradiții, obiceiuri, valori, un sistem de protecție fizică și morală în funcție de condițiile de care dispune acest copil, de integrare în mod eficient și ușor de societate.

Fiecare persoană adultă de astăzi este copilul de ieri. El a fost și este încă fiul unei familii, iar produsul creșterii sale poate include rude de sânge sau persoane fără nicio relație de rudenie ca prietenii, educatorii și asistenții sociali (copiii străzii – copiii adăposturilor și alții care și-au pierdut familiile). Un copil care are toate condițiile de creștere în cadrul familiei sale naturale sau în cadrul unei familii alternative, adesea are o șansă mai mare de creștere sănătoasă fizic, psihic, mental și emoțional. Acest lucru se datorează faptului că posedă un element de siguranță, sprijin emoțional și financiar, de către membrii familiei sale care îl susțin pentru a trece cu ușurință prin toate etapele vieții, ceea ce îl face să aibă încredere în sine și în abilitățile sale. Copilăria creează din copilul de astăzi omul de mâine, adesea oferindu-i-se diferite condiții bune de creștere și surse de informații fiabile de care are nevoie în viața sa, să îl facă să devină o persoană pozitivă în comunitatea sa, în timp ce copilul a cărui copilărie a fost expusă la o serie de tulburări, probleme și dezavantaje fiindu-i dificil de depășit toate acestea, o să aibă un impact profund asupra viitorului său.

Factorii psihologici și emoționali au o importanță deosebită, în special în copilărie, deoarece au un impact direct asupra tuturor celorlalte elemente ale dezvoltării. Este vizibil, în vremea noastră, că factorul material este foarte important, de asemenea, că majoritatea părinților încearcă să asigure acest lucru pentru familiile lor. În timpul acestui efort dureros de a asigura un venit bun, se neglijează factorul emoțional, care duce adesea la copii care se îndepărtează de familiile lor, în ciuda sentimentelor de neglijare emoțională din partea părinților, astfel încât factorul material devine un mijloc distructiv. În timp ce copilăria copiilor străzii sau altora cărora le lipsește căldura familiei este lipsită de cea mai mare parte a elementelor de creștere, în special de factorul emoțional, pe care îl găsim într-o căutare constantă de a umple acest gol, dezvoltă capacitatea de atașare și de manipulare a oamenilor.

O societate coezivă și civilizată este un produs al copiilor care s-au bucurat de o copilărie și o adolescență sănătoasă, au primit toate elementele unei educații corecte și au avut surse și resurse educaționale utile. Cel mai important factor este că a fost cultivat sentimentul de securitate și au fost încurajați să aibă încredere în ei înșiși, în viitorul lor și în cei din jurul lor.

Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie elaborate legi de protecție a copilului care să includă toate condițiile familiale, în special acești copii cărora le lipsește căldura familiei. De aici importanța Ministerului de Asistenţă Socială și Protecția Copilului ca să se ocupe de îngrijirea familiilor și copiilor. Un sistem social eficient trebuie să fie legat de o serie de sisteme, și anume sistemul de sănătate, sistemul de învățământ și sistemul de securitate. Integrarea dintre aceste sisteme garantează eficiența funcționării oricărui sistem și facilitează protecția drepturilor copiilor și poate preveni încălcarea acestor drepturi.

Legile stricte pentru protejarea copilului împotriva violenței sub toate formele sale, atacurile sexuale și exploatarea copilului sub diferite forme, precum și legile care protejează familia și femeile în cadrul constituției unei țări sunt esențiale în cadrul unei societăți civile civilizate, libere și deschise în condiții de război și pace. Cu toate acestea, încălcarea drepturilor omului, în special a copiilor, continuă indiferent de starea și circumstanțele acestuia, cu excepția unor cazuri individuale, iar acest lucru trebuie recunoscut a fi grav.

Multe țări civilizate din lume care ridică sloganul libertății, împiedică exercitarea unor drepturi si libertăți de exprimare, pentru a proteja societatea modernă, semănând discordie și creșterea discriminări. Un bun exemplu este răspândirea islamofobiei. Această fobie, in spatele grupărilor islamice, a încurajat un număr mare de dictatori să comită crime oribile împotriva umanității, le-a asigurat obținerea sprijinului internațional și a împiedicat persoanele afectate să-și exercite drepturile în diferite țări ale lumii, în special în țările din lumea a treia, țările arabe, dintre care începând cu anul 2009 s-au alăturat valului Primăverii arabe, ce a început cu un gand frumos și pașnic şi anume libertatea de exprimare și de autodeterminare. Tunisia este prima țară arabă care s-a revoltat împotriva nedreptății și corupției și a cerut libertatea. Într-adevăr, poporul tunisian și-a câștigat libertatea și a schimbat clar realitatea politică tunisiană. Din păcate, este singura țară care și-a atins obiectivul cu pierderi minime. Țările arabe care au încercat să obtina condiții similare precum Tunisia, cum ar fi Egiptul, Libia, Siria și în prezent Libanul, nu au putut atinge visul Primăverii arabe. Avand in vedere cele de mai sus, nu putem să nu ne întrebăm despre natura copilăriei, legile privind protecția copilului și sistemele sociale în special din țările atinse de Primăvară arabă. În același timp, condițiile acestor țări diferă fata de cele ale țărilor arabe bogate și stabile din punct de vedere politic, precum Regatul Arabiei Saudite.

În cele ce urmează, vom face o paralelă intre condițiile din ţările precum Regatul Arabiei Saudite şi cele din Republica Arabă Siriană.

I. Copilăria, aspecte generale

Majoritatea specialiștilor din domeniul socio-uman sunt de acord cu faptul că perioada de viață numită generic ”copilărie”, începe cu vârsta de un an și se încheie undeva în jurul vârstei de 11 și 12 ani, odată cu debutul pubertății și al adolescenței. Această etapă de vârstă este împărțită în trei mari subcategorii (Verza, E., Verza, F.E., 2000, p.71.)

• Perioada ante-preșcolară sau prima copilărie;
• Perioada preșcolară sau a doua copilărie;
• Perioada școlară mică sau a treia copilărie.

I.1. Copilăria, construct social

În 1962, istoricul și omul de știință francez Phillippe Aries, prezintă conceptul de copilărie ca pe un construct eminamente social. El este de părere că nu putem vorbi despre o etapă de viață numită generic ”copilărie” în perioada Evului Mediu, în societatea de tip medieval și că în perioada modernă și contemporană putem discuta despre copil și copilărie în antiteză cu perioada adultă, diferită de prima. El afirmă cu tărie faptul că, în perioada medievală nu vorbim despre copilărie așa cum o cunoaștem noi astăzi. În continuare autorul afirmă faptul că acest lucru nu înseamnă nici pe departe că aceștia erau neglijați, abuzați sau exploatați. Tot el afirmă că ideea de copilărie nu avem nevoie s-o confundăm cu afecțiunea pentru copii ci, ea face referire la natura, la perceperea naturii absolut particulare a copilăriei, în care se face o distincție clară între un copil și un adult, chiar de către cel din urmă.

În Evul Mediu, aceast tip de percepție lipsea cu desăvârșire. Autorul are și nu are dreptate. Ne gândim aici la căsătoriile dintre minori care astăzi nu mai sunt acceptate nici social nici juridic, ne gândim poate, la copii-soldați sau la muncitorii-copii, care au existat nu doar în întunecimea Evului Mediu, ci mult mai aproape de zilele noastre. Dovezile culese de Aries, vin să întărească această idee: îmbrăcămintea copiilor care nu era deloc diferită de cea a adulților, jucau chiar aceleași jocuri ca și aceștia. Cumva, autorul dorește să ne transmită faptul că acești copii erau considerați niște adulți mai mici.

Teoria lui Aries a fost intens combătută, cel mai vehement în această direcție fiind David Archard. Acesta aduce o serie de argumente, pe care le putem grupa în două categorii, cele care fac referire la faptul că maniera de interpretare a izvoarelor scrise este incompletă și rigidă, iar în cea de-a doua categorie sunt plasate argumente care fac trimitere la contaminarea interpretărilor cu valorile societății moderne (Cojocaru, D., 2008, pp. 35-36).

I.2. Copilăria și sistemul de protecție

În linii mari, sistemul de protecție al copilului poate fi sugerat de patru mari direcții de lucru:

– Asigurarea de către stat a ocrotirii familiale, unde părinții biologici ai copiilor păstrează tutela acestora dar sunt sprijiniți și supravegheați de către organizații, instituții ale statului;

– Adopția este posibilă doar în cazurile în care părinții copilului sunt decedați, sunt decăzuți din drepturile părintești sau chiar ei au renunțat la aceste drepturi. Aici sunt de discutat numeroase aspecte însă, ne vom limita să spunem că adopția națională este de preferat celei internaționale, cu părinți proveniți din același mediu socio-cultural;

– Plasamentul de tip familial este o alternativă viabilă pentru acei copii greu adoptabili sau care așteaptă să le vină rândul pentru adopție, ori care nu îndeplinesc toate criteriile pentru adopție;

– Asistența instituționalizată ar avea nevoie să fie ultima opțiune. Instituționalizarea copiilor este asociată cu carențele grave de dezvoltare. În unele țări, această formă de protecție reprezintă soluția ultimă de ajutor acordat copiilor care nu au reușit în niciun fel să se adapteze plasamentului familial, spre exemplu. Dacă ar fi să facem un exercițiu de imaginație și să încercăm să ghicim cam care ar fi caracteristicile instituției de ocrotire ideale, atunci ne-am referi în primul rând la numărul personalului de îngrijire: astfel, pentru copiii cu vârsta sub un an, să fie alocat un îngrijitor la doi astfel de copii, pentru vârsta de 2,3 ani un număr de 6 copii la un adult și peste 3 ani, raportul să fie de 10 copii la un îngrijitor.

Desigur, nu doar schema de personal poate fi importantă, ci și criterii precum constanța fluctuației de personal, asigurarea de spații îngrijite, igienice și sigure, un program zilnic cu un minim de structură și conținut, îngrijitori calzi, empatici, dedicați nevoilor copiilor, iar tot personalul care lucrează cu acești copii să dețină cunoștințe minime de psihologie a vârstei copiilor cu care lucrează (Neamțu, G., 2003, pp.819-820).

II. Sistemul de asistență socială din Siria

Structura organizatorică este asemănătoare în toate țările din Liga Arabă, dar este puternic influențată de partidele politice aflate la conducerea țărilor respective și de problemele interne și externe ale acestora. Poporul sirian a început o mișcare revoluționară pașnică în 2010, apelând la justiție socială și libertate, mișcare ce s-a încheiat cu un război civil, un război terorist sectar, în care forţele armate luptă pentru controlul puterii, oamenii devenind monedă ieftină. În această perioadă, sângele este ușor de vărsat, un număr mare de oameni fiind supuși persecuţiilor, uciderii, drepturile omului și ale copilului lipsind in totalitate. Guvernul sirian a fost capabil să păstreze controlul asupra statului, declarând eliberarea unor zone, numindu-le ca fiind ocupate de grupări teroriste şi a modificat o serie de sisteme guvernamentale, inclusiv Sistemul de Asistenţă Socială.

De peste 40 de ani Siria este condusă de Partidul Baas Arab Socialist. În viziunea acestui partid, societatea siriană este împărțită în diferite organizații sociale, astfel încât fiecare individ aparține unei asociații precum: Asociația muncitorilor, a meșteșugarilor, a țăranilor, Uniunea femeilor siriene și altele. Toate acestea au fost făcute pentru o mai bună organizare a oamenilor.

În privința copiilor, aceștia sunt organizați încă din momentul în care intră la școală, învățământul gimnazial este obligatoriu și gratuit, continuând a fi gratuit, dar nu și obligatoriu, în clasele următoare de studiu. Copiii sunt incluși în organizații de pionieri numite ”Talaie al Baas”, cuprinzând clasa zero până în clasa a VI-a. Din clasa a VI-a până la bacalaureat, elevii sunt incluși în organizația numită “Shebibe”, iar în anii de studenție, aceștia aparțin de Uniunea Studenților Sirieni.

În ceea ce privește dreptul și protecția copilului în Siria, după raportul periodic al țărilor membre din 2009 acordat de UNICEF, la articolul 44, se menționează interesul și îngrijirea copiilor ca temă principală pentru viața de familie și nu numai, iar toate organele statului trebuie să îndeplinească protecția copilului din diverse ramuri, cum sunt sănătatea, educația și drepturile lor legale. Asociația Siriană de Protecție a Familiei îndeplinește acest rol, ocupându-se de copiii din mediul rural, cât și de cei din mediul urban, fără discriminare. Planul social urmărește satisfacerea următorilor factori:

• Protecția și securitatea socială care garantează asigurarea sănătății și a pensiilor;
• Abordarea participativă între forțele de conducere, organizații sociale, sectoarele private și instituțiile sale;
• Rezolvarea problemelor sociale, în special a indivizilor defavorizați din punct de vedere social, a sărăciei și a cerșetorilor, prin intermediul programelor menite să crească nivelul de trai al acestora, bunăstarea familiilor, cu scopul de a îmbunătăți dezvoltarea socială și fizică a copilului. Se pune un accent deosebit pe latura financiară a problemelor de acest fel.
• Îngrijirea și monitorizarea victimelor atacurilor armate și asistarea familiilor afectate, în special familiile martirilor și ale copiilor acestora, prin creșterea numărului de facilități sociale specializate în furnizarea diferitelor servicii de care au nevoie.

Statul sirian avea în vedere și problemele copiilor cu cerințe educaționale speciale sau cu dizabilități. În acest sens, a fost elaborat un proiect de lege care vizează copiii cu probleme speciale. Acest act normativ ar fi trebuit să acopere o mare parte dintre problemele nerezolvate din domeniu, iar el își propunea următoarele:

• Rezolvarea sau ameliorarea problemelor de sănătate și introducerea acestora în societate;
• Educația este obligatorie și gratuită până la 15 ani, continuând a fi gratuită dar nu și obligatorie, la toate nivelele de învățământ ulterioare;
• Prin decretul legislativ nr. 55/2004 s-a permis înființarea instituțiilor de învățământ private;
• Până la vârsta de 15 ani, copiilor li se interzice să muncească, conform decretului Ministerului de Asistență Socială nr. 12/ 2010;
• Ridicarea vârstei responsabilității penale a copiilor de la 7 la 10 ani, decret legislativ nr. 52/ 2003;
• Potrivit legii 18/ 2003, referitoare la custodia copiilor, băieții până la 13 ani si fetele la vârsta de 15 ani sunt în grija mamei; Noul proiect de lege al custodiei prevede ridicarea vârstei până la 18 ani pentru ambele sexe, responsabilă fiind mama;
• Ca motiv de stimulare pentru continuarea studiilor, au fost reduse lunile de stagiu militar obligatoriu de la 24 de luni la 21 luni, cu excepția celor care nu au terminat clasele primare; interzicerea căsătoriilor sub 18 ani, vârsta la care cetățenii sirieni sunt considerați majori, circumstanțele excepționale ale situației țării au dus la o perioadă prelungită de recrutare și la un număr de recruți care s-au alăturat armatei;
• În programa de învățământ nu trebuie discriminată femeia, iar din anul 2000 s-au organizat mai multe seminarii vizând acest subiect.

În ceea ce privește sănătatea, organizațiile sociale, în special cea a pionierilor Talaie, copiii sunt sub supraveghere medicală de specialitate oferită gratuit de Ministerul Sănătății prin centrele sale specializate încă de la naștere și unde le este asigurată gratuit asistența medicală, informarea și consilierea medicală, dar și vaccinarea prin intermediul campaniilor naționale de vaccinare. Foarte important, în Siria, toate organizațiile sociale, fie ele de stat sau private sunt coordonate și supervizate centralizat, guvernamental.

Răspunsurile guvernului sirian la întrebările ONU despre viața și drepturile copiilor sirieni

Conflictul sirian și războiul continuu au stârnit interesul organizațiilor pentru drepturile omului și ale copiilor. O serie de delegaţi au fost trimiși de către Organizația Națiunilor Unite pentru a studia și verifica condițiile poporului sirian. Conferința Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului din perioada 14 ianuarie – 1 februarie 2019, punctul 4 din ordinea de zi provizorie a inclus răspunsuri și interpretări ale guvernului sirian la o serie de întrebări și observații care i-au fost transmise de către ONU. Republica Arabă Siriană confirmă că s-au finalizat lucrările privind revizuirea și modificarea Legii privind protecția drepturilor copilului, întrucât a modificat vârsta legală pentru căsătorie la 18 ani pentru bărbați și femei și a confirmat luarea diverselor măsuri pentru prevenirea căsătoriei minorilor. Legea 42/2003 modificată prin Legea nr.6/ 2014 și Decretul legislativ nr. 5 a încredințat Comisiei siriene de asistenţă socială şi protecţia copiilor şi a famiilor prin relaţii directe cu populația, pentru a putea urmări problemele lor, inclusiv a persoanelor în vârstă și a celor cu nevoi speciale, iar această comisie a depus eforturi intense pentru protejarea și promovarea drepturilor copiilor , prin construirea unor planuri naționale pentru protejarea acestora:
1 Planuri de acțiune națională împotriva exploatării copiilor și eliminarea cerșetoriei;
2 Plan național pentru recuperarea copiilor care au fost recrutați pentru a participa la ostilități;
3 Planul național pentru implementarea unor strategii naționale referitoare la copilăria timpurie.

Guvernul a lucrat pentru a facilita înregistrarea nașterilor întârziate din diferite motive, dar nu a fost în măsură să adopte o lege care să califice mamele siriene de a le oferi copiilor cetățenia siriană. De asemenea, guvernul sirian a respins acuzația de neglijență în furnizarea serviciilor de sănătate, canalizare, energie electrică și a apei potabile, în timp ce guvernul continuă planul de raționament pentru apă și electricitate datorită furnizării inițiale de combustibil și a nevoilor războiului. Guvernul sirian a subliniat că nu este responsabil pentru victimele civile și a cerut să fie luate măsuri necesare pentru a descuraja părțile externe responsabile care finanțează și planifică operațiuni teroriste pe teritoriile lor; a mai afirmat că în această perioadă pe teritoriul sirian nu există tabere de refugiați sau cazuri de violență sau abuz sexual asupra copiilor in locuințele special amenajate familiilor refugiate și că apariția lor este rară, în special a infracțiunilor sexuale împotriva copiilor. Mai ales după modificarea Codului Penal nr. 11/ 2011 privind agresiunea sexuală asupra copiilor sub 15 ani, astfel că agresorul este condamnat la moarte.

De remarcat este faptul că Ministerul Afacerilor Sociale și al Muncii și ONG-urile au depus toate eforturile pentru a oferi îngrijiri alternative copiilor care nu mai au familie, ținând cont de nevoile emergente ale copiilor, în special nevoia acestora de programe de asistență psihologică și socială. În ceea ce privește îmbunătățirea îngrijirii copiilor cu nevoi speciale, guvernul sirian prin Ministerul Educației a început înainte de criza siriană să formeze cadre educaționale pentru a-i integra pe cei cu nevoi speciale în sistemul educațional național, iar guvernul continuă cu acest plan, în ciuda circumstanțelor actuale.

III. Sistemul de asistență socială din Arabia Saudită

Organismul care se ocupă de problemele asistenței sociale din Arabia Saudită se numește Ministerul Muncii și Dezvoltării Sociale. Acesta a fost înființat prin decret regal, emis în mai 1960. Ministerul are ca principal scop dezvoltarea comunităților locale și are în subordine comitetele consiliilor comunitare, provinciale și centrale, în ceea ce privește problemele emigranților, ale tinerilor, familiilor, dar și cele ale societăților cooperatiste. Ministerul Muncii și al Asistenței Sociale și-a asumat trei obiective principale:

1. Politica socială și forța de muncă din regat este inspirată de valorile, principiile și reglementările asumate de Arabia Saudită;
2. Planificarea și punerea în aplicare a proiectelor;
3. Să contribuie la orientarea dezvoltării sociale în regat cu directive echilibrate, care au ca scop sensibilizarea cetățenilor, dar și îmbunătățirea nivelului de trăi și crearea elementelor unei vieți decente pentru ei, în contextul menținerii valorilor spirituale și morale specifice, cu scopul de a construi o societate integrată.

Prin decizia Consiliului de Miniștri din anul 2004 numărul 27, Ministerul Muncii și al Asistenței Sociale s-a separat în două ministere independente denumite în continuare Departamentul Muncii, respectiv Ministerul Asistenței Sociale, astfel încât al doilea minister să aibă activități legate de viața socială. Ulterior, acest minister primește denumirea de Ministerul Adjunct pentru Bunăstarea Socială a Familei. Iată și principalele departamente ale acestui minister: Departamentul Asistenței Sociale și al Familiei; Departamentul Securității Sociale; Departamentul Dezvoltării Sociale.

Considerăm că este important să prezentăm principalele obiective generale ale acestor departamente:

(1) Obiectivele Departamentului de Securitate Socială sunt următoarele:

• Participarea la dezvoltarea generală a societății saudite prin programele elaborate de acesta;
• Furnizarea unei asistențe financiare persoanelor cu venituri mici;
• Îmbunătățirea calității vieții pentru familiile nevoiașe;
• Transformarea persoanelor care depind de ajutorul social, în persoane active din punct de vedere social.

(2) Obiectivele Departamentului de Dezvoltare Socială sunt următoarele:

• Să încurajeze programele de îngrijire a copilului din centrele și comitetele de dezvoltare socială și de caritate, precum și prin extinderea înființării de grădinițe, centre de recreere și cluburi de vară pentru copii;
• Pregătirea programelor de formare a femeilor, în colaborare cu Ministerul Educației, pentru a pregăti fetele să facă față provocărilor vieții;
• Crearea unor unități sociale locale pentru familii și copii;
• Să încurajeze comunitățile locale în activități de voluntariat public, prin acordarea de sprijin financiar, tehnic și administrativ;
• Modernizarea departamentului de asistență și dezvoltare socială, prin îndeplinirea sarcinilor și responsabilităților în mod eficient, prin formarea și instruirea personalului, atât în instituțiile de stat cât și în cele private, bazându-se pe rezultatele studiilor sociale, și a cercetărilor efectuate în universități și centre specializate;
• Elaborarea unui plan pe termen lung privind promovarea cercetărilor și studiilor sociale, și să stabilirea priorităților în funcție de evoluțiile macro și microsociale, precum și o mai bună coordonare cu universitățile saudite, în privința desfășurării activităților de cercetare impuse de natura mereu schimbătoare a condițiilor sociale din comunitate;
• Îmbunătățirea activităților de dezvoltare socială, cu scopul de a acoperi nevoile tot mai mari ale comunității, prin furnizarea acestor servicii către centre de dezvoltare și de servicii sociale din diferite domenii de competență, cum sunt mama și copilul, tineretul, programele culturale, sănătatea, agricultura dar și alte probleme sociale nespecificate aici;
• Programe de consiliere socială, prin organizarea de campanii de informare, seminarii din diverse domenii ale asistenței sociale, dar și conștientizarea socială prin intermediul mijloacelor de comunicare audio-vizuale și video, în coordonare și cooperare, cu accent pe educația preventivă.

(3) Iată care sunt obiectivele Departamentului de Asistență Socială și al Familiei:

• Oferă asistență persoanelor din cadrul instituțiilor de asistență social și îi ajută să-și modifice și să-și îmbunătățească comportamentul, să furnizeze toate cele necesare pentru acest deziderat, prin crearea unor planuri și programe care să îi ajute pe oameni să se bazeze pe ei înșiși, programe de îndrumare, sprijin și consiliere socială, menite să reducă comportamentele indezirabile;
• Programe de îngrijire pentru minorii delincvenți sau vulnerabili la delincvență, derulate în colaborare cu Ministerul Educației și Organizația Generală de Educație Tehnică și Formare Profesională, adaptate capacităților abilităților și intereselor acestora;
• Creșterea interesului pentru persoanele cu handicap și introducerea unor programe naționale de reabilitare și îngrijire, prin extinderea centrelor speciale de reabilitare, dar și dezvoltarea unor programe de reabilitare profesională și o mai bună coordonare cu autoritățile responsabile din domeniu, pentru angajarea lor în societate în funcție de potențialul fiecăruia și gradul de handicap prezentat;
• Centre de asistență socială dedicate familiilor și copiilor, care să ofere programe de consiliere, și care să-i ajute să se integreze în societate, devenind independenți de centre;
• Consolidarea programelor de protecție socială prin Direcția Generală de Protecție Socială locală, cu scopul de a reduce violența în familie;
• Îngrijirea celor eliberați din penitenciare, dependenților de droguri, persoanelor cu probleme psihice, ajutând aceste grupuri de indivizi să se integreze social și profesional;
• Oferirea serviciilor de asistență socială pentru următoarele categorii: persoanelor și familiilor aflate în mediul lor natural; familiilor de plasament; sprijin financiar și tehnic pentru persoanele cu handicap, dar și a familiilor lor, prin intermediul organizațiilor de caritate și sprijin.