În timpul orelor, elevii pot avea comportamente inadecvate, de aceea cadrul didactic trebuie să aibă capacitatea să le managerieze cu tact. E nevoie ca profesorii şi părinţii să găsească mereu cele mai adecvate şi eficiente metode pentru a putea să gestioneze cât mai bine comportamentele indezirabile ale copiilor.
Elevii adoptă un comportament indezirabil fie pentru a atrage atenţia, fie pentru a scăpa din sarcină, fie pentru autostimulare. Atunci când este identificată corect funcţia pe care o îndeplineşte comportamentul, profesorul poate înţelege care este cea mai bună metodă de abordare a acestuia. Grilele de observație sau fișele de monitorizare pot fi utilizate de către profesor în acest sens, iar intervențiile asupra comportamentului se realizează după stabilirea posibilelor cauze ce au condus la apariția problemelor.
Analiza funcţională a comportamentului este o metodă folosită pentru a identifica funcţia comportamentelor inadecvate şi pentru a obţine informaţii privind variabilele legate de manifestarea acestor comportamente, acesta reprezentând şi un prim avantaj al metodei.
Comportamentele asupra cărora trebuie intervenit urgent sunt: comportamentele care pun în pericol sănătatea fizică, psihică, emoţională şi comportamentele care sunt specifice vârstei sau influentate de mediul social.
Intărirea comportamentelor pozitive ale elevilor şi recompensarea lor este cea mai importantă strategie pe care o putem folosi pentru: creşterea motivaţiei de participare la lecţii, modelarea comportamentelor, creşterea performanţelor şcolare, diminuarea comportamentelor inadecvate, cu ajutorul implementării sistemului de tokeni, contractele comportamentale, orarelor vizuale.
Cele mai importanta metode sugerate de analiza aplicată a comportamentului pentru diminuarea comportamentelor indezirabile în clasă sunt:
- implemtarea unui sitem de tokeni;
- implementarea orarului vizual;
- stabilire de contracte comportamentale.
Sistemul de tokeni este o procedură de modificare a comportamentului unui elev şi care include trei elemente principale: o listă în care sunt notate comportamentele target; tokenii sau punctele pe care elevii le primesc pentru manifestarea comportamentelor target; lista recompenselor, care constă în articole preferate, activităţi sau privilegii pe care participanţii le obţin prin schimbarea tokenilor pe care i-au câştigat.
Paşii necesari pentru implementarea sistemului de tokeni sunt:
a) Selectarea tokenilor care vor fi folosiţi.
Este necesar ca tokenii să fie uşor de utilizat, transportat şi depozitat, să nu poată fi falsificaţi (să conţină semnătura cadrului didactic sau o ştampilă), să fie rezistenţi, să fie ieftini, atractivi, în sensul că elevii trebuie să fie interesaţi să obţină tokenii, dar nu atât de interesanţi încât să constituie o recompensă în sine.
b) Identificarea comportamentelor ţintă pe care elevii trebuie să le urmeze pentru a primi tokenii. Comportamentele ţintă trebuie să fie măsurabile şi observabile, să fie foarte clar specificate şi descrise. E bine să se înceapă cu un număr mic de comportamente, inclusiv unele care sunt uşor de atins. Acest lucru este important pentru a creşte interesul elevilor pentru sistemul de tokeni. E important să ne asigurăm că elevii au capacităţile şi abilităţile necesare pentru comportamentele ţintă.
c) Selectarea unei liste de recompense. Este indicat ca recompensele să fie activităţi care apar în mod natural în mediul elevilor. De exemplu, în clasă, tokenii pot fi utilizaţi pentru a cumpăra timp cu jocurile sau materialele populare sau pot fi schimbaţi cu sarcini favorite din clasă.
d) Stabilirea ratei de schimb. Iniţial, rata dintre numărul de tokeni şi preţul recompenselor trebuie să fie îndejuns de mică pentru a permite succesul imediat. Imediat ce elevii înţeleg modalitatea de funcţionare a sistemului, numărul de tokeni pe care trebuie să îl câştige va creşte. Odată cu creşterea câştigurilor, poate fi crescut şi numărul recompenselor special (recompense puţin accesibile elevilor şi pe care şi le doresc foarte mult).
e) Scrierea procedurilor pentru specificarea modului şi momentului în care tokenii vor fi oferiţi şi schimbaţi. Sistemul trebuie să includă şi o procedură privind costul răspunsului.
f) Testarea sistemului înainte de implementarea lui sa scară mare.
Contractul comportamental este o tehnică pe care profesorii o pot folosi atunci când este necesară gestionarea comportamentelor inadecvate şi dificile. Aceste contracte includ paşii pe care adultul şi copilul trebuie să-i facă pentru a înlocui comportamentele considerate indezirabile cu unele adecvate. Adultul trebuie să ia în considerare opiniile şi dorinţele copilului în legătură cu conţinutul acestui contract. Alcătuirea contractului împreună cu copilul îl va determina pe acesta să împlinească şi să respecte cerinţele stipulate în contract. Contractul este bilateral, aceasta însemnând că şi adultul trebuie neapărat să respecte angajamentele menţionate pentru el.
Adultul şi copilul aleg de comun acord câteva comportamente pe care le consideră problema. Este indicat să nu se aleagă din prima comportamentele cele mai deranjante. Apoi, tot împreună, cei doi vor alege recompensele pe care să le primească pentru îndeplinirea sarcinilor sau a comportamentelor stipulate în contract, precum şi consecinţele pentru neîndeplinirea lor.
Când se doreşte implementarea unui contract comportamental, este necesar să se aibă în vedere următoarele reguli:
- Contractul va fi scris.
- Contractul trebuie să fie specific, să conţină cerinţa (cine o oferă), ce reprezintă, când va fi primită, cât de bine va fi îndeplinită. De asemenea trebuie să se specific recompensa, cine o oferă, ce reprezintă, când va fi primită, cât de mult.
- Contractul va fi formulat în termini pozitivi.
- Contractul trebuie să fie corect.
- Recompensa trebuie să fie imediată.
- Contractul să fie onest, nu se promite niciodată o recompensă care nu poate fi oferită.
- Contractul poate fi schimbat atunci când se simte nevoia aceasta sau atunci când acesta nu funcţionează.
Orarul vizual se compune dintr-un şir de imagini, obiecte sau cuvinte care reprezintă fiecare tranziţie majoră din timpul zilei, pe care îl folosim în cazul copiilor cu tulburări de spectru autist, care întâmpină uneori dificultăţi în a prelucra evenimentele secvenţial. Programul vizual îl poate ajuta pe copil să înteleagă ce activităţi va desfăşura în fiecare zi şi care este ordinea derulării acestora.
Întărirea unui comportament în timp ce altele sunt în extinţie reprezintă o procedură de întărire diferenţiată. Scopul final este creşterea frecvenţei comportamentului dorit în defavoarea celorlalte. Procedura de întărire diferenţiată este compusă din trei elemente: indentificarea a două sau mai multe comportamente diferite care se manifestă în aceeaşi situaţie; un comportament este întărit; celelalte sunt plasate în extincţie.
Studiu de caz:
Casian întârzie la oră în mod repetat şi vine frecvent fără caiet şi pix, refuzând să îşi ia notiţe şi preferând să deranjeze ora. Pentru a aplica tehnica întăririi diferenţiate, i-am oferit lui Casian feedback pozitiv atunci când a venit cu materialele necesare la el, când l-am surprins că îşi ia notiţe, când a participat la oră răspunzând la o întrebare. L-am ignorant insă când a făcut comentarii nepotrivite.
La sfârşitul orei, dacă a avut scrisă lecţia pe caiet şi a respectat regula de a nu ieşi din bancă a primit un token, iar la sfârşitul zilei dacă a avut 3 tokeni, a putut să cumpere o recompensă (rechizite, dulciuri, 5 minute pauză in plus, au putut să asculte muzică la căşti în timpul rezolvării unei sarcini etc).
Tokenii au fost daţi ca stimulent pentru respectarea regulilor tuturor din clasă. Toţi cei care au respectat regulile au putut să îşi cumpere recompense. Pentru ca să implementez regulile, am mărit apoi perioada pentru schimbarea tokenilor in recompense astfel: clasa va merge la KFC sau Mc’Donald, iar elevul care are cei mai multi tokeni la sfârşitul săptămânii primeşte un meniu gratuit.
Cele trei obiective pe care le-am urmărit pe parcursul implementării acestor tehnici au fost:
– Elevii să scrie pe caiet tot ce scrie pe tablă;
– Elevii să răspundă la întrebările cadrului didactic sau ale altui coleg în mod civilizat;
– Elevii să-şi păstreze locul în bancă pe parcursul întregii ore.
Utilizarea acestor tehnici a dus la remedierea unor probleme comportamentale, elevii luându-si notiţie în timpul orei, răspunzând când sunt întrebaţi. Casian încă mai iese din bancă în timpul orei şi are momente când refuză să ia notiţe, însă climatul clasei este mult mai potrivit pentru derularea procesului instructiv-educativ, decât până la momentul aplicării procedurilor învăţate în cadrul cursului.
Bibliografie:
Program de formare a cadrelor didactice derulat de ATCA şi finanţat de Kaufland România.