Într-o lume în continuă schimbare, capacitatea de a gândi creativ devine esențială pentru a ne adapta la noi situații și a găsi noi oportunități de dezvoltare. Creativitatea este esența inovării și a dezvoltării umane. Stimularea creativității contribuie la dezvoltarea gândirii critice, a autonomiei, a încrederii în sine și a capacității de adaptare. Ne ajută să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și lumea în care trăim.
Educația estetică joacă un rol fundamental în dezvoltarea creativității copiilor. Aceasta nu se referă doar la studiul artei, ci la dezvoltarea sensibilității față de frumos, armonie și echilibru în toate formele sale, de la artă plastică, muzică, dans și teatru, la literatură sau mediu înconjurător.
În şcoală, cel mai adesea vorbim despre educaţia estetică realizată prin descoperirea valorilor artistice ale operelor literare, plastice sau muzicale, însă, în procesul didactic, educaţia estetică se poate realiza în cadrul tuturor disciplinelor şcolare, și, datorită valorilor ce stau la baza sa, educaţia estetică poate fi abordată cu uşurinţă şi în afara orelor de curs. Astfel, se pot organiza o serie de activităţi extracurriculare, cu caracter mai puţin formal, dar cu acelaşi rezultat formativ. Activităţi precum vizionarea unor spectacole de teatru, film, concerte, vizite la expoziţii de artă, discuţii cu artişti, îi introduc pe copii în lumea artei, având drept scop dobândirea unor noi cunoştinţe şi formarea unor noi aptitudini, valorificând timpul liber şi experienţele lor de viaţă.
Necesitatea dezvoltării gustului estetic şi creativităţii artistice, nevoia dezvoltării laturii pozitive a copiilor şi, în acelaşi timp, posibilitatea reprimării, prin artă, a laturii negative a personalităţii acestora, necesitatea valorificării interesului copiilor de vârstă şcolară mică pentru muzică, teatru, poezie, arte plastice, m-au determinat să aleg teatrul pentru copii ca modalitate de realizare a educaţiei estetice și dezvoltare a creativității la nivel extracurricular.
Pornind de la importanţa pe care o are serbarea şcolară în viaţa copiilor, observând plăcerea cu care ei îşi interpretează de fiecare dată rolul în scenetele pregătite cu diverse ocazii, le-am propus înfiinţarea Clubului de teatru „Micii actori”, idee pe care au primit-o cu deosebită încântare.
Receptivitatea şcolarilor mici faţă de arta dramatică se datorează unor particularităţi specifice vârstei acestora precum imaginaţie bogată, entuziasm, dorinţa de a se afirma, scena reprezentând pentru ei un miraj cu o mare forţă de atracţie. Gândirea şi trăirile şcolarilor mici sunt strâns legate de concret, de forme, de culori, de sunete, mijloace pe care teatrul le foloseşte în mare măsură. Teatrul contribuie la educarea memoriei, gândirii creative, inventivităţii şi spontaneităţii. Devenind un mic actor, şcolarul îşi uită timiditatea, este mai sigur pe sine, se exprimă liber, dezvăluindu-ne astfel lumea gândurilor sale.
Teatrul este o activitate prin care putem stimula și dezvolta creativitatea copiilor, oferindu-le un spațiu sigur și distractiv pentru a explora, a se exprima și a învăța. Prin jocul de rol și participarea la activități teatrale, cei mici își îmbunătățesc o multitudine de abilități esențiale precum capacitatea de exprimare clară, corectă, liberă, capacitatea de exteriorizare, în mod spontan şi dezinvolt, a trăirilor proprii precum şi a trăirilor personajelor interpretate, stimularea ţinutei corecte, educarea comportării civilizate în familie şi societate, educarea perseverenţei şi dorinţei de perfecţionare.
Ceea ce îi atrage în mod deosebit pe copii la teatru, este faptul că acesta reprezintă o formă de manifestare artistică la baza căreia stă jocul. Teatrul este un joc, iar copilul învaţă predominant prin joc. El construieşte şi descoperă, îşi imaginează şi zâmbeşte, imită şi înţelege, cercetează şi explică. Jocul îi înlesneşte cunoaşterea, îi îmbogăţeşte lumea, îl educă. Jocul este un element esenţial în dezvoltarea multilaterală a personalităţii sale.
Teatrul stimulează imaginația copiilor prin faptul că ei pot să-și creeze propriile lumi, personaje și povești, dezvoltă capacitatea lor de a se exprima, oferindu-le momente concrete pentru a-și manifesta emoțiile într-un mod controlat și constructiv. Ei învață să folosească vocea, mimica și gesturile pentru a transmite mesaje, dezvoltându-și vocabularul și fluența verbală. Teatrul încurajează colaborarea între copii, punerea în scenă a unei piese de teatru necesitând muncă în echipă. Copiii învață să negocieze, să împărtășească idei, să se asculte reciproc și să colaboreze pentru un scop comun, dezvoltându-și abilitățile de rezolvare a problemelor. Momentele în care sunt mici actori, interpretarea unui rol, vorbirea în fața unui public, primirea aplauzelor, cresc încrederea și stima de sine a copiilor.
Am planificat activităţile desfășurate pentru a fi cât mai atractive pentru micii mei școlari. Prima activitate a fost vizionarea unei piese de teatru, urmată de vizita copiilor în culise şi întâlnirea cu actorii, prilej cu care au putut afla detalii despre machiaj, costume, măşti, marionete, s-au familiarizat cu termenii specifici teatrului precum scenă, decor, actor, regizor, sufleor, cortină, culise, gestică, mimică, timbrul vocii sau mişcare scenică.
Am continuat cu activităţi precum vizionarea unor piese de teatru sau poveşti, audierea unor poezii, cunoscute sau nu, în interpretarea unor actori consacraţi, recitarea expresivă a poeziilor preferate, dramatizarea unor poveşti şi povestiri, interpretarea unor roluri în manieră proprie, exerciţii de improvizaţie pe teme impuse sau alese chiar de ei, concursuri de recunoaştere a unor personaje din replicile acestora, jocuri de mimă, concursuri de creare de replici, frământări de limbă, exerciţii de reglare a intonaţiei, tonalităţii, a volumului vocii şi vitezei proprii de emisie, teatru de păpuși, creare de decoruri şi costume şi chiar crearea propriei piese, copiii scriindu-și propria poveste, exersându-și rolurile și punând-o apoi în scenă.
Copiii au participat şi s-au implicat cu interes în toate activităţile, propunând la rândul lor noi subiecte şi teme de abordat. Chiar dacă unii dintre micii mei „artişti” şi-au descoperit reale înclinaţii actoriceşti, clubul nostru de teatru, ca formă de activitate extracurriculară, nu urmăreşte transformarea elevilor în mici actori, ci mai ales formarea lor ca buni spectatori, insuflându-le dragoste pentru scenă, pentru ceea ce se întâmplă în spatele scenei, respectul pentru actor, pentru teatru şi pentru actul artistic în sine.
Arta are menirea de a aduce frumosul în viaţa copiilor, de aceea trebuie să îi învăţăm, încă de mici, să iubească arta în toate formele sale. Ea le va oferi o deschidere spre noi orizonturi, le va dezvălui noi moduri de a vedea lumea. Nu putem şti ce vor deveni copiii noştri atunci când vor creşte, însă rolul nostru, al educatorilor, este acela de a le oferi experienţe variate, în cadrul unor activităţi extraşcolare interesante, pline de fantezie şi creativitate, prin care îşi vor descoperi disponibilităţile şi îşi vor dezvolta potenţialul artistic.
Bibliografie
* Chateau, I., „Copilul şi jocul”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
* Bârzea, C., „Arta şi ştiinţa educaţiei”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995
* Avasâlcei, N., Butnariu, Ş., Cristea, I., „Programe şcolare pentru învăţământul primar – Discipline opţionale”, Editura ASS, Iaşi, 2000