Teatrul forum este o modalitate eficientă de schimbare a atitudinii oamenilor și de rezolvare a unor probleme sociale. Folosit corect, acesta oferă publicului puterea de a găsi soluții și de a rezolva probleme sociale în mod activ.
Într-o lume în care integrarea și multiculturalismul au devenit aspecte de netăgăduit, educația incluzivă reprezintă un deziderat fundamental al educației la nivel european.
În acest sens, școala noastră, Școala Gimnazială Nr. 3 Cugir, a aplicat și a obținut finanțare europeană pentru proiectul „Să jucăm viața pe scena educației” (2017-1-RO01-KA101-035903), un proiect de mobilitate în domeniul educației școlare din cadrul programului Erasmus+, acțiunea cheie 1.
Prima mobilitate a vizat o echipă de patru cadre didactice ale școlii care a participat la un curs de 12 zile ”Integration and Multiculturality”, curs desfășurat de asociația furnizoare – Pričalica -în Split, Croația. Cursul a avut la bază tehnicile Teatrului celor oprimați și s-a dovedit a fi o experiență extraordinară și un punct de plecare solid pentru ceea ce ne-am propus să realizăm în anul școlar următor: un club de teatru și cel puțin două opționale care vizează arta dramatică.
Teatrul celor oprimați (numit și teatrul social) a fost întemeiat de scriitorul, regizorul, dramaturgul și omul politic brazilian Augusto Boal, care a abordat pentru prima dată teatrul ca instrument de activitate socială, elaborând o serie de tehnici care să evidențieze posibile soluții pentru anumite probleme sociale. Teatrul celor oprimați nu este un spectacol artistic, ci un „teatru – repetiție”, destinat oamenilor care vor să găsească modalități de a combate nedreptatea socială în viața de zi cu zi.
Boal a descris teatrul celor oprimați ca pe un copac care are la rădăcini sunete, imagini și cuvinte. Trunchiul copacului este format din jocuri, Teatrul forum și Teatrul-imagine, iar crengile – din diferite tehnici: Teatrul invizibil, Curcubeul dorințelor, Teatrul jurnal, Acțiuni directe și Teatrul legislativ.
Teatrul celor oprimați „are două principii fundamentale: în primul rând, să transforme spectatorul dintr-unul pasiv într-unul activ, implicat în acțiunea dramatică, care creează și transformă; în al doilea rând, să nu se mulțumească doar să reflecteze asupra trecutului, ci să pregătească viitorul” (Augusto Boal).
Mă voi opri în cele ce urmează asupra uneia dintre tehnicile teatrului celor oprimați numită de către Augusto Boal teatru forum sau antimodel. Această denumire sugerează că pe scenă este reprezentat un model greșit de interacțiune socială, adică un model de tipul „Așa nu!”. Publicul este cel care se implică și încearcă să găsească un model corect de comunicare și de interacțiune între membrii societății.
O piesă antimodel durează aproximativ 10 minute și are obligatoriu 5 personaje care trebuie să fie ușor de recunoscut de către public:
1. Oprimatul (Victima) – reprezintă persoana care este cea mai afectată de problema socială reprezentată scenic;
2. Agresorul (Oprimantul) – este persoana care manifestă agresiune morală sau fizică față de cea oprimată, de victimă. Acest personaj este unicul care nu poate fi înlocuit, iar publicul îl confruntă, încercând să-i schimbe comportamentul sau atitudinea;
3. Aliatul – este cel care susține victima, însă nu este suficient de puternic pentru a se confrunta cu agresorii;
4. Observatorul – reprezintă persoana care sesizează problema socială/opresiunea, dar este pasivă și decide să nu intervină în rezolvarea conflictului;
5. Jokerul – este personajul-cheie care conduce reprezentația și face legătura dintre non-actorii* de pe scenă și spect-actorii* din sală (*denumiri utilizate de Boal pentru actori și respectiv spectatori, pentru a reliefa ideea că actorii unei piese de teatru forum nu sunt ca cei ai unei piese clasice, rolurile lor nefiind prestabilite, fixe, deci sunt non-actori, iar spectatorii pot deveni actori în timpul reprezentației, adică spect-actori). Jokerul pune întrebări și îndeamnă publicul să analizeze soluțiile propuse, dar niciodată nu oferă răspunsuri.
Antimodelul (spectacolul de teatru forum) se desfășoară după următorul tipar:
a. Jokerul pregătește publicul pentru piesa de teatru forum, antimodel: poartă un dialog cu cei din public, dialog prin care face o introducere în tema spectacolului și lămurește unii din termenii care vor fi folosiți.
b. Este prezentat antimodelul – problema socială care necesită o rezolvare. Fiecare spectacol se construiește în jurul celor patru personje tip menționate anterior, care sunt ușor de recunoscut și care „însoțesc” orice problemă socială: agresor, oprimat, aliat și observator.
c. Antimodelul este jucat din nou, doar că de data aceasta publicul are dreptul să-l întrerupă și să intervină pentru a schimba situația. Publicul nu doar propune soluții, ci le și joacă pe scenă, în locul personajelor, pentru a vedea dacă funcționează.
d. Publicul este rugat să tragă concluziile și să expună învățăturile pe care le-a extras din piesa de teatru forum la care a asistat sau participat.
Problemele sociale abordate într-un antimodel trebuie să fie actuale și inspirate din realitate, iar publicul trebuie „să se regăsească” în personajele de pe scenă. „Teatrul social este o repetiție a realității”, spunea Augusto Boal. Exact acest lucru se întâmplă într-un spectacol de teatru forum. Publicul – spect-actorul – are șansa să intre în scenă, să devină personaj și să indice posibile soluții la problema cu care se confruntă, să testeze soluțiile propuse și, dacă se dovedesc viabile, să încerce să le aplice apoi în viața reală. De exemplu, în timpul uneia dintre activitățile desfășurate în timpul mobilității menționate, am ilustrat scenic problema socială a privării de protecție familială, problemă cuprinsă în povestea Rățușca cea urâtă. Spect-actorii – publicul, colegii care nu erau non-actori, au intrat în rol și au găsit ca posibilă soluție pentru a oferi siguranță, protecție, rățuștei sigure și speriate, o „mamă adoptivă” – soția unui fermier – sau un prieten care să intervină în favoarea rățuștei și s-o ajute să-și găsească adevărații părinți, lebede.
Spectacolul se bazează pe dialog. Publicul discută, își expune părerea, alege doar soluțiile viabile. El transformă, reconfigurează realitatea după bunul lui plac. Și, ceea ce e și mai important, își dă seama că poate face acest lucru și dincolo de scenă.
Teatrul forum poate fi utilizat ca o formă de educație incluzivă, care implică membrii societății în recunoașterea și rezolvarea problemelor din comunitate. Este o metodă interactivă de lucru, care permite oamenilor din public să-și dea seama că pot deveni parte a schimbării, că stă în puterea lor să rezolve unele probleme care le afectează – direct sau indirect – viața.
„Când se termină o sesiune de teatru al celor oprimați? Niciodată…, având în vedere că obiectivul lui nu este să închidă un ciclu sau să finalizeze o evoluție. Din contra, obiectivul lui este să încurajeze activitatea autonomă, să determine mișcarea unui proces, să schimbe spectatorii în protagoniști… să devină integrat în realitate, în viață.” (Augusto Boal)
Bibliografie și webografie:
1. Augusto Boal, Theatre of the Opressed, Translated from Spanish by Charles A. and Maria-Odilia Leal McBride and Emily Fryer, Edited by Pluto Press, London, 2008;
2. James A. Banks, Cherry A. McGee Banks, Multicultural education : issues and perspectives, Edited by Hoboken, New Jersey, John Wiley & Sons, Inc, Ninth Edition, 2016;
3. Lina Malcoci, Teatrul forum – mijloc de educație nonformală, în ,,Revista Didactica Pro”, nr. 5-6, 2016. p.56-59;
4. www.nonformalii.ro/metode/teatru-forum.