EDICT

Modificările survenite la nivel de familie și societate dezvoltă apariția unor traume emoționale în rândul adolescenților. Peste lipsa de afectivitate, lipsa timpului de calitate petrecut cu familia, probleme economice, familii dezmembrate, inversarea rolurilor în societate se suprapune presiunea grupului. Se poate vorbi aici de consumul de droguri, de alte dependențe, de cultura generală precară, de programa școlară supraîncărcată, de frica de evaluare. Toate aceste aspecte îl îndepărtează pe copil de școală, îl determină să scape de probleme prin fuga de la ore. Apare astfel fenomenul absenteismului care relevă, de fapt, lacune ale sistemului, ale societății în general.

Fenomen răspândit mai ales în rândul liceenilor, absenteismul denotă fragilitatea relației părinte-elev-profesor, lipsa de încredere (sau încrederea prea mare în raportul dintre primii doi factori) și declinarea responsabilităților. Prin modelul parental permisiv, prea permisiv pe alocuri, se tolerează acest fenomen de către părinte. Părintele se vrea prieten cu copilul, iar acesta din urmă, lipsit de experiența de viață, face alegeri de care se căiește ulterior. La polul opus, severitatea exagerată duce la blocaje, adolescentul este tentat să ascundă adevărul și alege calea absenteismului pentru a fugi de problema unei note mici sau a unei evaluări incorecte.

Profesorul rămâne de cele mai multe ori singur în această bătălie. Ca diriginți, studiem psihologia adolescentului, încercăm să stabilim relații bune cu elevii și familiile lor, ne străduim să cunoaștem elevii cu problemele lor cu tot, căutăm exemple de bună practică pentru a stopa acest fenomen care duce, în cele din urmă, la o societate superficială, fără visuri, fără limite morale, golită de sens și semnificație. Uneori eșuăm, alteori reușim și suntem tare mândri că am salvat pe cineva. Atât de mândri, încât căpătăm energie și încercăm alte strategii cu alți discipoli.

La ora de dirigenție, aplic adesea chestionare/ fișe de autocunoaștere, de dezvoltare și valorizare, de control al emoțiilor, de dezvoltare e asertivității, a comunicării. Voi prezenta mai jos un exercițiu de creștere a stimei de sine realizat în ora de dirigenție. Menționez că este o clasă numeroasă, cu 31 de elevi, dintre care un elev cu CES și unul care se confruntă cu această problemă a absenteismului. Dat fiind faptul că elevul s-a transferat de la o altă unitate școlară la începutul acestui an școlar, tind să cred că nu s-a integrat încă perfect în grup. În așteptarea integrării, mi-am propus să fiu cu ochii pe el, să-l ajut, să-l valorizez, chiar dacă uneori îmi dă senzația că vrea să fie lăsat în pace. Copilul provine dintr-o familie dezorganizată, este în grija mamei, dar mama este plecată la lucru în străinătate.

Pentru realizarea exercițiului, este nevoie de fișe de lucru, markere și creioane colorate. Clasa este împărțită în grupe de 5 elevi. Fiecare elev primește o fișă (vezi anexa 1). Li se explică sarcina frontal. Elevul își scrie numele și indică pe fanta din mijloc a umbrelei calitatea sa principală, colorând-o așa cum consideră. Dă apoi fișa colegilor de grupă, să indice pe rând câte o calitate care se potrivește titularului umbrelei, asociind acesteia o culoare. În final, fiecare elev va avea un feedback și va putea observa că este valoros în grup prin calitățile pentru care colegii îl admiră.

Anexa 1

Calitățile mele mă țin la adăpost!

Această umbrelă îi aparține ____________________