Prezentul articol abordează o tematică esențială pentru educația în domeniul sănătății și sportului în context școlar: diferențierea între substanțele chimice permise și cele interzise în activitatea sportivă. Prin prezentarea sistematică a analgezicelor, antiinflamatoarelor și suplimentelor pentru dezvoltare musculară autorizate de reglementările internaționale, articolul urmărește să ofere elevilor și cadrelor didactice cunoștințele necesare pentru o înțelegere fundamentată a recuperării sportive responsabile și a distincției critice față de practicile de dopaj.
Din perspectivă educațională, acest material constituie o resursă valoroasă pentru dezvoltarea competențelor de educație pentru sănătate, a gândirii critice față de presiunile performanței și a comportamentelor responsabile în contexte sportive, contribuind astfel la formarea unei culturi a integrității în sport încă din mediul școlar.
Sportul de performanță implică solicitări intense asupra organismului. În urma antrenamentelor și competițiilor pot apărea dureri musculare, inflamații sau oboseală accentuată. Pentru a susține recuperarea și pentru a trata problemele minore de sănătate, sportivii pot utiliza anumite substanțe chimice permise de regulamentele antidoping.
Este important de menționat că utilizarea acestor substanțe trebuie făcută responsabil, sub supraveghere medicală și conform regulamentelor stabilite de World Anti-Doping Agency (WADA).
1. Analgezicele
Analgezicele sunt substanțe chimice care reduc sau elimină durerea, fără a trata neapărat cauza acesteia. Exemple permise:
- Paracetamol
- Ibuprofen
- Acetaminofen
Rolul lor:
- reduc durerile musculare post-efort;
- ameliorează durerile articulare;
- scad febra.
Aceste medicamente sunt permise în competiții, însă utilizarea excesivă poate afecta ficatul (paracetamol) sau stomacul și rinichii (ibuprofen).
2. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS)
Antiinflamatoarele nesteroidiene reduc inflamația și durerea apărută în urma microleziunilor musculare sau traumatismelor ușoare. Exemple:
- Diclofenac
- Naproxen
- Ibuprofen (are și rol antiinflamator)
Efecte:
- reduc inflamația;
- diminuează durerea;
- grăbesc revenirea la antrenamente.
Sunt permise în sport, dar administrarea pe termen lung poate produce efecte adverse gastrointestinale.
3. Corticosteroizii (în anumite condiții)
Corticosteroid sunt substanțe cu efect antiinflamator puternic. În sport, utilizarea lor este permisă doar în anumite forme (de exemplu, creme, spray-uri nazale sau infiltrații locale) și uneori necesită autorizație medicală specială (TUE – Therapeutic Use Exemption). Ei sunt utilizați pentru:
- inflamații severe;
- alergii;
- leziuni articulare.
Administrarea sistemică (orală sau injectabilă în anumite situații) poate fi restricționată.
4. Suplimente pentru creșterea masei musculare
Este important să se facă diferența între steroizii anabolizanți (interziși) și suplimentele legale.
a) Creatina
Creatina este un compus natural prezent în mușchi. Rol:
• crește capacitatea de efort intens;
• susține dezvoltarea masei musculare;
• accelerează refacerea.
Creatina este permisă și utilizată frecvent în sporturile de forță.
b) Proteinele din zer (whey protein)
Whey protein este un supliment proteic derivat din lapte.
Rol:
• contribuie la refacerea fibrelor musculare;
• susține sinteza proteică;
• ajută la creșterea masei musculare atunci când este asociată cu antrenament.
Este complet permisă.
c) Aminoacizii (BCAA)
Branched-chain amino acids includ leucina, izoleucina și valina.
Rol:
• reduc degradarea musculară;
• susțin refacerea;
• pot reduce febra musculară.
5. Cofeina
Cofeina este permisă în competiții (în doze normale). Efecte:
- crește concentrarea;
- reduce senzația de oboseală;
- îmbunătățește performanța în sporturile de anduranță.
Diferența dintre substanțele permise și dopaj
Substanțele permise:
- nu oferă un avantaj artificial major;
- nu modifică radical funcțiile hormonale;
- sunt utilizate pentru recuperare sau susținere nutrițională.
Substanțele interzise (ex: steroizi anabolizanți sintetici, hormoni de creștere în scop nejustificat) pot:
- altera echilibrul hormonal;
- afecta grav sănătatea;
- duce la descalificare.
Substanțele chimice permise în sport, precum analgezicele, antiinflamatoarele și suplimentele proteice, au rolul de a sprijini recuperarea și menținerea sănătății sportivilor. Utilizarea lor trebuie realizată responsabil și doar sub supraveghere medicală.
Performanța autentică se bazează pe antrenament, alimentație echilibrată și respectarea regulilor, iar cunoașterea diferenței dintre substanțele permise și cele interzise este esențială pentru orice sportiv.
Concluzii și implicații educaționale
Cunoașterea substanțelor chimice permise în sport și a principiilor care guvernează utilizarea responsabilă a acestora reprezintă o componentă fundamentală a educației pentru sănătate în contextul școlar. Pentru elevi, înțelegerea acestei tematici depășește simpla acumulare de informații factuale, contribuind la dezvoltarea competențelor de luare a deciziilor informate, a gândirii critice față de presiunile sociale legate de performanță și a responsabilității personale față de propria sănătate. Articolul oferă cadrelor didactice din domeniul educației fizice, biologiei și chimiei un instrument didactic pentru abordarea integrată a conceptelor de fiziologie, farmacologie și etică sportivă, facilitând conexiuni interdisciplinare valoroase. În același timp, accentul pus pe diferențierea clară între substanțele permise și cele interzise susține un demers educațional esențial de prevenire a dopajului și de promovare a valorilor sportului curat.
Din perspectiva dezvoltării instituționale și sistemice, integrarea acestor conținuturi în curriculum-ul școlar răspunde necesității actuale de formare a tinerilor pentru realitățile complexe ale sportului contemporan. Instituțiile educaționale care incorporează astfel de abordări contribuie la construirea unei culturi organizaționale centrate pe integritate, sănătate și performanță autentică. La nivel de sistem educațional, promovarea unei educații științifice riguroase despre substanțele utilizate în sport reprezintă o investiție în sănătatea publică și în formarea unei generații capabile să facă alegeri responsabile, sustenabile și etice în contexte sportive și extrașcolare. Astfel, educația devine un instrument esențial de prevenire primară și de promovare a bunelor practici în rândul tinerilor sportivi și al celor interesați de activitatea fizică în general.