Orice dascăl care efectuează o cercetare, vizează ameliorarea muncii sale şi a rezultatelor ei. De aceea, cele mai multe dintre cercetările efectuate de dascăl se plasează în domeniul modalităților de lucru cu elevii: strategii, metode, procedee, mijloace și materiale didactice.
Scopul cercetării de față a vizat realizarea conexiuni între anumite discipline şcolare pentru formarea şi perfecţionarea unor competenţe transferabile, utilizând aplicaţii cu caracter interdisciplinar la disciplina Informatică și TIC.
1. Obiectivele cercetării
- Formarea competenţei de cunoaştere ştiinţifică;
- Stimularea capacităţii de învăţare inovatoare, adaptabilă la condiţii de schimbare socială rapidă;
- Conştientizarea şi aprofundarea cunoştinţelor dobândite anterior;
- Dezvoltare capacităţii de analiză, selectare, combinare şi sintetizare;
- Formarea capacităţilor de documentare şi de experimentare independentă;
2. Ipoteza cercetării:
Premisa abordării interdisciplinare a conţinuturilor învăţării este aceea de a asigura unitatea cunoaşterii şi depăşirea graniţelor disciplinelor de învăţământ. Acest lucru va fi benefic şi pentru celelalte discipline de studiu prin realizarea unei viziuni de ansamblu asupra utilităţi şi importanţei lor în scoală dar şi în viaţa reală.
4.Variabilele cercetării:
Variabila independentă: Folosirea sistematică a metodelor interactive, centrate pe elev: ciorchinele, brainstormingul, mozaicul, proiectul, studiul de caz, fişele de lucru, aplicaţii practice pe calculator şi a unor tehnici de stimulare a creativităţii.
Variabile dependente:
- Deprinderi pentru dezvoltarea creativităţii şi formarea competenţelor;
- Performanţe şcolare şi comportamentale;
- Deprinderi sociale;
- Gradul de implicare a elevilor în timpul lecţiilor;
- Deprinderi de utilizare a metodelor interactive ca instrumente pentru o predare-învăţare-evaluare /autoevaluare eficiente;
5. Metodele utilizate
Activitatea şcolară presupune existenţa unui cadru organizat şi a unui climat adecvat, pretinde adaptarea unor forme de lucru cu elevii care să asigure progresul în sensul asimilării cunoştinţelor. Metodele pe care le-am aplicat au fost selectate astfel încât să răspundă principalelor cerinţe ale unei investigaţii şi să preîntâmpine eventualele erori de investigare şi prelucrare a materialului faptic. Astfel pentru confirmarea sau infirmarea ipotezei de la care am plecat am folosit un sistem metodologic compus din:
• metoda anchetei;
• metoda autoobservaţiei;
• metoda observaţiei sistematice;
• metoda analizei produselor activităţii;
• metoda experimentului psihopedagogic/ didactic, colectiv, de durată medie, desfăşurat în trei etape: preexperimentală, experimentală, postexperimentală.
6. Instrumente de cercetare
Pentru a obţine informaţii în legătură cu personalitatea elevilor, nivelul de cunoştinţe şi competenţe ale acestora, cu comportamentele şi gradul de implicare al lor în procesul educativ, am folosit ca instrumente de cercetare: chestionarul, metode activ-participative (ciorchinele, mozaicul, proiectul, studiul de caz, fişele de lucru). Aceste instrumente, în marea lor majoritate, au fost preluate şi adaptate conţinuturilor vehiculate, particularităţilor elevilor şi obiectivelor vizate.
7. Etapele investigaţiei
Etapa experimentală/ constatativă – a avut rolul de a stabili nivelul existent în momentul iniţierii experimentului psihopedagogic. Am aplicat un chestionar(Google forms) prin care am vrut să descopăr viziune elevilor asupra disciplinei Informatică și T.I.C. şi a legături sau a aplicabilităţii ei, cu alte discipline studiate în şcoală. Am descoperit cu surprindere că marea majoritate a elevilor deşi au asociat disciplina Informatică și T.I.C. cu studiul şi înţelegerea echipamentelor de calcul, utilizarea aplicaţiilor de birotică, Internetul-documentare, limbaje de programare , socializare nu au putut realiza conexiunile ei cu celelalte discipline studiate în şcoală.
Etapa experimentală/ experimentului formativ. Pe tot parcursul etapei experimentale, am avut în vedere utilizarea metodelor şi tehnicilor de stimulare a creativităţii şi promovarea învăţării interactive, centrate pe elev. Am încercat ca fiecare metodă implementată să fie făcută transparentă, să i se prezinte esenţa, valenţele, variantele şi denumirea, pentru ca elevul să îi poată descoperi utilitatea şi în alte situaţii, atunci când experienţa de învăţare o cere, crearea unui mediu şcolar propice dezvoltării creativităţii, eliminarea factorilor care ar putea duce la blocarea creativităţii şi, nu în ultimul rând, am căutat să apreciez efortul fiecărui copil sau grupă, realizând evaluarea muncii acestora într-un mod deschis, dialogat.
Concluzii
Indiferent de metodele didactice utilizate în lecţie, tradiţionale sau modern, active sau pasive, informative sau formative trebuie să conducă la atingerea obiectivelor stabilite de fiecare profesor în parte. Formarea viziunii interdisciplinare asupra lumii şi în acelaşi timp formarea elevilor pentru a fi capabili să realizeze abordări de acest fel, necesită apelul la modalităţi de lucru care prilejuiesc exersarea principalelor procese ale gândirii, fără de care nu este posibilă cunoaşterea multiplelor şi variatelor interdependenţe dintre fenomenele lumii reale.
Activităţile cu caracter interdisciplinar au pronunţate valenţe formative favorizând cultivarea aptitudinilor creative. Educatorul (actorul), dând dovadă de măiestrie şi pricepere, asigură integrarea la nivel interdisciplinar, prin găsirea conţinuturilor comune diferitelor obiecte de studiu, în vederea realizării obiectivelor învăţării.
În cazul unei lecţii bune, succesul ei este realizat atunci când profesorul şi elevii lucrează împreună, „învaţă” împreună. O lecţie poate fi considerată reuşită atunci când elevii înţeleg conceptele şi le folosesc în exerciţii, probleme şi sunt capabili să le aplice în viaţă; majoritatea cunoştinţelor învăţate se regăsesc în viaţa de zi cu zi, îşi găsesc aplicaţiile acolo. Cunoştinţele trebuie predate gradual, avându-se în vedere nivelul clasei şi nivelul de vârstă al participanţilor. Profesorul trebuie să stârnească interesul elevilor, pentru a evita pasivitatea, lecţia trebuie să fie dinamică, economisind timp şi efort, dar realizând o învăţare sistematică, profundă, care să contribuie la creşterea maturităţii de gândire a acestora.