Pentru dezvoltarea competențelor pe care le implică predarea-învăţarea matematicii la ciclul primar, rezolvarea problemelor reprezintă o activitate de profunzime, care favorizează analiza și sinteza. În esenţă, rezolvarea unei probleme necesită un efort al gândirii şi o atitudine creatoare, presupune raportarea datelor cunoscute la o necunoscută şi mobilizarea cunoştinţelor şi a abilităţilor formate anterior pentru a mijloci asocierea judecăţilor pe „firul” rezolvării problemei şi pentru a construi raţionamentul de rezolvare.
În această activitate, copilul de vârsta şcolară mică trebuie ajutat, întrucât la el capacitatea de a folosi cunoştinţele anterioare, de a „mijloci” aflarea unei relaţii noi prin relaţiile vechi este încă nedezvoltată. În contextul celor prezentate mai sus, am considerat utilă o verificare experimentală a efectelor competiţiei şi cooperării asupra manifestării creativităţii la şcolarul mic. Studiul se dorește doar un prim pas în analiza fenomenului şi elaborarea unor programe de stimulare a creativităţii la şcolarul mic.
Mi-am propus ca obiectiv al acestui studiu analiza relaţiei existente între contextul social (atmosfera de cooperare sau de competiţie) şi nivelul de manifestare al creativităţii. Ipoteza formulată se referă la faptul că atmosfera puternic competitivă a grupului are efecte negative asupra performanţelor creative individuale.
Studiul a fost realizat pe un eşantion de 60 de subiecţi, elevi în clasa I la Liceul Teoretic ,,Traian Lalescu” Hunedoara, repartizaţi în două grupuri experimentale (E1 şi E2) şi un grup de control (C). Toţi subiecţii prezintă un nivel de dezvoltare intelectuală normală (a avut loc o evaluare prealabilă a nivelului de dezvoltare intelectuală, realizată cu ajutorul consilierului şcolar). Tuturor subiecţilor li s-au administrat două probe:
a) Proba I, în care sarcina consta în elaborarea a cât mai probleme după un desen dat;
b) Proba II, în care se cerea realizarea a cât mai multe desene cu semnificaţii diferite (utilizând trei forme geometrice: cerc, pătrat şi triunghi) şi denumirea desenelor realizate.
Variabila independentă este reprezentată de atmosfera de competiţie sau de cooperare creată în cadrul grupului. Prin instrucţia oferită copiilor şi atitudinea examinatorului, s-a creat climatul specific, competitiv sau de cooperare în cadrul grupurilor experimentale.
Grupul E1, constituit din 20 de subiecţi (10 băieţi şi 10 fete, cu vârsta medie de 7 ani şi 9 luni), s-a caracterizat printr-o atmosferă puternic competitivă. S-a subliniat faptul că succesul personal este apreciat în funcţie de realizările celorlalţi membri ai grupului, reuşita unui alt membru al grupului implicând insuccesul personal. Copiilor li s-a spus că doar unul dintre ei poate fi desemnat câştigător.
Grupul E2, constituit tot din 20 de subiecţi (10 fete şi 10 băieţi, cu vârsta medie de 7 ani şi 11 luni), s-a caracterizat printr-un climat de cooperare, subliniindu-se că reuşita personală şi obţinerea recompensei este condiţionată de reuşita celorlalţi. Se lucrează individual, dar contează şi rezultatul general al grupului.
Grupul C a fost constituit din 20 de subiecţi (12 fete şi 8 băieţi, cu vârsta medie de 7 ani şi 10 luni). În cadrul acestui grup nu s-a intervenit în nici un fel asupra climatului de grup; subiecţilor li s-a comunicat neutru sarcina pe care o au de îndeplinit.
Variabila dependentă, reprezentată de comportamentul creativ, a fost operaţionalizată prin:
- numărul de probleme compuse;
- numărul de desene create;
- gradul de originalitate apreciat prin frecvenţa repetării textului problemei sau a desenului realizat, considerându-se că originalitatea este invers proporţională cu frecvenţa apariţiei;
- complexitatea desenului realizat apreciată prin numărul de elemente ale desenelor, combinarea lor şi utilizarea culorilor.
Informaţiile au fost completate cu observarea manifestărilor emoţionale şi comportamentale pe parcursul probei şi după terminarea ei. Analiza cantitativă şi calitativă a rezultatelor obţinute de către subieţii celor trei grupuri permite formularea unor concluzii şi trasarea unor obiective de viitor.
1. Din simpla inspecţie a datelor consemnate mai jos, se remarcă existenţa unor diferenţe între rezultatele obţinute de subiecţi în cele trei situaţii diferite. Realizând ierarhia grupurilor în funcţie de productivitatea subiecţilor exprimată prin numărul de soluţii, am observat că: pentru ambele probe, grupul E1 – cu un climat puternic competitiv – se află pe primul loc, fiind urmat, pentru proba I de grupul cu un climat cooperat, iar pentru proba II, de grupul de control. Compararea statistică a scorurilor indică diferenţe semnificative statistic la p < 0,05 (în favoarea grupului cu un climat de competiţie) între grupul competitiv şi cel cooperat (pentru proba I) şi între grupul competitiv şi cel de control (pentru proba II).
Numărul de soluţii oferite de subiecţi la probele aplicate
Proba I (probleme compuse)
• E1 m = 5,75, AS = 1,86
• E2 m = 4,75, AS = 1,97
• C m = 5,05, AS = 1,60
Proba II (desene)
• E1 m = 14,1, AS = 4,49
• E2 m = 12,15, AS = 4,99
• C m = 11,35, AS = 5,62
unde m = media, iar AS = abaterea standard
2. În ceea ce priveşte originalitatea şi complexitatea răspunsurilor, în cazul ambelor probe, pe primul loc se situează grupul cu climat necompetitiv. Subiecţii din acest grup au dat răspunsuri mai puţin obişnuite, mai complexe, mai elaborate. Spre exemplu, numărul mediu de desene care au în compoziţia lor mai mult de 5 elemente este semnificativ mai mare ( p > 0,05) în grupul cooperant decât în cel competitiv ( mE1 = 5,1 ; mE2 = 1,9 ). În condiţiile în care presiunea competiţiei este redusă, produsele – deşi mai reduse cantitativ – sunt calitativ superioare. Se pare că cei din grupul competitiv sunt mai preocupaţi de aspectul cantitativ. În cadrul grupului competitiv predomină răspunsuri banale, repetitive, desene neidentificabile.
3. Observarea comportamentului subiecţilor permite decelarea unei tensiuni emoţionale crescute în grupul competitiv şi frecvenţă semnificativ crescută a conflictelor, atât în timpul desfăşurării probei, cât şi după terminarea ei. Frustrarea şi tensiunea emoţională s-au materializat prin:
• reacţii de plâns;
• refuz de a efectua sarcina;
• agresivitate verbală şi chiar fizică.
Rezultatele obţinute indică existenţa unor diferenţe în funcţie de promovarea competiţiei sau a cooperării, dar nu permit formularea unor concluzii ferme, fundamentate statistic, referitor la efectele competiţiei asupra comportamentului creativ şi productivităţii creative. Studiul realizat oferă însă informaţii utile pentru rafinarea ipotezelor şi a metodologiei utilizate.
Observaţiile comportamentale realizate în timpul experimentului au atras atenţia asupra caracteristicilor de personalitate; se poate formula o ipoteză suplimentară pentru o cercetare ulterioară privind efectul moderator al variabilelor de personalitate: tipul de temperament şi gradul de stabilitate/ instabilitate emoţională pot influenţa modul în care climatul competitiv afectează nivelul de manifestare a creativităţii. O posibilă direcţie de cercetare este aceea a elaborării şi testării unor programe de stimulare a creativităţii şcolarilor, programe care să ţină cont de efectele constatate experimental.