Studiu privind colaborarea familie-grădiniță

Parteneriatul grădiniță–familie constituie un factor esențial pentru dezvoltarea holistică a copilului în perioada preșcolară, prin coerența acțiunilor educative și alinierea metodelor de lucru între cei doi agenți sociali decisivi din viața sa timpurie. Această cercetare investighează gradul de implicare al familiilor în colaborarea cu grădinița și factorii contextuali care îl determină, pornind de la premisa că eficacitatea parteneriatului depinde atât de capacitatea instituțiilor educaționale de a motiva și include părinții, cât și de disponibilitatea și receptivitatea familiilor. Prin urmărirea evoluției pe trei ani a părinților din mediul urban și analizarea contrastivă cu situația din mediul rural, studiul identifică modele de colaborare și bariere în implicare, cu scopul de a propune măsuri de îmbunătăţire adaptate contextelor locale. Valoarea acestei investigații pentru sistemul educațional rezidă în evidențierea modalităților prin care instituțiile preșcolare pot consolida capacitățile parentale și dezvolta o cultură instituțională incluzivă, care să asigure o bază solidă pentru parcursul educațional ulterior al copiilor.

Scopul şi obiectivele studiului:

Sublinierea importanţei realizării parteneriatului grădiniţă-familie în educaţia copilului.
Identificare rolurilor şi a responsabilităţilor părinţilor, pe de o parte, şi a grădiniţei, pe de altă parte, pentru buna funcţionare a parteneriatului grădiniţă-familie.
Inventarierea modalităţilor de colaborare dintre familie şi grădiniţă.
Studierea gradului de implicare a familiei în parteneriatul grădiniţă-familie.
Studierea relaţiei dintre mediu de viaţă (urban şi rural) şi gradul de implicare în parteneriatul grădiniţă-familie.
Identificarea măsurilor ameliorative şi a modalităţilor de îmbunătăţire a colaborării familiei cu grădiniţa.

Subiecţii studiului:

Părinţii a 24 copii din mediul urban.
Părinţii a 24 copii din mediul rural.
Educatoarea Iliescu Valentina.

Durata studiului:

4 ani (3 ani pentru mediul urban urmărind evoluţia de la grupa mică la grupa mare, 1 an pentru mediul rural).

Metode utilizate în realizarea studiului:

Studiul individual.
Chestionar privind interesele familiei în cadrul parteneriatului grădiniţă-familie.
Observarea şi înregistrarea datelor privind gradul de participare al părinţilor la activităţile din cadrul parteneriatului grădiniţă-familie.

Importanţa colaborării în cadrul parteneriatului grădiniţă-familie

Activitatea educativă din grădiniţă nu poate fi izolată, separată de influenţele educative ce se exercită asupra copilului din partea familiei. Educaţia trebuie să se manifeste permanent ca o acţiune coerentă, complexă şi unitară a grădiniţei şi a familiei. Preşcolarul ar trebui să aibă toate condiţiile unui cadru optim în care să se dezvolte şi această răspundere revine în mare măsură familiei care poate îndeplini această sarcină doar printr-o colaborare eficientă cu grădiniţa.

La intrarea în grădiniţă, părinţii sunt cei care deţin toate informaţiile legate de copil: stare de sănătate, obiceiuri alimentare, particularităţi de învăţare, mod de comportare, probleme de dezvoltare. Familia oferă copilului un mediu afectiv, social şi cultural. Mediul familial, sub aspect afectiv, este o şcoală a sentimentelor deoarece copilul trăieşte în familia sa o gamă variată de relaţii interindividuale, copiindu-le prin joc în propria conduită. Cu triplă funcţie – reglatore, socializatoare şi individualizatoare –, familia contribuie în mare măsură la definirea personalităţii şi conturarea individualităţii fiecărui copil.

În acelaşi timp, grădiniţa, ca prima instituţie care se conduce după principii şi metode ştiinţifice, deţine mijloace specifice pentru valorificarea potenţialului fizic şi psihic al fiecărui copil. Îmbinarea în parteneriat a informaţiilor deţinute de părinţi cu cele ale grădiniţei trebuie să fie în beneficiul copilului. Ea poate oferi părinţilor o imagine obiectivă a copilului, poate sprijini şi orienta familia în educarea copiilor. Educatoarele trebuie să lucreze cu familiile în scopul organizării activităţilor zilnice, asigurării educaţiei şi întâmpinării nevoilor sale. În acelaşi timp, educatoarea nu trebuie să uite că familiile învaţă împreună cu copiii. Copilul este un membru nou şi unic al familiei care trebuie să înveţe să-l cunoască cu tot ce ţine de personalitatea, temperamentul şi stilul său.

Parteneriatul presupune realizarea unei alianţe pentru atingerea unor obiective comune, iar pentru funcţionarea parteneriatului este nevoie de respect, încredere reciprocă, consens cu privire la scopurile acţiunii şi strategiilor de atingere a acestora şi de asumarea în comun a drepturilor şi responsabilităţilor. Aceste lucruri se pot realiza doar printr-o apropiere în dublu sens, în vederea unei suficiente cunoaşteri de ambele părţi.

Unitatea de acţiune a celor doi factori (grădiniţă şi familie) în vederea formării copiilor este condiţionată de un mod comun de lucru şi de o bună cunoaştere reciprocă, iar începutul este dat de cunoaşterea familiei de către educatoare, a caracteristicilor şi potenţialului ei educativ. Familia este o sursă principală de informaţii privind relaţiile interpersonale dintre membrii acesteia, aşteptările privind educaţia copilului, stilul educaţional, autoritatea părinţilor şi metodele educative folosite, valorile promovate, climatul educaţional, responsabilităţile pe care copilul le îndeplineşte.

Educatoarele trebuie să asigure părinţilor numeroase ocazii de a se implica în programul grădiniţei, comunicând în fiecare zi, povestindu-le despre cum şi-a petrecut copilul lor timpul, ce activităţi de învăţare a desfăşurat, ce progres sau regres a realizat copilul sau anunţându-i ce activităţi sau întâlniri au planificat. Ele trebuie să ajungă să cunoască bine familiile şi copiii de aceea vor folosi toate ocaziile pentru a comunica cu părinţii şi a schimba informaţii. Unele familii vor dori să se implice mai mult, altele mai puţin. Frecvenţa şi conţinutul discuţiilor cu părinţii vor depinde şi de dorinţa acestora de a comunica sau de nevoile şi preferinţele lor.

Roluri şi responsabilităţi ale părinţilor în cadrul parteneriatului grădiniţă-familie:

Să recunoască grădiniţa ca instituţie incluzivă, care asigură drepturi egale pentru toţi copiii.
Să cunoască regulamentul interior al grădiniţei.
Să-şi cunoască copilul şi posibilităţile lui, colaborând cu grădiniţa şi educatoarea.
Să fie dispuşi la activităţi de voluntariat în beneficiul copiilor.
Să colaboreze şi să coopereze cu o deschidere permanentă spre grădiniţă, comunitate în interesul copiilor.
Să recunoască rolul grădiniţei în dezvoltarea copiilor.
Să respecte personalul din grădiniţă.
Să sprijine activitatea educatoarei, în scopul dezvoltării integrale a copilului.
Să fie deschis la sugestiile şi sfaturile avizate ale educatoarei cu privire la educarea copilului.

Roluri şi responsabilităţi ale grădiniţei în cadrul parteneriatului grădiniţă-familie:

Să ofere şanse egale copiilor la accesul serviciilor oferite de grădiniţă.
Să informeze părintele cu privire la oferta educaţională a grădiniţei pentru creşterea şi dezvoltarea copiilor.
Să motiveze părintele să se implice şi să colaboreze cu grădiniţa.
Să prezinte ce aşteaptă de la părinte: colaborare, cooperare, încredere, sprijin, ajutor reciproc, confidenţialitate, respect.
Să manifeste transparenţă în procesul educativ.
Să ofere familiei informaţii privind modalităţile de educare a copiilor.
Să determine părinţii să colaboreze pentru ca educaţia din grădiniţă să aibă continuitate şi consecvenţă şi acasă.
Să evite stările conflictuale, tensionate cu părinţii, pentru a nu avea efecte negative asupra copilului.

Modalităţi prin care se poate realiza parteneriatul dintre grădiniţă şi familie:

Întâlniri individuale periodice. Educatoarea va analiza evoluţia dezvoltării copilului, va identifica care sunt domeniile de dezvoltare care necesită o diversificare a activităţilor, care sunt activităţile care sunt realizate cu uşurinţă acasă, modul în care copilul reacţionează la diverse activităţi propuse. Educatoarea poate evalua dacă abilităţile parentale au nevoie de suport şi îi poate oferi diverse materiale pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele şi dezvolta capacităţile parentale.

Părinţii în sala de grupă. Participarea părinţilor la activităţile copilului are un dublu câştig: pe de o parte, copilul se va simţi securizat de prezenţa părinţilor, astfel încât va fi mai deschis spre explorare; pe de altă parte, se va face un transfer de abilităţi practice şi cunoştinţe de la educator spre părinte, prin exersarea amenajării spaţiilor, a comunicării cu copilul, prin observarea atentă a acestuia într-un alt context decât cel de acasă.

Amenajarea unei camere destinată familiei. Măcar a unui colţ în care se pot afişa lucrările copiilor sau poze ale acestora din timpul activităţilor precum şi informaţii utile pentru educarea copiilor acasă, pliante despre cursuri şi concursuri pentru copii. Aici ei se pot întâlni cu alţi părinţi, analiza şi aprecia munca copiilor, pot citi informaţiile expuse la avizier. De obicei acest spaţiu se poate amenaja pe holul grădiniţei. Acest spaţiu poate conţine şi cărţi de specialitate despre dezvoltarea copiilor şi despre educaţia parentală pe care părinţii să aibă posibilitatea să le împrumute.

Întâlnirile de consiliere cu părinţii. Săptămânal sunt utile pentru a discuta despre proiectele tematice desfăşurate şi despre alte probleme care preocupă ambele părţi. Pentru că aceste întruniri sunt destinate părinţilor, subiectele alese trebuie să fie de interes pentru aceştia. Întrunirile vor fi benefice numai dacă se axează pe problemele care îi preocupă pe părinţi care nu vor participa dacă nu le vor găsi interesante şi utile. Educatoarea află care sunt interesele familiei prin întâlnirile informale sau prin intermediul chestionarelor referitoare la interesele familiei. Anumite subiecte pot fi prezentate de o manieră mai formală, aşteptându-se şi o replică din partea părinţilor. Alte aspecte cer un mai mare grad de participare, familiile putând în acest caz să-şi practice abilităţile şi experienţa.

Grupurile de susţinere şi dialog. Se formează de obicei din dorinţa comună a câtorva familii care vor să dezbată împreună un subiect. Familiile cu un interes specific sau cu necesităţi deosebite se pot întruni şi susţine reciproc, schimbând opinii, sugestii şi resurse. Medierea educatoarei şi spaţiul pus la dispoziţie pentru derularea acestor activităţi consolidează abilităţile parentale, valenţa participativă în viaţa copilului şi dezvoltă un sentiment de apartenenţă la comunitatea grădiniţei, generând implicare în viaţa instituţiei.

Întrunirile comisiei de consultanţă. În cadrul acestor întâlniri se va discuta despre: participarea familiei, comunicarea educatoare-părinţi, implicarea comunităţii, organizarea de evenimente sociale, strângerea de fonduri, organizarea unor excursii.

Vizitele la domiciliu. Trebuie să apară în plan doar după consolidarea relaţiei de încredere dintre părinte şi educator. Vizita la domiciliu este investită adesea cu un puternic rol evaluativ, care se adresează părintelui şi este destul de dificil să accepte acest lucru. Important este ca părintele să nu resimtă aceste vizite ca abuzive, ci ca modalităţi de colaborare partenerială, pentru a determina un răspuns cât mai adecvat nevoilor de dezvoltare ale copilului lor.

Serbări şi manifestări. Reuşitele copiilor trebuie sărbătorite de aceea cu diferite ocazii educatoarele organizează serbări care constituie un prilej de cunoaştere reciprocă şi de satisfacţie reciprocă pentru realizările copiilor. Părinţii se pot implica în desfăşurarea repetiţiilor, în confecţionarea costumelor sau a decorului, în organizarea unor mini petreceri pentru copii la sfârşitul acestor serbări.

Completarea chestionarelor şi centralizarea răspunsurilor

În urma completării chestionarelor „Chestionar privind interesele familiei în colaborarea cu grădiniţa” de către părinţii a 24 copii din mediul urban la începutul celor trei ani şcolari în care copiii au frecventat grădiniţa şi a centralizării răspunsurilor s-a constatat că modalităţile de colaborare dintre familie şi grădiniţă dorite de părinţi au fost: participarea la întruniri lunare, participarea la activităţi deschise, lucrul în sala de grupă împreună cu copiii, construirea sau confecţionarea de materiale utile în activitatea didactică, ajutor pentru organizarea de plimbări, vizite, excursii, serbări, sărbători, zile de naştere, participarea la activităţi de consiliere, participarea la grupuri de opinie şi dialog, donare de cărţi şi jucării, primirea vizitei educatoarei la domiciliul copilului.

Analizând răspunsurile părinţilor privind disponibilitatea de a participa la activităţile de colaborare cu grădiniţa se observă următoarele: părinţii doresc să se implice în mai multe tipuri de activităţi; în primul an de colaborare disponibilitatea de implicare este mai mare, în următorii ani observându-se o scădere a acestei disponibilităţi; părinţii doresc să se implice mai mult în activităţi de colaborare tradiţionale, motivând lipsa timpului liber.

Pe parcursul primului an de colaborare sunt notate activităţile la care părinţii participă şi se compară cu cele bifate în chestionarul privind interesele familiei. Se constată că gradul de participare la activităţi este egal sau mai mic decât disponibilitatea reflectată în chestionar.

Acelaşi chestionar a fost completat de către părinţii a 24 copii de grupa mică din mediul rural. În urma centralizării răspunsurilor s-au constatat următoarele: disponibilitatea de implicare în parteneriatul familie-grădiniţă este mică; părinţii doresc implicarea doar în anumite tipuri de activităţi (1–2 activităţi).

După desfăşurarea activităţilor de colaborare şi notarea gradului de participare s-au constatat următoarele: gradul de participare la activităţi este egal sau mai mare decât disponibilitatea reflectată în chestionar; la sugestiile educatoarei părinţii au fost receptivi şi au participat şi la activităţi nemarcate în chestionarul iniţial.

Modalităţi de îmbunătăţire a colaborării familiei cu grădiniţa:

Explicarea părinţilor a importanţei colaborării grădiniţă-familie în beneficiul copiilor.
Folosirea activităţilor la care părinţii manifestă disponibilitate.
Explicarea modului de desfăşurare şi a beneficiilor aduse de alte tipuri de activităţi.
Planificarea activităţilor cu părinţii în funcţie de timpul acestora.
Reducerea ca durată a întâlnirilor cu părinţii prin concentrarea materialelor prezentate, xeroxarea lor sau punerea pe suporturi-CD şi folosirea eficientă a timpului pentru dialog şi împărtăşirea de idei.

Bibliografie

Dumitrana, Magdalena, 2000. „Copilul, familia şi grădiniţa”. Editura Compania, Bucureşti.

Mateiaş, Alexandra, 2003. „Copiii preşcolari, educatoarele şi părinţii. Ghid de parteneriat şi consiliere”. E.D.P., Bucureşti.

Voiculescu, Elisabeta, 2001. „Pedagogie preşcolară”. Editura Aramis, Bucureşti.

Popescu, Eugenia (coord.), 1995. „Pedagogie preşcolară. Didactica”. E.D.P., Bucureşti.

prof. Valentina Iliescu