O dată cu evoluţia sa, omul şi-a modificat şi concepţia despre utilizarea propriei energii musculare. În ultimele decenii, s-a constatat o netă tendinţă spre diminuarea utilizării energiei, mai ales în societăţile zise avansate, în care nevoile energetice elementare fiind adesea atenuate prin recurgerea la energii exterioare al căror exemplu cel mai edificator îl constituie folosirea frecventă a automobilului. De altfel, ameliorarea şi creşterea confortului vieţii au ca efect reducerea evidentă a efortului fizic. Activităţiile care promovează forţa şi flexibilitatea sunt importante, protejand şi ajutând la evitarea dizabilităţilor, la sporirea independenţei funcţionale şi la încurajarea preocupării pentru practicarea activităţiilor fizice.
Fitnessul, definit de către fizioterapeuţi, este o stare continuă a sănătăţii, unde toate sistemele corpului sunt determinate să reziste stresului fizic şi care sunt capabile să se menţină la un nivel optim fără leziuni.
O persoană care are o condiţie fizică bună are o structură corporală bine definită, flexibilă şi cu o musculatură puternică; o inimă eficientă şi plămâni sănătoşi, iar raportul dintre masa adipoasă şi musculatură este echilibrat. În plus, fitness-ul fizic contribuie la fitness-ul mental.
Argument
A fi într-o formă de zile mari poate oferi o perspectivă holistică, pozitivă asupra vieţii.
Prin introducerea în lecţiile de educaţie fizică a unui set de exerciţii de fitness, structurate după obiective exact stabilite (cum ar fi dezvoltarea calităţii motrice-forţa) se poate ajunge la o stare de bine, care permite creşterea calităţii vieţii. Astfel copilul face faţă mai bine solicitărilor fizice cotidiene, nu mai resimte oboseala, are suficientă energie pentru un efort fizic prelungit, având totodată un corp suplu şi agil.
Ca parte integrantă a stilului de viaţă a omului modern, fitnessul trebuie educat prin activităţiile motrice din lecţiile de educaţie fizică şi sport din liceu, beneficiile sale fiind nenumărate.
Cele arătate până acum, cred că reprezintă un argument, care pledează în favoarea folosirii fitnessului pentru tratarea diferenţiata a elevilor, cu atât mai mult cu cât nereuşita parţială sau eşecul în cadrul manifestărilor acţiunilor motrice ale acestora (uneori şi la reacţia negativă a colegilor) pot duce la reţineri sau chiar accidente fizice şi psihice și mai ales că în zilele noastre ne confruntăm cu elevi supraponderali care necesită aplicarea unor programe de fitness pentru îmbunătăţirea condiţiei fizice.
Defectele fizice pot avea repercursiuni serioase asupra echilibrului psihic al elevilor, respective, asupra formării personalităţii.
Scopul studiului este de a stabili programe de pregătire motrică la ciclul gimnazial prin mijloace de fitness.
Ipoteza de lucru. Dacă prin aplicarea unor programe de fitness și utilizarea sistematică, continuă, raţională a mijloacelor specifice acestuia va influenţa aspectul fizic al elevilor, atunci vom constata că procesul de socializare şi condiţie fizică la elevii supraponderali la nivelul ciclului gimnazial se va îmbunătăți.
Locul și subiecții. Experimentul pedagogic a fost efectuat în anul şcolar 2021-2022 pe parcursul celor două semestre, în concordanţă cu planificarea calendaristică. Acesta s-a realizat pe un lot de 52 de subiecţi (fete şi băieţi) din care 26 de elevi în grupa experiment – clasa a VIII-a şi 26 de elevi în grupa de control clasa a VIII-a, din cadrul Școlii Gimnaziale U., jud. Dâmbovița.
Metodele și instrumentele aplicate: lectura științifică, experimentul, probele de control.
Pornind de la scopul şi finalitatea educaţiei fizice din învăţământul liceal, pentru a reda rezultatele obţinute în urma am stabilit următoarele probe de control, care s-au aplicat în aceleaşi condiţii pentru toţi subiecţii:
Indicii antropometrici: talia, greutatea, perimetrul toracic în repaus şi capacitatea vitală, calculând de asemenea indicii Demeny (coreleaza capacitatea vitala cu greutatea corporala), Quetelet (indicele de masă corporală) şi Broca (raportul dintre înălţime şi greutate). Rezultatele au fost înregistrate la începutul şi sfârşitul anului şcolar, conform înregistrărilor;
Desfășurarea experimentului: Clasa experimentală a fost organizată să lucreze pe cele trei grupe omogene, valoric stabilite în urma testării inițiale. Rezultatele au fost înregistrate la jumătatea semestrului I şi sfârşitul semestrului al-II-lea.
Așadar, prin aplicarea programului de fitness, s-au obținut următorii indici de referință, (diferența dintre grupa experimentală și cea martoră):
-Talia: 0.010; G (kg): 0,78; Perimetrul toracic (cm): 0,51, dinanometria stângă: 3,10, dreaptă: 3,50, indicele Broca: G- (T-100), G =Kg T=cm: -0,20, Indicele Quetelet, G-Grame, G/T T-CM:-4,76; Indicele Demeny CV=CM, 2G-KG: 0,54; Forța: abdomen: 1,01, spate: 1,98; picior drept: 3, stâng: 7.
Analiza acestor date permite să se facă următoarele constatări:
Referitor la evoluţia indicilor antropometrici şi funcţionali
- Indicii antropometrici ai organismului elevilor prezintă o dezvoltare normală la ambele clase, înregistrându-se un ritm mai accelerat de creştere la clasa experimentală.
- Modificările favorabile au fost facilitate de folosirea în cadrul orelor de educaţie fizică a unor cicluri de lecţii bazate pe dezvoltarea calităţilor motrice, în special a forţei şi rezistenţei musculare locale.
- Datorită folosirii raţionale a sistemelor de acţionare, pentru dezvoltarea forţei ritmul de creştere al taliei la clasa experimentală nu a fost perturbat Broca obţinut la cele două clase se situează între (+4 – +8) şi este apreciat ca indice bun. Din comparaţia datelor, putem aprecia că la clasa experimentală indicele respectiv este mult mai bun, apropiindu-se de (0 – +4, indice foarte bun).
- Indicele Quetelet se situează în limitele 350-320, fiind socotit ca indice slab pentru ambele clase.
- Indicele Demeny (de aprovizionare a ţesuturilor cu referiri şi la forţa musculară cât şi la rezistenţa la efort la ambele clase este situat intre cifrele 60-55 cm, socotit ca indice bun.
Concluzii
Utilizarea fitnessului pe grupe omogene valoric stabilite ne conduce la următoarele consideraţii:
- vine în întâmpinarea cerinţelor învățământului formativ promovat de pedagogia nouă în metodica educaţiei fizice;
- asigură premise pentru o participare conştientă şi activă a elevilor la lecţii, stimulează iniţiativa creatoare, autoeducarea, autocontrolul, autoinformarea – valenţe ale unui învăţământ modern;
- determină participarea elevului în lecţie nu numai ca subiect al educaţiei, făcându-1 să devină, un colaborator al profesorului, angajat şi responsabil la dezvoltarea propriei personalităţi;
- folosind această metodă, elevii pot fi trataţi diferenţiat din punct de vedere al efortului eliminându-se situaţiile în care elevul se demobilizează din cauza inferiorităţii. sunt promovate relaţiile colective, elevii fiind obişnuiţi treptat să se încadreze în disciplina şi particularităţile activităţii de grup.
Bibliografie
Cârstea, Gh. (2000). Teoria şi metodica educaţiei fizice sportului, Bucureşti: Editura AN-D A.
Cârstea, Gh. (2001). Didactica educaţiei fizice. Bucureşti: ANEFS.
Tudor, V. (2005). Măsurare evaluare in educaţie fizică sport, Buzău: Editura Alpha.