Prezentul articol analizează provocările multidimensionale ale integrării elevilor români născuți sau crescuți în străinătate (re-migranți) în sistemul de învățământ național, cu un focus specific pe disciplina matematică. Lucrarea propune o schimbare de paradigmă de la modelul asimilării forțate la cel al integrării asistate, prin strategii metodice care valorifică competențele interculturale și tehnologiile digitale.
Fenomenul re-migrării și șocul educațional
În ultimele două decenii, România s-a confruntat cu un flux semnificativ de elevi care revin în țară după perioade lungi de școlarizare în sisteme occidentale (Spania, Italia, Germania, Marea Britanie). Pentru acești elevi, matematica, deși considerată o „limbă universală”, devine un teren al discrepanțelor cognitive și terminologice.
Șocul educațional este generat de trecerea de la sisteme centrate pe competențe pragmatice și învățare intuitivă (modelul vestic) la un sistem românesc marcat încă de un formalism abstract și o rigoare teoretică timpurie.
Analiză comparativă și bariere de învățare
Bariera lingvistică și conceptuală
Elevii re-migranți posedă adesea un „vocabular de supraviețuire” în limba română, însă le lipsește vocabularul academic specific. În matematică, neînțelegerea unor termeni precum „ipotenuză”, „divizibilitate” sau „coordonate” poate bloca procesul de rezolvare a problemelor, chiar dacă elevul stăpânește algoritmul de calcul.
Rigurozitate și abstracție în sistemul românesc
În sistemul de învățământ românesc, matematica este abordată preponderent ca o disciplină formală și deductivă, cu o puternică moștenire a școlii franceze de tip Bourbaki. Accentul este pus pe demonstrația logică riguroasă și pe studiul structurilor algebrice abstracte încă de la nivel gimnazial. Elevul este introdus timpuriu în universul axiomelor și al teoremelor, scopul fiind dezvoltarea unui raționament analitic pur, care să permită operarea cu concepte matematice independente de suportul intuitiv sau material. Această focalizare pe analiza matematică abstractă facilitează atingerea performanței înalte în competițiile de elită, însă poate genera bariere cognitive semnificative pentru elevul mediu, pentru care saltul către abstracție se realizează fără o etapă intermediară de concretizare suficient de lungă.
Pragmatism și modelare în sistemele europene (Italia, Spania)
Spre deosebire de modelul autohton, sistemele europene precum cele din Italia sau Spania privilegiază modelarea matematică a realității înconjurătoare, subordonând teoria aplicabilității sale imediate. Curriculumul este conceput pe baza unei abordări spiralate, în care conceptele geometrice și aritmetice sunt reintroduse periodic cu grade de complexitate crescânde, punând accent pe intuiție și pe vizualizarea spațială. În aceste sisteme, matematica este percepută ca un instrument de investigare a fenomenelor fizice, economice sau sociale. Utilizarea intensivă a tehnologiei computaționale și a software-urilor de geometrie dinamică nu este privită ca o simplă metodă auxiliară, ci ca o componentă intrinsecă a procesului de cunoaștere, facilitând explorarea ipotezelor și validarea rezultatelor prin simulări digitale, înainte de formalizarea lor simbolică.
Disonanța metodologică pentru elevul re-migrant
Diferența dintre cele două abordări generează ceea ce specialiștii numesc disonanță metodologică. Elevul re-migrant, obișnuit cu o pedagogie în care matematica este prezentată ca o explorare asistată de tehnologie și ancorată în experiența senzorială, se confruntă în România cu un model de „matematică a creionului și a hârtiei”. În acest context, dificultatea nu rezidă în capacitatea intelectuală a elevului, ci în incompatibilitatea schemelor cognitive de rezolvare: elevul vestic tinde să caute soluția prin aproximare, vizualizare și context, în timp ce cerința școlară locală impune rigoarea sintactică și demonstrația bazată pe proprietăți structurale. Această trecere bruscă necesită o perioadă de mediere pedagogică în care cadrul didactic trebuie să acționeze ca un „traducător de paradigme”, construind punți între intuiția aplicată și abstracția teoretică.
De la Gromov la constructivismul social
Abordarea modernă a matematicii, inspirată de viziunea lui Mikhail Gromov asupra spațiilor metrice, sugerează că geometria și algebra trebuie înțelese ca structuri de relații. În contextul integrării, acest lucru înseamnă că profesorul trebuie să medieze trecerea de la imaginea mentală a elevului (formată în alt sistem) către formalizarea cerută de programa românească.
Utilizăm principiile constructivismului social (Vîgotski), considerând că învățarea se produce în „Zona Proximei Dezvoltări”, unde sprijinul (scaffolding-ul) oferit de cadrul didactic este crucial pentru depășirea barierei culturale.
Strategii metodice de integrare și remediere
Strategia V-B (vizual-bilingvă)
Această strategie presupune utilizarea materialelor didactice care conțin:
- Glosare vizuale: Reprezentări grafice dublate de terminologie în ambele limbi (română și limba țării de proveniență).
- Fișe de lucru bilingve: Permite elevului să se concentreze pe logica matematică, fără a fi penalizat de lipsa de vocabular.
Algoritmizarea și modelarea digitală
Utilizarea software-urilor de tip GeoGebra sau Desmos permite elevilor să vizualizeze transformările geometrice în spațiu (izometrii, proiecții) înainte de a trece la demonstrația analitică. Aceasta reduce anxietatea de performanță și valorifică competențele digitale superioare ale elevilor proveniți din sisteme occidentale.
Peer-Learning și tutoriatul de sprijin
Implementarea modelului „elev-tutore”, unde un elev român cu rezultate bune sprijină elevul re-migrant, favorizează nu doar progresul academic, ci și integrarea socio-emoțională.
Rolul cadrului didactic de sprijin (Shadow Teacher)
În statele europene dezvoltate, prezența unui cadru didactic de sprijin la clasă este o normă. Referatul susține necesitatea adaptării acestui model în România pentru elevii cu dificultăți de integrare lingvistică. Profesorul de sprijin nu „rezolvă” sarcina în locul elevului, ci acționează ca un traducător de sensuri și un facilitator de concepte.
Concluzii și recomandări de politici educaționale
Integrarea reușită a elevilor re-migranți necesită:
- Flexibilizarea evaluării: Recunoașterea progresului individual în detrimentul notării stricte față de o normă națională în primul an de adaptare.
- Formarea cadrelor didactice: Cursuri de formare în „Româna ca limbă secundă” pentru profesorii de materii reale.
- Resurse educaționale deschise: Crearea unei platforme naționale cu resurse bilingve pentru matematică și științe.
Matematica poate fi cea mai eficientă punte de legătură pentru acești copii, deoarece regulile logicii rămân aceleași, indiferent de meridian. Depinde de sistemul educațional să transforme „șocul întoarcerii” într-o oportunitate de îmbogățire a sălii de clasă.
Bibliografie
• Banks, J. A. (2015). Cultural Diversity and Education: Foundations, Curriculum, and Teaching. Routledge. (Manual de bază pentru strategiile de integrare a elevilor din diverse medii).
• Cucoș, C. (2014). Pedagogie. Editura Polirom, Iași. (Pilonul central pentru metodologiile didactice din România).
• Vîgotski, L. S. (1978). Mind in Society: The Development of Higher Psychological Processes. Harvard University Press. (Teoria zonei proximei dezvoltări și a medierii culturale).
• Gordienko, H. (2020). Copiii care se întorc: Provocări și strategii de reintegrare școlară. Institutul de Științe ale Educației. (O lucrare specifică fenomenului migrației în spațiul est-european).
• Eurydice. (2019). Integrating Students from Migrant Backgrounds into Schools in Europe: National Policies and Measures. Publications Office of the European Union.