Citesc zeci și sute de comentarii din partea unor specialiști de top creați la apelul de seară care nu au nici calificarea necesară, nici expertiza necesară și nici experiență la catedră. Aceștia aleg cea mai simplă, facilă cale de a-l identifica pe „acarul Păun” în sensul intereselor lor financiare, directe.
a) Dacă „specialiștii” au în coordonare/ implementează proiecte europene, profesorii sunt de vină, trebuie să facă cursuri prin proiectele europene pentru a se instrumenta cu metode și tehnici de predare-consolidare-evaluare. Personal am participat la astfel de proiect: formatori semianalfabeți, cadre didactice fără autoritate, fără expertiză, fără carismă/ meritocrație, fără strategii didactice specifice educației adulților, fără cunoștințe minime în domeniile abordate: eu, profesor de sprijin de 17 ani și psiholog cu drept de liberă practică în domeniul clinic, psihopedagogie specială, psihologia educației am ajuns să fiu format în domeniul integrării educaționale de o doamnă din Arad – profesoară de biologie – o femeie de excepție, cu mult bun simț și aleasă educației, obedientă și praf în domeniul integrării educaționale; un profesor metodist de la Casa Corpului Didactic Timiș care a participat la cursul doamnei profesor de biologie, „expertă” în integrare educațională, a uitat microfonul deschis și s-a auzit „Săraca de ea…”)
b) Dacă „specialiștii” au o firmă privată în domeniul educației (școală privată, after school privat), vinovați se fac cei care realizează activități de meditații cu elevii: clar aceștia au distrus școala că în loc să muncească din vocație pentru binele colectiv (căci, nu-i așa, cu vocația își plătesc curentul electric, cu vocație plătesc contravaloarea abonamentului la transportul în comun pentru a face naveta, cu vocație își plătesc hrana, etc) stau după masa și fac bani din activități de meditații. Ba mai mult, unii urlă că nu se respectă legea și industria meditațiilor își vede nestingherit de profitabilitate?? Dragilor, în societatea capitalistă, banul conduce tot și, ce să vezi, profesorii au învățat din manualul de educație financiară!!! Pai voi când ați propus să se predea educație financiară în școli nu va trecut prin cap că profesorii vor citi din acest manual??? Da, da, profesorii sunt adaptați timpului prezent: profesorii sunt simpli angajați și nimic mai mult- muncesc în virtutea unei retribuții financiare corelate cu importanța socială a muncii lor și cu studiile cerute!
Ca o experiență proprie, rememorez incidentul cu o doamnă care mă sună intempestiv, pe numărul de telefon personal, să rămân după ore cu copilul ei căci nu poate ajunge să îl preia când se termină orele și copilul nu poate să stea nesupravegheat. I-am răspuns că nu se poate, în interiorul celor 40 de ore săptămânale atribuțiile mele sunt clar menționate de Legea Educației/ Legea Învățământului Preuniversitar și nu îmi intră în atribuții astfel de activități. Scandalizată, doamna îmi reproșează că ea pierde un proiect de 7000 euro dacă eu nu stau cu copilul ei. I-am răspuns că viața mea are o valoare cu mult mai mare, o estimez la 7 000 000 euro. Își permite această sumă??? Așadar, viața profesorilor care se respectă are o valoare financiară. Asta este! Și să mai scandalizez, mai spun o afirmație: meditațiile de n-ar fi, analfabetismul la dublu nu s-ar oprii!!! Da, meditațiile sunt ultima șansă la dezvoltare cognitivă, instrumentare curriculară și exersarea abilităților matematice, de gândire- rezolvare de probleme, memorare, dezvoltare a atenției și a capacității de comunicare în scris și oral.
Pentru cei care își permit financiar!!! – aici este miza „privaților specialiști” care luptă împotriva meditațiilor; acestea, meditațiile, scad profitabilitatea afacerilor lor căci potențiali lor clienții se adresează direct profesorului calificat, abilitat, specialist, iar „privații specialiști” nu pot să facă profit prin exploatarea profesorilor: nu mai au nici forța de muncă la dispoziție, nici potențiali clienți! Da, privații nu sunt interesați de copiii din mediile defavorizate, ci de părinții cu potență financiară care „ar fi bine să le plătească” lor profitul, nicidecum direct profesorului serviciile de pregătire suplimentară.
c) Dacă specialiștii sunt angajați ca personal de îndrumare și control numiți în baza criteriului că aparțin unui partid politic/ simpatizanți ai unui partid politic, vinovați se fa cei care au condus educația înainte- cinismul situației se relevă din faptul că… cam tot ei sunt!!! Da, rezultatele dezastruoase se datorează faptului că nu s-a făcut…, că nu s-a dres…, ceilalți sunt de vină. Eronat: toți sunteți de vină pentru că nu vreți să acceptați că personalul de îndrumare și control nu poate fi un profesor de biologie, matematică, chimie sau istorie (nu numai aceștia)!!! Categoric nu!!! Managementul instituțional și sistemic se face de specialiști în management organizațional și în resurse umane, de către economiști și specialiști care urmăresc profitabilitatea muncii (raportul cost/ performanță), de către juriști care cunosc sistemul legislativ din domeniile muncă- finanțe- educație și funcționalitatea întregului sistem. Da, personalul de îndrumare și control este absolvent de științe juridice, economice, sociologie/psihologie, științele educației, nicidecum profesoara de chimie să facă experimente… Căci, fără supărare, profesoara de chimie asta a învățat ca metodă de consolidare: experimentele care au dus la… BOOM!!! În concret, specialiștii sunt specialiști în domeniul lor, nu în alte domenii. Ca absolvent de sociologie spun clar și răspicat: nu poți conduce fără să ai ”meritocrația” de a conduce!!! Carisma da bine… tot înainte spre dezastru!!! Oricâtă bunăvoința ar avea personalul de îndrumare și control impus pe criterii carismatice (membru sau simpatizant al partidului aflat la putere/ coaliție), acesta este incapanbil de performanță. Poate supraviețui cât supraviețuiește partidul / coaliția care l-a propus și nimic mai mult, apoi zboară: aici este și hilarul situației- un specialist este expert în îndrumare și control cât timp partidul care îl susține este la putere, apoi toată calificarea sa, toate capacitățile sale dispar ca prin minune???
d) Dacă experții sunt calificați la universități obscure/ licențiații în domeniu la facultăți „fabrici de diplome” consideră că vinovați se fac… să vedem ce dă mai bine, ce este mai popular, ce le place oamenilor să audă: „acum zic și eu ce zic și alții”. Da, pentru astfel de experți, vinovați sunt ba profesorii dacă așa vrea societatea și așa dă bine, dacă curentul zice că vinovați sunt politicienii, apoi ăia sunt vinovați, dacă dă bine să spunem că sunt copiii, păi să fie și ei vinovați… Dacă îmi permiteți o glumă, în prostia lor, acești experți spun adevărul: Da, vinovați sunt și profesorii, și elevii, și personalul de îndrumare și control promovat prin carismă, și societatea înseși, și…., și…, și…
Și ce avem de făcut???? Doar un singur lucru: să găsim capacitatea socială, resursele umane și financiare pentru a pune omul potrivit la locul potrivit (știe el ce are de făcut, cum trebuie făcut, când trebuie făcut, cantitatea produsă la un standard calitativ / resurse consumate). Atât și nimic mai mult!!! Da, profesorul este profesor la catedră și realizează activități de predare-consolidare și evaluare. În domeniul evaluării, consider că trebuie constituit un corp profesoral distinct: astfel, activitatea de predare-consolidare se face de corpul profesoral al școlii, evaluarea se face de un grup de specialiști al unei agenții de evaluare, separate, plătită direct de minister, fără a fi supusă presiunilor instituțiilor școlare. Itemii de evaluare, bareme de corectare să fie făcute publice, inclusiv modele de evaluare. Evaluarea se face pe toate disciplinele predate: în baza a ce profesorii de română și matematică au măsurate performanțele muncii lor, dar profesorilor de chimie, religie, biologie, educație muzicală sau educație tehnologică nu au?
Oamenii trebuie plătiți conform calificării cerute și importanței sociale a muncii prestate, veniturile oferite atragă resursa umană de calitate în învățământ. De unde bani??? Simplu:
1. Nu mai furați din bugetul statului (sistemul judiciar să își îndeplinească atribuțiile sociale asumate și pentru care este plătit)
2. Eficientizați cheltuielile prin urmărirea profitabilității investițiilor făcute, inclusiv în educație și economia socială: sunt situații în care un om preferă să fie șomer decât să lucreze 8 ore/zi- primește un ajutor social și mai câștigă material/ financiar prin activități gospodărești și/ sau ziliere, compensând venitul asigurat ca angajat, fără a fi nevoit să muncească 8 ore/zi, 40 ore/ săptămână, la program.
3. Tăiați pensiile speciale și pensionarea personalul să se realizeze unitar pentru întreaga forță de muncă. Este discriminator să afli, cu surprindere, că ceri unui dascăl cu 5 ani de studii univeristare să muncească până la 65 ani/ ba chiar 70 se prefigurează, dar unui magistrat să îi oferi șansa pensionării la 45- 50 de ani. Mai mult, prin pensionarea, de exemplu, a magistratului la această vârstă, statul nu își recuperează inveștiția în educația și formarea sa, nu se bucură de potențialul maxim de muncă și capacitatea maximă de a face peformanță.
Dovada că magistratul este apt de muncă după 45 de ani este rata de ocupare a personalului pensionat din acest domeniu chiar și în structurile statului. Deci magistrații, și nu numai, sunt apți de muncă după vârsta de 45-50 ani. Faptul că au anumite constrângeri de ordin social, este compensat cu vârf și îndesat de veniturile salariale și drepturile conexe conferite de statul român din banii contribuabilului
4. Atât!!! Asta este tot. Punct.