EDICT

Educația este un drept fundamental al fiecărui copil, iar de mai mulți ani se pune accent pe egalitatea de șanse la nivel internațional, dar și național. Această egalitate în ceea ce privește educația începe de la vârste mici, odată cu înscrierea copilului la grădiniță. Toți copiii, indiferent de categoriile din care fac parte, au acest drept fundamental. Însă, din păcate, încă mai sunt cazuri în care mulți copii, mai ales cei din medii defavorizate, nu beneficiază de acest drept.

Până nu demult, o categorie de copii nu beneficia de demersuri coerente de integrare socială, și bineînțeles, era exclusă de la educație, din cauza anumitor dizabilități cu care se confruntau. Între timp lucrurile au evoluat, și astfel s-au creat școli/clase speciale care să vină în sprijinul nevoilor acestor copii. De asemenea, cu timpul a scăzut și reticența cu care erau priviți elevii cu nevoi speciale, și acum se pune accent pe integrarea acestora în școala de masă, cu scopul oferirii unui climat cât mai echilibrat și favorabil dezvoltării armonioase a acestora.

În lucrul cu elevii cu cerințe educaționale speciale, atât în școala de masă, cât și în școala incluzivă este nevoie de muncă în echipă, deoarece pentru un singur cadru didactic munca ar fi una foarte mare, cu un consum mare de energie, existând posibilitatea ca valorificarea abilităților copilului să nu fie atinse la maximum, iar rezultatele s-ar putea să se lase așteptate, și la final cadrul didactic să se simtă copleșit de situație.

De aceea, munca în echipă, mai ales în cazul în care la clasă există elevi cu cerințe educaționale speciale, este esențială. Echipa ar trebui formată din: cadrul didactic de la clasă, cadrul didactic de sprijin, psiholog, logoped și medic.

De asemenea, în cazurile în care cadrul didactic lucrează cu elevi cu C.E.S., este foarte important să cunoască noțiuni de bază ale dizabilității cu care se confruntă elevii respectivi, pentru a lucra într-un mod cât mai eficient cu ei și pentru a-și adapta metodele de lucru la nevoile și cerințele acestora.

Așadar, în materialul care urmează, vom prezenta câteva strategii pentru lucrul cu elevii cu cerințe educaționale speciale, însă sunt valabile și în lucrul cu ceilalți elevi.

1. Implicarea cadrului didactic – chiar dacă nu este o strategie de lucru, implicarea dascălului este un aspect deosebit de important, care are un efect direct asupra procesului instructiv-educativ. Cadrul didactic trebuie să fie empatic, pozitiv, cald, înțelegător, dar și tenace și un bun organizator. De asemenea, este foarte importantă formarea continuă a cadrului didactic și implementarea de noi metode și practici în cadrul activității sale.
2. Implicarea familiei și menținerea legăturii cu aceasta – cu cât relația dintre profesor-părinte este mai strânsă cu atât implicarea elevului și eficiența învățării cresc. În plus, prin implicarea părintelui în viața școlară îl va ajuta pe acesta să știe cum să lucreze și la rândul lui cu copilul acasă.
3. Cunoașterea elevului – cum am menționat și mai sus, cunoașterea copilului, a diagnosticului acestuia, este foarte importantă, dar foarte importantă este și cunoașterea personalității elevului, a pasiunilor sale, a aptitudinilor, sau chiar și a lucrurilor care nu îi fac plăcere copilului.
4. Cunoașterea grupului – cunoașterea modului cum se raportează colegii între ei, cum este văzut copilul cu CES de către ceilalți colegi, dacă acesta este sau nu integrat în grup, etc.
5. Numărul de elevi de la clasă – un aspect esențial în realizarea unei educații înalt calitative. Cu cât clasele sunt arhipline, cu atât calitatea actului educațional scade, și nu pentru că profesorii nu ar fi competenți, ci pentru că efectiv timpul nu este suficient pentru a putea oferi șansa elevilor de a învață în propriul ritm, de a putea explica în mod individual fiecărui elev o tema pe care încă nu a înțeles-o. Și astfel, trecând peste o noțiune pe care elevul nu a consolidat-o, se va mai adăuga încă una și așa mai departe, și într-un final calitatea actului educativ scade, uneori apărând insuccesul școlar și apoi consecințele sale. De aceea în țări mai dezvoltate sunt angajați la clase asistenți ai cadrelor didactice.
6. Unirea a două clase – prin această metodă de lucru se poate lucra în același timp frontal și individual. În timp ce unul din profesori prezintă informațiile într-un mod frontal, celălalt cadru didactic ajută la consolidarea noțiunilor de către elevi într-un mod individual, sau în grupuri mai mici, formate din elevi cu nevoi asemănătoare.
7. Învățarea elev-elev – are la bază învățarea între elevi, adică un copil care prezintă abilități sociale bune poate ajuta un elev cu cerințe educaționale speciale. Acest lucru îl va ajuta atât pe elevul care ajută, cât și pe discipolul său.
8. Activități de cooperare între elevi – realizarea de activități comune sau pe grupuri de elevi, care să includă și elevii cu CES. Acest tip de activități oferă posibilitatea copiilor de a colabora între ei, de a se descoperi și cunoaște, și cu cât cunoști mai bine un om cu atât te apropii mai mult de el și îl judeci mai puțin.
9. Încurajarea elevilor – toți elevii trebuie încurajați să vorbească. De foarte multe ori se întâmplă ca doar câțiva elevi să dețină monopolul orei și ceilalți să tacă, sau să vorbească doar atunci când sunt întrebați în mod direct. De aceea, indicat ar fi ca periodic să se facă activități pregătitoare, ca niște ”simulări de lecții/de ascultare”, dar care să nu aibă ca scop ascultarea elevilor, ci pur și simplu să fie în formă de joc de rol în care toți elevii să vorbească, în vederea depășirii rușinii de a vorbi, fricii de ascultare, cu scopul dobândirii curajului de a-și exprima opiniile, încrederii în sine, etc.
10. Stabilirea unui regulament, a unui orar și existența unui ceas în clasă – niciunul dintre noi nu ne dorim să fie haos în clasele la care predăm, de aceea stabilirea unui regulament și a unui program sunt foarte importante. Regulamentul ar trebui să fie realizat la începutul fiecărui an școlar împreună cu copiii. Aceasta ar trebui să fie cât mai concis, cerințele să fie formulate într-un mod asertiv. Modul de prezentare al regulamentului să fie cât mai atractiv pentru a ieși în evidență și să fie expus la vedere. În afară de regulament, în clasă ar trebui să existe un orar și un ceas. Indicat ar fi ca întotdeauna să se respecte materiile din orar, schimbările, mai ales dacă nu sunt anunțate din timp, nu sunt plăcute pentru nimeni, și nici pentru elevi, iar pentru unii elevi, de exemplu, pentru cei care prezintă tulburări din spectrul autist, schimbările pot crea stări emoționale negative. Ceasul este un accesoriu important al clasei în vederea gestionării timpului, atât pentru cadrul didactic, cât și pentru elevi. În plus elevii nu vor mai deranja întrebând cât mai este până când se sună, sau cât timp mai au în vederea realizării testului.

„Profesorul cu adevărat înțelept nu te invita să intri în casa înțelepciunii sale ci, mai curând, te călăuzește către pragul minții tale.” Kahlil Gibran

Bibliografie

1. Gherguţ, A. (2001). Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii de educaţie integrată, Polirom, Iaşi
2. Vrânceanu, M., Pelivan, V. (2011). Incluziunea socio-educațională a copiilor cu dizabilități în grădinița de copii, Asociaţia Obştească “Femeia şi Copilul – Protecţie şi Sprijin”, Criuleni
3. Citate despre profesori: accesat la data de 03.04.2021 – https://www.presaonline.info/cateva-dintre-cele-mai-emotionante-citate-despre-profesori-arta-predarii-si-importanta-educatiei/
4. Eduform – Metode de lucru pentru elevii cu cerințe educaționale speciale, articol accesat la data de 15.03.2021 – https://www.eduform.snsh.ro/campanie-online/metode-de-lucru-pentru-elevii-cu-cerinte-educationale-speciale
5. Învățământul special, accesat la data de 03.04.2021 – https://www.edu.ro/invatamant-special