Storytelling-ul este arta care merită promovată în activitățile de consiliere provocând astfel pe elevi să distingă povestirea de alte experiențe de descoperire a informațiilor, valorilor și semnificare a emoțiilor, cum ar fi dramatizarea, jurnalul personal, dezbaterea, jocul de rol. Olivier Serrat definește storytelling-ul ca „utilizarea poveștilor sau narațiunilor ca instrument de comunicare pentru a valoriza, împărtăși și capitaliza cunoștințele indivizilor”.
Trăsăturile esențiale a storytelling-ul sunt structura narativă, transmiterea de valori și semnificații cu apel la emoții și empatie generând o conexiune interactivă într-un context în care informațiile facilitează înțelegerea profundă ce are impact asupra transmiterii mai departe a mesajelor prin autenticitate și perspectivă personală.
În storytelling rolul consilierului școlar este de „ghid narativ” prin ascultarea activă și identificarea poveștii dominante. Consilierul are misiunea de sprijinire a elevilor de a rescrie povestea personală prin crearea unui spațiu sigur pentru povestire.
Metodele de storyteling utilizate în activitățile de consiliere pot: metafora și analogiile terapeutice, provocarea elevilor în a crea scenarii alternative- „Cum s-ar desfășura o altă versiune a acestei povești?”, povesirea de cazuri adaptate elevilor.
Conform Lawley și Tompkins (2000) metafora include o semnificație simbolică care o dată descrisă ajută elevii să își exprime emoțiile sau să identifice și verbalizeze probleme dificile într-un mod mai accesibil. Prin metaforă, consilierul ajută elevii să reinterpreteze situația: de exemplu, o perioadă dificilă poate fi văzută ca o „traversare a unei păduri întunecate”. În activitatea de consiliere prin metafore se stimulează procesele inconștiente, favorizând insight-ul prin ajutând în același timp la reformularea experiențelor personale.
Crearea de scenarii alternative este conturată de Michael White și David Epston astfel consilierul sprijină elevul să rescrie povestea propriei vieții, explorând scenarii alternative pozitive. Scopul rescrierii poveștii propriei vieți este a scoate în evidență abilități, resurse care nu sunt relevate în „narațiunea problemă” dominantă. (White & Epston, 1990)
Povestirea cazurilor inspiraționale sau a poveștilor de viață, așa cum evidențiază Denborough, D. (2014), modelează reziliența, speranța și motivația elevilor. Aceste narațiuni sunt alese sau create astfel încât să rezoneze cu experiențele elevilor oferind noi perspective. De remarcat este că povestea trebuie să fie adaptată nevoilor emoționale și contextului personal al elevilor, evitând idealizarea sau presiunea comparativă.
O metaforă ce se focalizează pe discerapața dintre educație și ignoranță, utilizată adesea pentru a ilustra procesul de eliberare din limitările percepției și ale gândirii este Mitul Peșterii cartea aVII-a din dialogul “Republica” al lui Platon. În această alegorie, oamenii înlănțuiți într-o peșteră văd doar umbrele realității, iar adevărata cunoaștere implică ieșirea la lumină, o metaforă pentru eliberarea și resemnificarea propriilor experiențe (Platon, c. 380 î.Hr./2007).
Consilierul poate invita elevii să exploreze scenarii alternative ale poveștii sale de viață, întrebând „Cum ar fi o altă versiune a acestei povești?”, astfel stimulând conturarea unor narațiuni alternative mai pozitive (White & Epston, 1990). De asemenea, povestirea de cazuri inspiraționale sau narațiunea propriei vieți este adaptată contextului personal al elevilor care poate funcționa ca o „lumină” ghidatoare, similară ieșirii din peștera ignoranței, încurajând dezvoltarea rezilienței și a autoeficacității (Denborough, 2014). Astfel, storytelling-ul devine un instrument terapeutic puternic, capabil să faciliteze resemnificarea experiențelor și să construiască identități pozitive.
Tehnica metaforei și analogii terapeutice
Explicație:
Metaforele ajută elevii să înțeleagă experiențe abstracte sau dificile într-un mod simbolic și accesibil.
(Exemplu: o perioadă grea poate fi descrisă ca „navigarea pe o mare furtunoasă”).
Exercițiul pentru tehnica metaforei și analogiei terapeutice
„Imaginează-ți că problema ta este o poveste sau o imagine. Cum ar arăta? Ce elemente ar exista în această imagine?”
• Consilierul poate încuraja elevul să creeze propriile simboluri pentru frică, speranță sau progres.
Corelat la Mitul Peșterii a lui Platon (Platon, c. 380 î.Hr./2007)
Așa cum prizonierii din peștera lui Platon văd doar umbre și nu realitatea, elevii pot folosi metafore pentru a explora ceea ce nu este încă conștientizat. (Lawley & Tompkins, 2000)
Tehnica creării scenariilor alternative „Cum ar fi o altă versiune a acestei povești?”
Explicație:
Tehnica scenariilor alternative are în componență rescrierea narativă a propriei vieți cu scopul de a descoperi noi posibilități și perspective de dezvoltare. Este o strategie cheie în terapia narativă.
Exercițiu corelat cu tehnica creării scenariilor alternative:
„Dacă viața ta ar fi un film și ai putea să-i schimbi finalul sau să adaugi o continuare fericită, ce ai schimba? Ce personaj nou ai introduce? Cum ai descrie finalul dorit?”
Elevii pot crea „versiuni motivaționale ” ale poveștii person
Din perspectiva Mitului Peșterii a lui Platon – ieșirea din peșteră simbolizează schimbare de perspectivă: construirea unui nou mod de a înțelege propria realitate. (White & Epston, 1990)
Tehnica povestirii de cazuri inspiraționale adaptate elevilor
Explicație:
Conturând povești inspiraționale reale sau fictive, consilierul oferă modele de reziliență, perseverență și reușită. Poveștile trebuie să fie atent adaptate la vârsta, cultura și nevoile elevului.
Exercițiu pentru tehnica povestirii cazurilor inspiraționale:
Consilierul poate introduce o scurtă poveste („Într-un sat mic, un copil care nu știa să citească a ajuns să devină bibliotecar prin muncă și perseverență…”) și apoi invită elevii să reflecteze:
„Ce parte din această poveste se aseamănă cu propria ta experiență? Ce ai învățat din ea?”
Raportat la Mitul Peșterii a lui Platon (Platon, c. 380 î.Hr./2007)
Poveștile inspiraționale funcționează ca „ghizi” care îi ajută pe oameni să vadă „lumina” posibilităților — așa cum în mit, cel care a ieșit din peșteră revine să-i conducă și pe ceilalți către adevăr, chiar dacă această călătorie presupune implicare, devotament către sine. (Denborough, 2014)
Bibliografie
1. Lawley, J., & Tompkins, P. (2000). Metaphors in mind: Transformation through symbolic modelling. The Developing Company Press.
2. Serrat, O. (2017). Storytelling. In Knowledge Solutions: Tools, Methods, and Approaches to Drive Organizational Performance (pp. 891–897). Springer. doi.org/10.1007/978-981-10-0983-9_101
3. Platon. (2007). Republica (trad. Andrei Cornea). Humanitas. (Lucrarea originală publicată cca. 380 î.Hr.)
4. Denborough, D. (2014). Retelling the stories of our lives: Everyday narrative therapy to draw inspiration and transform experience. Norton & Company