Profesorii din zilele noastre sunt conştienţi de faptul că fiecare elev învaţă într-un mod sau stil diferit, având puncte slabe, ce pot fi depăşite print strategii de învătare potrivite. Cea mai simplă şi cunoscută modalitate de identificare a stilurilor de învăţare se bazează pe simţuri. Termenul de stil de învăţare se referă la preferinţa fiecărui individ pentru a folosi anumite tehnici şi strategii de învăţare.
Există 3 tipuri de stiluri de învăţare: auditiv, visual şi kinestezic. Persoanele cu un stil de învăţare vizual pot procesa eficient informaţia în formă vizuală, cele cu stil de învătare auditiv înţeleg mai bine ascultând, iar persoanele cu stil de învătare kinestezic/ tactil învaţă mai bine prin atingere şi mişcare.
Dacă primele două stiluri pun accent pe partea teoretică, stilul de învăţare kinestezic este axat pe partea aplicată a informaţiilor, în care lucrurile învăţate se pun în practică. Acest stil de învăţare este mult mai rar decat celelalte două, respectiv auditiv şi vizual. Statistic, aproximativ 5-10% din populaţie poate adopta un astfel de stil şi obţine rezultate performante. Persoanele care au acest stil de invăţare, prezintă următoarele caracteristici:
- învaţă implicându-se în activităţi şi lucrând in grup;
- construiesc modele sau manipuleaza obiecte, pentru a-şi explica o serie de concepte abstracte;
- au un scris urât;
- memorează locurile geografice doar daca au fost acolo;
- învaţă prin manevrarea obiectelor;
- au probleme în memorarea pur teoretica, în schimb asimileaza şi reţin informaţiile foarte uşor atunci când fac activităţi care să implice aplicare lor, când se implică activ;
- în studiul independent pot obţine o memorare excelentă, dacă leagă informaţiile noi de experienţe trecute;
- apreciază folosirea instrumentelor şi deţin o bună coordonare motorie.
Dintre strategiile de învăţare potrivite stilului kinestezic, enumerăm:
- mânuirea obiectelor care trebuie învăţate;
- aranjarea tabelelor şi a diagramelor într-o ordine corectă;
- utilizarea unor mişcări, dramatizări, dans, pantomime sau jocuri de rol, pentru dezvoltarea memoriei de lungă durată ;
- vorbitul şi plimbatul în timpul repetării cunoştinţelor ;
- învăţarea prin aplicarea în practică a cunoştinţelor învăţate.
Stilul de învăţare tactil-kinestezic se remarcă prin punctele tari ale celor care îl posedă. Astfel, aceştia:
- îşi amintesc ceea ce fac şi experienţele personale la care au participat cu mâinile şi întreg corpul (mişcări şi atingeri);
- au atragere spre folosirea instrumentelor sau preferă lecţiile în care sunt implicaţi activ/ participarea la activităţi practice;
- îşi pot aminti foarte bine lucrurile pe care le-au făcut o dată, le-au exersat şi le-au aplicat în practică (memorie motrică);
- au o bună coordonare motorize.
În concluzie, prin descoperirea şi aplicarea stilului de învăţare, elevii îşi dezvoltă autocunoaşterea, ating punctul optim de învăţare, pot obţine rezultate şcolare mai bune şi au un nivel de stres mai scăzut. Totodată, pe termen lung, acest fapt poate ajuta la dezolvarea profesională şi personală a indivizilor, optimizând rezultatele învăţării şi nivelul de trai al acestora.
Bibliografie
iTeach: Stiluri de învățare. Online: https://iteach.ro/pagina/1113/