Lucrarea de față conține câteva aspecte teoretice despre stereotipuri și prejudecăți, diversitatea și egalitatea șanselor și marea oportunitate pe care educația nonformală o oferă în încercarea cadrelor didactice de a forma elevi toleranți, ajutându-i să dobândească competențe și abilități cognitive, emoționale și specifice, ajutând aceștia identifică și au încredere în instinctele lor, precum și dezvoltând încredere în procesul lor unic de învățare.
Stereotipurile sunt definite drept „credințe, presupuneri sau suprapuneri frecvente despre grupuri sau tipuri de oameni” (English Oxford Living Dictionary, <en.oxforddictionaries.com>, 13.06.2018). Oamenii învață stereotipuri despre sex, rasă, clasă, etnie, religie și vârstă de la mass-media, de la colegii lor și de la familiile lor. În consecință, stereotipurile, susținute sau nu de dovezi, îngreunează viziunea oamenilor ca persoane. Unele stereotipuri, atât pozitive, cât și negative, se traduc în așteptările părinților, profesorilor, prietenilor și societății în ansamblu. Învățarea studenților despre originile stereotipurilor, cum să gândească critic și importanța de a vedea oamenii ca indivizi îi va ajuta să conteste stereotipurile și să depășească prejudecățile.
Educația nonformală oferă o gamă largă de metode pentru atingerea obiectivelor de învățare privind diversitatea. Scopul activităților de diversitate este de a spori înțelegerea și recunoașterea diversității prin activități despre cunoașterea reciprocă, jocuri de spărgătoare de gheață, jocuri energizante, joc de rol, povești, scene de teatru, cazuri de studiu, dezbateri, exerciții individuale de autoevaluare, brainstorming/ scrierea creierului, grupuri de lucru, grupuri zgomotoase, exerciții de asociere, demonstrații, exerciții de autoevaluare.
Lucrarea prezintă o activitate care poate fi realizată cu ușurință în timpul orelor.
Diversitatea este recunoașterea faptului că oamenii sunt diferiți în multe moduri vizibile și nevăzute și înseamnă de asemenea înțelegerea, evaluarea și gestionarea eficientă a acestor diferențe între oameni. Modul în care valorificăm și maximizăm potențialul lor va fi în beneficiul societății civile.
Egalitatea de șanse înseamnă tratarea corectă a oamenilor, eliminarea barierelor în calea egalității de șanse și remedierea dezechilibrelor. Egalitatea de șanse și diversitatea sunt interdependente. Diversitatea se bazează pe oportunități egale și îmbrățișează principiile sale de echitate, dar are un înțeles mai larg. Diversitatea înseamnă să fii diferit și suntem cu toții diferiți de ceilalți de cînd de naștem.
Diversitatea este ceva dat. Nu este o opțiune sau ceva pe care putem decide să avem sau să nu mai avem. În cazul în care există două sau mai multe persoane, avem o diversitate. Diferențele noastre includ vârsta, originea etnică, abilitățile fizice, naționalitatea, orientarea sexuală, contextul educațional, starea civilă, credințele religioase, experiența de viață și de muncă și toate celelalte experiențe care ne-au influențat viața sau gândirea.
Diferențele dintre noi ne oferă o gamă unică de atribute și caracteristici și o viziune distinctă a lumii. Organizațiile care doresc să aibă mai mult succes, prin urmare, trebuie să recunoască, să valorifice și să maximizeze diversitatea personalului lor. Dezvoltarea societății umane însăși este bazată pe schimbări, schimbări bazate pe diversitatea ființei umane și identitate.
Diversitatea implică înțelegerea unor concepte precum stereotipurile, prejudecăți sau discriminare. Aceste noțiuni nu mai sunt niște necunoscute pentru oameni , ci devin parte a realității lor. Oamenii au devenit din ce în ce mai conștienți de existența și efectul lor. Încercarea de a înțelege în profunzime de ce atribuim anumite caracteristici unui grup, fără a cunoaște detaliile individualității, devine atât de important în zilele noastre.
Stereotipurile sunt seturi de caracteristici atribuite membrilor unui grup social. Cu aceste caracteristici putem explica la scară mică lumea din jurul nostru. Poate că noi nu vom ști niciodată dacă italienii vorbesc foarte mult și folosesc o mulțime de gesturi, sau un francez bea doar șampanie și este arogant, dar pentru ca un italian sau un francez să nu rămână cuvinte simple pentru noi, avem nevoie de o imagine în mintea noastră pentru a da un sens. Prin urmare, folosim stereotipuri. Trebuie să extragem din cutia minții noastre instrumentelor necesare pentru a înțelege lumea din jurul nostru.
Din cauza faptului că aceste stereotipuri se formează inconștient și sunt instrumentele pe care le avem la dispoziție pentru a explica ce ne înconjoară, de cele mai multe ori, în astfel de circumstanțe, nu ne gândim la efectele negative ale unei gândiri restrânse, care limitează opțiunile noastre de a analiza și de a înțelege în profunzime realitatea. Noi nu luăm în considerare faptul că în acest mod nu numai că îi rănim pe cei pe care le aplicăm stereotipurile, dar ne limităm libertatea și punem propriile noastre obstacole în calea dezvoltării ca indivizi.
O prejudecată are la bază stereotipurile, este universală și rigidă și poate fi un gând, o credință sau o atitudine care se manifestă prin discriminare. Prejudecata este o atitudine individuală sau colectivă referitoare la o persoană sau la un grup de persoane. Este o hotărâre fără o justificare rațională, de obicei incorectă și peiorativă, adoptate fără a cunoaște faptele exacte. Se bazează pe termenul stereotip, pe care îl include. O modalitate de a învinge prejudecățile este prin schimbarea percepției, a spiritului deschis și a transmiterii de informații corecte, cultivarea curiozității în loc de frică față de necunoscut.
Discriminarea este atunci când o persoană este tratată mai puțin favorabil din cauza rasei, a statutului civil , handicap, religie, orientare sexuală, vârstă, origine etnică, credință, sex, membru a unei categorii dezavantajate, a unei boli sau a oricărui alt criteriu care interzice omului drepturile și libertatea fundamentală a drepturilor recunoscute de lege în domenii precum politică, economie, activități sociale și culturale sau orice alt domeniu al vieții publice.
Educația non-formală este considerată ca fiind instrumentul cel mai eficient disponibil nouă , profesorilor, de a contribui la înțelegerea și recunoașterea de către tinerii cu care lucrăm a diversității și a tot ce implică aceasta.
Din experiența noastră, educația non-formală este instrumentul cel mai practic și mai eficient pe care îl are profesorul în lupta pentru toleranță, respect și acceptarea diversității. Oamenii nu se opresc niciodată din învățare. Elevii cu care lucrăm dobândesc cunoștințe, deprinderi și atitudini pe tot parcursul adolescenței și a viața lor ca tineri. Tinerii învață lucruri diferite, în contexte diferite, în diferite momente. Ei învață mult în cadrul formal oferit de școli, colegii și universități, dar nu ar trebui să ignore oportunitățile de învățare pe care le oferă educația non-formală prin instrumentele sale. Fiecare experiență de învățare contribuie la o înțelegere mai clară a mediului în care trăim, ceea ce duce în mod invariabil la creșterea nivelului participării noastre în societate.
Modul în care profesorii aleg să dezvolte o activitate sau să structureze procesul educațional depinde într-o mare măsură de contextul în care se află. Caracteristicile grupului cu care lucrează profesorul , așteptările și resursele pe care le are la dispoziție, toate sunt factori de care trebuie să țină cont . Uneori pot fie mai creativi sau, poate, se pot juca mai mult, alteori sunt mai restricționați și trebuie să utilizeze un alt tip de activitate. Toate acestea depind, așa cum s-a menționat mai sus, de contextul de învățare în care se aflăm: formal, nonformal sau informal.
De cele mai multe ori, educația non-formală este prezentată ca opusă educației formale, creând astfel ideea greșită că acestea sunt două forme complet distincte de educație, opuse atât în ceea ce privește conținutul lor, cât și în ceea ce privește conținutul competențelor pe care urmăresc să le dezvolte. De fapt, în practică, aceste forme de educație lucrează împreună, se completează reciproc în procesul de învățare și dezvoltare a tinerilor. Subiecte abordate în școli, subiecte din curriculum-ul formal, sunt adesea mai bine explorate prin punerea în aplicare a instrumentelor educaționale non-formale, în timp ce în activități non-formale adoptăm adesea metodele utilizate în școlile, ca parte a cadrului lor educațional formal.
Educația non-formală se concentrează asupra ciclului învățării experiențiale. Acest ciclu poate fi văzut ca incluzând patru acțiuni sau etape principale, care sunt comune atât activităților ne-formale, cât și informale: activitatea în sine sau experiența (joc, simulare, joc de rol etc.); reflexia, generalizarea și aplicarea celor descoperite. Astfel, elevii pot înțelege lucruri noi despre ei înșiși, pot identifica modul în care deschiderea lor către diversitate le poate afecta viața în moduri pozitive; elevii pot învăța cum să folosească competențele dobândite ca o consecință a implicării lor în activități sau proiecte privind diversitatea; elevii pot învăța să ia decizii pozitive cu privire la viața lor; elevii ot practica luarea deciziilor și pot lua deveni mai responsabili.
Scopul activităților asupra înțelegerii diversității este de a spori înțelegerea și recunoașterea diversității.Obiectivele generale ale acestor activități sunt:
- Recunoașterea și aprecierea diferențele individuale;
- Demonstrarea respectului față de ceilalți, atât ca indivizi, cât și ca membri ai unui grup diferit;
- Recunoașterea și aprecierea asemănărilor și diferențelor dintre oameni;
- Recunoașterea modului în care prejudecățile, stereotipurile și discriminarea afectează relațiile interpersonale ;
- Recunoașterea responsabilităților personale și de grup pentru a vă implica mai mult în activități de incluziune.
1. Denumirea activității: – Explorarea prejudecăților și a stereotipurilor
Obiective de învățare (V.A.K.) – valori,abilități și cunoștințe (participanții vor demonstra)
V – respect și toleranță față de alte persoane prin faptul că nu sunt influențați de prima impresie;
A – abilitatea de a recunoaște stereotipul începând cu prima impresie;
A – capacitatea de a recunoaște modul în care stereotipurile afectează relații;
K – cum funcționează și ne influențează stereotipurile;
Durata activității: 80 min
Au fost atinse concepte cheie: Stereotipurile pot fi definite ca gândurile simplificate și mentalitatea generalizată a unui grup de oameni când presupunem că toate persoanele din grupul respectiv au aceleași caracteristici (stereotipuri pot fi atât pozitive, cât și negative). Prejudecățile sunt stereotipuri și emoții. De asemenea, ele pot fi pozitive sau negative , dar folosim adesea acest cuvânt pentru a descrie puternic negativ emoțiile față de un grup de oameni. Stereotipuri și prejudecăți fac parte din socializare și ele apar încă din perioadele foarte timpurii ale vieții noastre prin influența familiei, prieteni, mass-media etc. Adesea le adoptăm la un nivel inconștient și acționăm deseori inconștient, ceea ce le face dificilă schimbarea.
Vârsta recomandată: 14 – 30 de ani
Materiale de lucru: 1. cel puțin 2 fotografii de oameni dintr-un ziar. 2. etichete cu atribute și caracteristici;
Metode nonformale utilizate / Timp pentru fiecare metodă: Prima impresie: 40 de minute Atribute și caracteristici: 30-40 de minute.
Descrierea fiecărei activități:
1. Prima impresie: cereți fiecărui grup să stea într-un cerc. Dacă grupul este prea mare, grupul este împărțit în două. Dați fiecărei persoane o foaie de hârtie cu o imagine pe ea și cereți-le să se uite la ea fără să vorbească. Puteți alege fotografii dintr-un ziar sau orice material pe care îl puteți găsi. Un participant își scrie prima impresie despre persoana din imagine, apoi împăturește hârtia pentru a ascunde acest lucru și dă hârtia următoarei persoane care va face același lucru. Toți elevii vor face același lucru. Profesorul scrie impresiile despre toate fotografiile și atunci când ziarele se întorc la prima persoană care a avut-o, acesta dezvăluie hârtia și citește cu voce tare tot ceea ce s-a spus despre persoana din imagine. După încheierea exercițiului, trebuie să purtați discuții (debriefing)
2. Atribute și caracteristici: Spuneți participanților să închidă ochii și să fixeze o notiță pe fiecare persoană, cu unul dintre cuvintele pe care toți le-au văzut cu excepția persoanei în cauză. Acum spuneți grupului să se trateze reciproc, în jocul care va urma, în funcție de ceea ce spune notița, dar fără să spună persoanei care este cuvântul. Acum jucați un joc pe care toată lumea îl cunoaște bine, de ex. „Etichete” . Cînd a sosit vremea , după ce toată lumea a avut șansa de a trata pe alții în funcție de caracterul „lor” (dar înainte de a merge prea departe), opriți jocul. Apoi rugați participanții să stea singuri în liniște pentru o vreme și să scrie despre ce cred ei că este vorba, cum se simțeau tratați și dacă aceasta a afectat propriul comportament. De asemenea, lăsați-i să se gândească dacă aceștia au început să acționeze în același fel în care au fost tratați – adică dacă au „dovedit” ceea ce a spus notița.
După aceasta, toți participanții sunt adunați din nou în cerc pentru ca toți să se uite la notițele lor. Invitați voluntari să împărtășească ceea ce au scris și apoi purtați o discuție comună.
Alte recomandări / idei:
1. Prima impresie: Să fie destul de repede, nu lăsați participanții să se gândească prea mult, deoarece primele impresii au cea mai mare importanță. Alegeți imagini care credeți că vor încuraja gândirea. Nu utilizați fotografii cu oameni cunoscuți.
2. Atribute și caracteristici: Faceți această activitate numai cu un grup pe care îl cunoașteți bine sau despre care știți că participanții se simt în siguranță între ei. Ar putea aduce multe emoții deci discuțiile ulterioare sunt foarte importante. Deoarece unii participanți ar putea fi supărați gândindu-vă că voi le-ați dat un anumit cuvânt în mod intenționat, asigurați-vă că le transmiteți întâmplător notițele .
Bibliografie
1. English Oxford Living Dictionary , <https://en.oxforddictionaries.com/definition/stereotype >, 13.06.2018
2. British Council România , Respecting diversity, toolkit for Youth Practitioners In the field of diversity ,București, 2010 , < www.britishcouncil.ro/sites/default/files/romania-respecting-diversity-toolkit.pdf >, 13.06.2018