Prin natura curriculumului, nivelul preșcolar oferă libertatea de a proiecta activități didactice din cele mai diverse domenii, cu conținuturi în care se pot reflecta opțiunile tuturor factorilor decizionali implicați în demersul didactic. Acest articol propune câteva sfaturi pentru a transforma proiectarea întru un sistem bine închegat și coerent care să asigure un proces de învățare de calitate.
În primul rând, pentru a răspunde nevoilor de formare și context se poate porni cu consultarea și sau folosirea unor instrumente gen chestionare, discuții ș.a. pentru a avea un feedback din partea membrilor implicați în învățare asupra temelor de interes și actualitate. Inclusiv cunoașterea și implicarea preșcolarilor în astfel de alegeri va spori interesul și modul în care vor fi captivați de învățare. În același timp, se ia în calcul obiectivele și prioritățile instituțiilor importante din societatea înconjurătoare, deoarece misiunea instituției de învățământ va rămâne în esență aceea de a pregăti indivizi capabili să răspundă necesităților societății și instituțiilor funcționale din cadrul ei. Acest lucru se relevă destul de clar și în cerințele indicatorilor din standardele de calitate pentru învățământul preșcolar.
În ceea ce privește alegerea temelor, bineînțeles că se va urmări acoperirea acelor conținuturi prezente în viața de zi cu zi a copilului cum ar fi schimbările și caracteristicile anotimpurilor, aspecte din lumea animalelor și medii de viață, evenimente importante la nivel național și internațional, activități, instrumente și aspecte corelate cu viața oamenilor etc, deoarece aceste teme sunt accesibile și pot fi explorate direct, se pliază pe stadiul gândirii copilului de această vârstă, respectiv stadiul gândirii concret-senzoriale. Dar pe lângă acestea, există nenumărate posibilități de a introduce alte teme interesante legate de sentimente, culori, tradiții, muzică, istorie, evenimente internaționale mai puțin cunoscute și alte conținuturi propuse chiar de copil. Cheia este modul în care cadrul didactic ia în considerare nivelul de vârstă, cunoștințele și nivelul de dezvoltare și îmbină temele alese în proiecte în așa fel încât să pornească de la elemente de bază și să urmeze o progresie, introducând treptat tot mai multe elemente de noutate sau inedite.
Toate aceste alegeri se vor integra în proiecte tematice coerente, menite să asigure o viziune sistematică, să îi ajute pe copii să stabilească corelații și legături cauzale și să aibă o viziune holistică asupra conținuturilor predate. Și revin pentru a sublinia încă o dată importanța respectării nivelului de vârstă cât și a nivelului individual al fiecărui copil. E una dintre cele mai frecvente greșeli, respectiv încărcarea cu o cantitate mare de conținut pentru a acoperi cât mai multe informații care înlocuiește alegerea unor conținuturi simple dar care permite copilului observarea în profunzime, în care să aplice operații ale gândirii precum analiza, comparația, sinteza, generalizarea etc De exemplu, la grupa mică au eficiență crescută (și orice metodică va îndruma în această direcție) observarea unui singur obiect iar la un nivel mai ridicat, observarea a două obiecte prin comparație. Abia mai târziu, la nivele de vârstă mai mari, putem introduce un număr mult mai mare de obiecte ce urmează a fi observate deoarece la această vârstă bagajul lor de cunoștințe este suficient de bogat încât să le permită să facă legături multiple.
În ceea ce privește adaptarea individuală, planificarea va ține cont de particularitățile fiecărui copil și în anumite cazuri, dacă este necesar și dacă se remarcă că un copil are nevoie de ajutor suplimentar, poate fi completată cu un plan de intervenție personalizată.
O altă greșeală pe care o regăsim destul de des, din păcate și care își are originea într-o pregătire metodică lacunară se remarcă în nerespectarea continuității conținuturilor pe categorii de activități. În cadrul acestora, mai ales al unora precum matematica, educație fizică, educație muzicală, există o spirală a gândirii, cunoștințele noi se construiesc pe baza celor anterioare și înainte de a trece sau chiar în timpul trecerii acestea trebuie consolidate. De exemplu, se insistă pe numerație fără a se lua în calcul nevoia formării gândirii prelogice. La fel și în cadrul activităților de educație fizică, nu pot cere preșcolarului deprinderi motrice aplicative complexe atâta timp cât nu și-a exersat deprinderi motrice de bază și nu își controlează relativ bine postura corporală. Soluția pentru a avea succes este realizarea din start a unei planificări orientative pe unități de învățare care să funcționeze ca un sistem de ghidare. Nu este obligatoriu să rămână „bătută în cuie”, dar o viziune de ansamblu va permite o flexibilitate care să respecte continuitatea și cerințele metodice.
O astfel de planificare va permite o viziune și asupra mijloacelor de realizare. Acestea au nevoie de o pondere adecvată, astfel, un număr mare de convorbiri la grupe mici nu pot înlocui observări directe. Sunt cadre didactice care folosesc strict mijloace de realizare clasice, altele (predominat din generați mai recente) le elimină în mod exagerat în favoarea unor mijloace și metode moderne de gen activ-participativ, o parte dintre ele având un nivel de dificultate ridicat și o nevoie de adaptare atentă pentru a putea funcționa. Realizarea unei planificări orientative oferă viziunea de ansamblu și automat o verificare a ponderii și combinării tipurilor de activități.
Pe lângă aceste repere, se vor lua în calcul și cerințele recente ale educației, cerințe corelate direct cu contextul în care trăim direcții, precum educație financiară, educație ecologică, educație pentru sănătate, educație antreprenorială etc. Se recomandă alegerea unor activități care să ajute preșcolarii să își formeze competențe fără de care nu se vor putea adapta cerințelor sociale de mai târziu. Chiar dacă la o prima vedere, realizarea unei educație financiară la această vârstă sau a unei educații ecologice poate fi considerată dificilă pentru mintea unor copii care nu au interiorizat încă valorile și conduita funcționează mai mult pe baza unor reguli și deprinderi impuse nu interiorizate, există posibilitatea de a alege teme care se pliază nivelului și există deja surse de materiale realizate de instituții precum bănci sau asociații ecologice etc care pot aduce elemente cu un impact pozitiv deosebit chiar de la această vârstă și să pună bazele unor direcții solide pentru mai târziu. De exemplu, copiii pot înțelege valoarea banilor din simple jocuri legate de ce ar putea să își cumpără din banii din pușculiță sau pot urmării efectul de seră în cadrul unui experiment, sau pot fi implicați în activități antreprenoriale de tip târguri cu vânzare a produselor realizate de ei sau de ei împreună cu părinții, de pe urma cărora obțin diferite beneficii.
Tot în cadrul planificării este ideal să încadrăm și activități în aer liber, privite ca priorități, deoarece desfășurarea a cât mai multe activități în aer liber ajută la o dezvoltarea sănătoasă a corpului dar și stimulează procesul de învățare. Se mai pot introduce și mici elemente ce țin de dezvoltarea unor competențe lingvistice, în genul învățării unor cuvinte, cântecele, poezioare în limbi străine, aceste elemente fiind foarte îndrăgite și bine asimilate de cei mici.
Nu în ultimul rând, ar fi indicat pentru educatori să nu uite că aceasta este vârsta în care jocul este activitatea principală de învățare și să proiecteze cât mai des jocuri de manipulare, de mișcare, distractive, de rol etc.
O planificare bine realizată poate garanta desfășurarea unei învățări eficiente și va constitui întotdeauna o bază solidă de exersare a libertății creative.
Bibliografie
Păun Emil – „Pedagogie, provocări și dileme privind școala și profesia didactică”, Editura Polirom, Iași, 2017.
* * * – „Curriculum pentru educație timpurie”, Bucureşti, 2019.
Stan Liliana – „Pedagogie preșcolarității și a școlarității mici”, Editura Polirom, Iași, 2014.