Implicarea părinților şi a celorlalţi membri ai comunităţii în viaţa şcolii are o importanţă deosebită în promovarea principiilor unei şcoli incluzive. Școala și familia urmăresc acelaşi scop, formarea tinerilor pentru a deveni personalitãţi multilateral dezvoltate care să poată face faţă dinamicii sociale, schimbărilor profunde din societate.
Școala este locul unde toţi membri comunităţii pot să îşi aducă contributia, locul unde se promovează sentimente de solidaritate pentru elevi şi părinţi. Parteneriatele dintre școală și familie pot ajuta profesorii în munca lor, perfecționează abilitățile școlare ale elevilor, îmbunătățesc programele de studiu și climatul școlar, îmbunătățesc abilitățile educaționale ale părinților, dezvoltă abilitățile de lideri ale părinților, conectează familiile cu membrii școlii.
În procesul de implicare a părinţilor trebuie să se excludă criteriile de discriminare socială, religioasă, materială sau de educație. Cercetările arată că procesul de implicare este efectiv în perioada preşcolară şi primară, devenind facultativă în perioada gimnazială şi liceală. Scopul implicării părinţilor este acela de a obține efecte pozitive majore asupra comportamentului şi atitudinii elevilor faţă de şcoală, asupra reducerii absenteismului și a abandonului școlar și în vederea îmbunătățirii rezultatelor la învățătură.
Modul de implicare al părinților presupune două direcții: informală, prin discuții bidirecționale despre evoluția copiilor lor, prin activități voluntare la clasă, la evenimentele organizate de școală, prin participarea la ore, cursuri speciale pentru părinți și nu în ultimul rând prin implicarea activă în educația elevilor; formală, ceea ce presupune să facă parte din consiliile clasei, ale școlii, ale comitetelor de sprijin, a grupurilor de lucru pentru elaborarea curriculumului la decizia școlii (opționalelor).
Bariere în implicarea părinților în educația copiilor ar fi educația limitată a acestora, lipsa de încredere în școală, lipsa unor forme prietenoase de comunicare pentru înțelegerea reciprocă a părților, timpul limitat al părinților din cauza ocupației, proveniența dintr-un mediu dezavantajat social cu posibilități financiare reduse.
Concretizând cele spuse, educația începe în familie și se continua în școală cu ajutorul și participarea familiei, transformând potențialul afectiv, intelectual al părinților în resurse care să ajute copiii în dezvoltarea și integrarea lor în societate.