Familia reprezintă primul mediu educațional al copilului. Alături de părinți copilul învață primele cuvinte, își formează primele deprinderi, ia contact cu mediul înconjurător și trăiește primele emoții. Dezvoltarea armonioasă și echilibrată a copilului depinde de implicarea ambilor părinți în toate momentele din viața copilului. Activitățile în care copilul este implicat, mediul în care se joacă, locul de unde primește informația, felul în care își gestionează emoțiile, comportamentul în relația cu cei din jur, depind de implicarea părinților în viața copilului. Copilul învață în familie normele morale, valorile și atitudinile care-l vor ajuta să se integreze în societate. Un mediu familial armonios va ajuta copilul să dezvolte la rândul său relații armonioase cu cei din jur și va ușura procesul de adaptare atât în societate, cât și în mediul școlar.
Școala reprezintă instituția menită să propulseze elevul pe culmile succesului. Primii pași în școală, în clasa pregătitoare, au rolul de a familiariza elevul cu exigențele școlare, de a fixa primele deprinderi comportamentale, de a dezvolta motricitatea fină, de a dezvolta procesele gândirii, de a îmbogăți sistemul noțional al elevilor și de a crea o bază emoțională puternică care să-l ajute să gestioneze situațiile/ momentele plăcute sau mai puțin plăcute din viața de școlar. Alături de părinți și de cadrul didactic, elevii descoperă lucruri noi despre ei înșiși, despre cei din jur, despre mediul înconjurător.
În primii ani de școală, nevoia de a primi încurajări, laude, de a fi apreciat chiar și pentru cel mai mic progres își face simțită prezența, atât la școală, cât și acasă. Acest mod de încurajare cumulat cu dragoste și empatie va crește stima de sine a copilului și va crea premisele necesare pentru obținerea succesului școlar.
Colaborarea cu familia elevului în termeni pozitivi va crește în mod implicit șansele unui mediu educațional propice învățării și dezvoltării armonioase a copilului. Strânsa legătură cu familia elevului va ajuta cadrul didactic să înțeleagă mult mai bine anumite manifestări comportamentale ale acestuia și să-și adapteze procesul instructiv-educativ nevoilor educabililor. Comportamentele nepotrivite, refuzul de a învăța, neefectuarea temelor pentru acasă, atitudinale conflictuale sau agresive în raport cu alți copii, sunt doar câteva aspecte care trebuie rezolvate în strânsă colaborare cu familia elevului.
Întărirea comportamentelor pozitive în defavoarea celor negative, atât la școală, cât și în familie, va conduce cu siguranță la modelarea personalității copiilor în mod corespunzător, în raport cu exigențele școlii, dar și cu normele sociale.
Așadar, se impune și se dorește o colaborare cu familia elevului, deoarece cadrul didactic nu va reuși să gestioneze toate situațiile din viața elevului în mod favorabil și constructiv pentru elev, decât dacă va fi sprijinit în permanență de familia acestuia. Familia oferă structura de rezistență pe care școala va construi personalități puternice și valoroase, dacă structura o va permite.