„Școală cu… și fără… catalog!” – activitate de educație nonformală

Am propus la clasa a X-a, unde sunt profesor diriginte, în proiectul educativ: „ȘCOALĂ CU… ȘI FĂRĂ CATALOG”, tema: „Elevii au talent!”. Am rugat elevii să-și prezinte, individual sau pe grupe , „micul” sau „marele” lor talent. Activitatea a constituit un pas important în cunoașterea elevilor și apropierea lor de școală, în realizarea unui „climat al învățării” favorizant.

„Omul lipsit de educaţie nu ştie să se folosească de libertatea sa”. Kant

Educaţia este umbra ce te urmărește toată viața, este un act permanent ce se realizează în familie, şcoală şi societate, este ceva continuu, fără vârstă și fără bariere !

Un om educat este cel ce deține o educație informală, formală și nonformală. Rolul școlii este de a ”îmbrăca” pe tineri cu cele trei ”haine” ale educației – ceea ce îi va permite o integrare în viața reală, o orientare lejeră și eficientă în carieră, o adaptare la condiții materiale, socio-profesionale variate, o înțelegere a schimbărilor din jurul său, a transformărilor din viața de zi cu zi.

Educaţia nonformală este un act complementar al educaţiei formale şi informale. Aceasta se realizează în familie, școală, prin activități de parteneriat cu societatea civilă, comunitatea locală sau cu diferite instituţii sociale şi culturale.

Educaţia nonformală este imboldul ce motivează și mobilizează actul învățării! Responsabilizează, angajează elevul în acțiuni atractive, eficiente, diversificate ce contribuie la dezvoltarea sa personală. Acțiunile-activităţile sunt cuprinse în planuri şi programe flexibile, diferite de „încorsetările” educaţiei formale, permit creşterea gradului de individualizare a educaţiei cât şi formarea unor competenţe complementare.

Educația nonformală ajută elevul ”a se descoperi”, a se manifesta liber, a se ”refugia” în propriile aspirații, aptitudini, a se exprima liber, a-și exprima părerile, a judeca, a se manifesta dezinvolt fără teama – sresul notei sau a întrebărilor din conținuturi teoretice mai puțin învățate sau înțelese…..

Competenţele complementare urmăresc dezvoltarea-formarea de aptitudini și atitudini, de conştientizarea rolului ”tău” ca persoană, a nevoilor ”tale” sociale, formarea capacităţilor de intervenţie, de acțiune în diferite momente și situații prin educaţie sanitară, civică, rutieră, estetică, artistică, etc..

Aceste competențe complementare se formează –dezvoltă prin activităţi, aparent lejere, cu un scenariu bine pregătit, de profesor, ce cuprinde :dezbateri libere –pe o temă /eveniment de actualitate, auto-prezentare în fața clasei prin enumerarea a trei defecte și trei calități recunoscute , prin dialog deschis adulți(părinți)-copii, expoziții, concursuri tematice- individual sau în echipă, spectacole artistice urmărite sau prin participare directă la acestea, excursii, activități de antreprenoriat, de voluntariat, de ajutorare,etc..

Astfel, se desprinde ideea de a se pune accentul în educaţia nonformală pe stimularea elevilor prin programe alternative, diferenţiate, diversificate, aplicative, cu tipuri active de comunicare, prin solicitarea creativităţii şi stimulării dezvoltării vocaţionale.

Am propus la clasa a X-a, unde sunt profesor diriginte, în Proiectul Educativ: ”ȘCOALĂ CU… ȘI FĂRĂ CATALOG” tema: ”Elevii au talent!”. Am rugat elevii să-și prezinte, individual sau pe grupe , ”micul/ marele” lor talent!

La anunțarea temei s-au auzit voci timide –”nu știu ce talent am”, alte voci mai conturate-”o, ce bine!”, am văzut zâmbete, sclipiri în ochi dar și o panică, o dezamăgire, o negație sau chiar o disperare…

Am solicitat propuneri, din partea elevilor, privind modul de desfășurare și prezentare.

Răspuns: Să fim originali! Surpriză:

Când am intrat în clasă, elevii așezaseră băncile pe echipe, sau unele cu grijă grupate – se vedea că sunt de prisos…

Eu am început prin a desena la tablă un copil….Câțiva elevi s-au apropiat de mine și au început să-l coloreze, să completeze cu jucării, cărți…. Trei eleve au pictat geamurile de la ferestrele clasei cu cele patru anotimpuri. Foarte frumos ! Două fetițe cântau la orgă și în jurul lor s-a format un cor mixt ce fredonau și interpretau o frumoasă melodie; un băiat desena portrete acoperite de umbre…;4-5 băieți arătau diferite figuri-scheme sportive!

Fiecare prezentare a fost aplaudată, lăudată, încurajată.Au fost elevi mai retrași care nu au avut curajul sa-și prezinte, la început, TALENTUL, dar s-au antrenat și au realizat ”sărituri în aer”, au citit poezii, compuneri scrise de ei și alții au prezentat ”Rolul teatrului școlar” cu propunerea ,către colegi, să formeze o echipă de teatru a clasei !
M-am bucurat , am lăudat ideea lor și am insistat să argumenteze pentru a-i convinge.

ARGUMENT: ”Teatrul este o artă ce pune în valoare talent, mesaj, educație, ne permite să descoperim/redescoperim texte literare cu valori artistice, morale, folclorice , avem posibilitatea să înțelegem textul-mesajul prin joc, să adaptăm, multiplicăm variantele de interpretare după personalitatea și vârsta noastră, să lucrăm în echipă, să ne costumăm, să ne scriem textul sau să-l adaptăm. Putem să schimbăm în bine părerea domnilor profesori, de la disciplinele unde nu excelăm, despre capacitățile, aptitudinile noastre!”

După argumentare au prezentat o scenetă ”Pauza”, unde au imitat colegi, au reprodus glumele dintre ei, gesturile și chiar o voce de ….profesor!

Consider că aceste tipuri de activități-provocări reprezintă pașii de început spre cunoașterea elevilor, spre apropierea de școală, spre educația ”fără notă”, eliminarea ”barierelor” elev-profesor-elev, spre luminarea cu zâmbet a chipului de copil!

„Educaţia este arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta atitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.” Platon

Accesări: 334

Articole asemănătoare