Noile educații au demonstrat că în învățământul preșcolar un rol foarte important îl au rutinele și tranzițiile. Rutinele și tranzițiile au existat întotdeauna în grădiniță, doar că nu erau legiferate, denumite și conștientizate ca activități de dezvoltare personală cu o influență importantă în dezvoltarea preșcolarilor. Astfel în noul Curriculum tranzițiile se consideră a fi momente de pauză între activități. Eu spun că sunt o pauză activă, bine venită care, realizată cu imaginație și creativitate poate deveni o activitate mult iubită de copii.
Pentru ca tranzițiile să devină plăcute ele trebuie să beneficieze de timpul necesar fără să răpească din timpul altor activități. Pentru acest lucru educatoarea se poate folosi de o rutină și anume de câte ori au o sarcină de lucru copiii să fie anunțați cu 3-5 minute înainte de finalizarea acesteia tocmai pentru a-i pregăti de finalizare-iată o rutină.
Nevoia de control a preșcolarilor necesită mereu pregătirea momentului viitor. Acest lucru îi duce într-o zonă de confort. Astfel rutinele oferă copiilor sentimentul că știu ce urmează, evenimentele nu îi iau prin surprindere și astfel se simt în siguranță. Acest lucru permite și crearea momentelor surpriză.
După ce rutinele au fost algoritmizate și au devenit ”rutine”, din când în când, când educatoarea are nevoie să îi scoată pe copii din zona de confort și să îi surprindă poate modifica programul sau inversa ordinea desfășurării unor momente ceea ce produce surpriză și poate înviora colectivul de copii.
Rutinele sunt activitățile care se desfășoară zilnic, atât sub formă de activitate elaborată pe baza unui plan, din primele momente ale zilei ”Întâlnirea de dimineață”, cât și activitățile care țin cont de momentele unei zile venirea la grădiniță, plecarea, somnul, masa, momentele de joc dintre activități, momentele dedicate igienei personale.
Rutinele bine pregătite învață copiii despre planificare și organizare. Multe activități din rutina zilnică-igiena personală, rutinele de autonomie personală (îmbrăcatul, dezbrăcatul, incălțatul, legarea șireturilor, etc.) nu se însușesc ușor. Acestea necesită acțiuni repetate care duc la maturizarea copiilor și au nevoie de control social fiind un lung proces de formare a unei conduite sociale.
Rutinele se formează adesea prin imitație și au nevoie de motricitate, coordonare și exersare musculară. Copiii învață și prin descoperire, curiozitatea îndemnându-i să experimenteze și să încerce să descopere singuri rezolvări ale sarcinilor propuse. Astfel, uneori se pot ivi surprize în rutinele zilnice (câteodată nu chiar plăcute).
Deși rutinele ca și tranzițiile nu sunt activități de sine sine stătătoare cu un scop fix de învățare, aceasta se produce. Este o învățare pe orizontală care transcede toate disciplinele. În timpul rutinelor copiii exersează simțuri, fac estimări, predicții, identifică forme, mărimi, comunică verbal și non verbal etc.
Tranzițiile, așa cum am spus la început, pot fi denumite ca momente de pauză activă. Sunt momente de joc, de relaxare, de cântec, dans, recitare, alergare, etc. Pentru că pot deveni haotice, aceste momente au nevoie de o rutină. Educatoarea va folosi diferite semnale sonore (clopotel, fluier) sau vizuale (lanternă, stingerea și aprinderea becurilor), acestea dau startul pornirii și anunță încheierea momentului. În momentele de rutine și tranziții se poate observa cel mai bine implicarea educatoarei ca partener egal de activitate.
În cadrul activității ”Întâlnirea de dimineață„ educatoarea poate prezenta copiilor programul zilei și programul săptămânii. Astfel, după ce lunea se prezintă programul săptămânii, în următoarele dimineți ale săptămânii se prezintă programul zilei în curs, lucru care poate fi realizat creativ în diverse moduri ușor de reținut de copii- valuri care vin unele după altele fiind zilele săptămânii, pe fiecare val programul zilei sau flori cu petale etc.
Rutinele și tranzițiile oferă copilului posibilitatea de a învăța în ritmul propriu, devenind un ritual care trebuie tratat și planificat la fel de atent ca și activitățile propriu zise de învățare.
Siguranța, încrederea și relaxarea pe care aceste două tipuri de activități le oferă copiilor creează acestora confortul psihic și liniștea necesare în timpul celorlalte activități de învățare.
Tot aceste două tipuri de activități, sunt cele care intervin în momentele în care copiii își pierd atenția și devin agitați fiind nevoie ca aceștia să se liniștească. Contrar celor descrise mai sus care demonstrează o oarecare flexibilitate a acestor două categorii de activități, acestea sunt cele care au nevoie de cele mai multe reguli.
Acestea, stabilite de către copii împreună cu educatoarea vor ajuta la responsabilizarea copiilor, la motivarea acestora, vor stabili comportamentele acceptate și cele considerate negative. Astfel, observăm că cele două tipuri de activități „Rutinele” și „Tranzițiile” sunt printre cele mai iubite de copii. Ele se întrepătrund, se completează și se potențează reciproc. Bine construite, atent selectate ele pot avea rol de activități de captarea atenției pentru lecția care urmează sau pot avea rol de evaluare pentru activitatea care s-a încheiat.
Oricum am alege să le folosim, trebuie să le tratăm cu importanța cuvenită și astfel vom reuși să construim activități zilnice care să fie pe placul și în folosul copiilor.