Amenajarea spațiului din grădiniță este un proces viu, care se transformă odată cu nevoile, interesele și vârsta copiilor (MEN, 2019). Un mediu bine organizat, sigur, estetic și primitor nu doar facilitează actul didactic, ci transformă fiecare zi la grădiniță într-o experiență de descoperire autentică, punând bazele unei atitudini pozitive față de învățare pe tot parcursul vieții.
O amenajare eficientă pornește de la perspectiva copilului, nu a adultului (Montessori, 2004). Pornind de la această afirmație înțelegem necesitatea organizării spațiului educațional din grădinițe astfel încât să asigure coerență și să susțină toate categoriile de activități pe care le desfășoară copilul în grădiniță. Atunci când copilul poate ajunge singur la o carte, la un joc de construcții sau la ustensilele de pictură și știe unde să le așeze la loc, își dezvoltă încrederea în sine și simțul responsabilității (Culea 2008).
În educația timpurie modernă, sala de grupă nu mai este privită doar ca o simplă încăpere în care se desfășoară activități, ci ca un veritabil „al treilea educator” – un partener activ alături de cadrul didactic și de familie (Edwards, Gandini, & Forman, 2011). Cadrele didactice sunt responsabile de crearea unui mediu favorabil de învățare, fiind și ele o parte integrantă a acestuia.
Prin organizarea spațiului grupei pe centre de activitate, procesul de învățare este unul activ, de socializare, în care copiii interacționează direct cu materialele, cu alți copii, cu adulții, în perechi sau în grupuri mici. Acest tip de organizare permite dezvoltarea liberă a copilului, pe domeniile de dezvoltare fizică, sănătate și igiena personală, dezvoltarea socio-emotională, dezvoltarea capacităților și atitudinilor în învățare, dezvoltarea limbajului, a comunicării și premisele citirii și scrierii, dezvoltarea cognitive şi cunoașterea lumii vii.
O sală armonioasă folosește nuanțe calde, naturale și valorizează munca preșcolarilor. Panourile expozitive, amplasate la nivelul privirii copiilor, devin o carte de vizită a grupei: desenele, lucrările practice și fotografiile din timpul activităților le transmit celor mici mesajul că efortul și creativitatea lor sunt apreciate (Tomșa, 2005).
Mijlocul sălii de grupă trebuie să rămână aerisit, oferind loc pentru întâlnirea de dimineață, jocuri de mișcare și tranziții (Breben 2007). În egală măsură, pereții au un rol pedagogic important, însă regula de aur este evitarea supraîncărcării vizuale. Culorile stridente și decorațiunile comerciale excesive pot obosi și distrage atenția copiilor (Stan, 2014).
Organizarea pe centre de interes
- Centrul Artă: Locul în care imaginația prinde formă prin culoare, modelaj și colaj, având la îndemână materiale variate și șorțuri de protecție.
- Centrul Bibliotecă: Un colț liniștit, confortabil, cu perne moi și cărți așezate cu coperta la vedere, unde copiii descoperă plăcerea lecturii și își îmbogățesc vocabularul.
- Centrul Construcții: Un spațiu generos, de regulă pe covor, unde cuburile din lemn și piesele de îmbinare dezvoltă gândirea spațială și lucrul în echipă.
- Centrul Joc de rol: O oglindă a lumii adulților (bucătărie, cabinet medical, magazin), esențială pentru dezvoltarea empatiei, a limbajului și a abilităților sociale.
- Centrul Nisip și apă: O zonă dedicată explorării senzoriale, cu efect profund de calmare și stimulare a motricității fine (MEN, 2019).
Centrul Știință: Un spațiu al curiozității, dotat cu lupe, magneți, cântare, colecții din natură și jocuri logice, care încurajează întrebările și experimentarea
Un detaliu esențial în dispunerea acestor arii este echilibrul acustic și vizual: zonele dinamice și zgomotoase (construcții, joc de rol) trebuie separate de cele care cer liniște și concentrare (bibliotecă, știință), păstrând în același timp vizibilitatea întregii săli pentru cadrul didactic (Dumitrana, 2009).
Concluzionând, putem spune că sala de grupă exprimă creativitatea, flexibilitatea și competenta profesională a educatoarei. Recunoașterea valențelor formative ale mediului educațional este una din ideile deosebit de valoroase promovate de reforma învățământului preșcolar.
Bibliografie
Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., & Fulga, M. (2007). Metode interactive de grup – ghid metodic pentru învățământul preșcolar. Craiova: Editura
Culea, L., Sesovici, A., Ionescu, D., & Anghel, N. (2008). Activitatea integrată din grădiniță (Ghid pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar). București: Editura Didactica Publishing House
Dumitrana, M. (2009). Construirea spațiului educațional – componentă a managementului procesului educațional. Revista Științifică a Universității de Stat din Moldova
Edwards, C., Gandini, L., & Forman, G. (Eds.). (2011). The Hundred Languages of Children: The Reggio Emilia Experience in Transformation (3rd ed.). Santa Barbara, CA: Praeger
Tomșa, G. (coord.). (2005). Psihopedagogie preșcolară și școlară. București: Editura Coresi
Stan, L. (coord.). (2014). Pedagogia învățământului primar și preșcolar. Iași: Editura Polirom
Ministerul Educației Naționale [MEN]. (2019). Curriculum pentru educație timpurie