În societatea contemporană, când necesitatea unei reforme în învățământ devine din ce în ce mai acută, suntem cu toții preocupați de perfecționarea în domeniul digitalizării, lucru firesc în condițiile în care perioada pandemică a venit cu câteva lecții crunte în această privință.
Însă înainte de a pune problema digitalizării învățământului, pentru a evita conturarea unor forme fără fond, trebuie să luăm în calcul și alte aspecte, între care enumerăm:
1. Infrastructura școlară – un procent mare al școlilor din mediul rural nu au acces la o rețea de internet, nu sunt dotate cu aparatura necesară (calculatoare, laptopuri, tablete, video-proiectoare, săli fonice etc.), biblioteci, laboratoare, toalete interioare, instalații de apă potabilă etc.
2. Riscul de abandon școlar, atât la clasele de liceu, cât și la cele de la ciclul gimnazial și primar – este una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă în ultimii 30 de ani sistemul de învățământ românesc. Un studiu recent, elaborat în anul 2017 de Institutul de Științe ale Educației și UNICEF în România, a evidențiat faptul că aproximativ 25℅ dintre elevii înscriși într-o formă de învățământ își finalizează studiile.
Cauze
În ceea ce privește abandonul școlar, putem afirma faptul că în ultimii ani acest fenomen pare a lua o amploare din ce în ce mai mare. Pentru a putea preveni sau combate abandonul școlar, este necesar să identificăm cauzele fenomenului, apoi soluțiile aferente.
Între cauzele care favorizează riscul de abandon școlar al elevilor care provin din medii defavorizate (și nu numai!) se numără următorii factori:
1. Resursele financiare precare ale unor familii. Această problemă afectează frecvența la orele de curs și poate duce gradual de la absenteism la abandon, deoarece părinții nu au posibilitățile materiale pentru a asigura copiilor resursele materiale necesare frecventării școlii: cărți și rechizite, abonament de transport, haine și încălțăminte adecvate etc.
2. Exploatarea copiilor de către părinți. Sărăcia, lipsa educației, a interesului pentru cultură, a sprijinului și a consilierii psihologice a membrilor familiilor din comunitățile defavorizate îi determină pe unii părinți să își exploateze copiii prin muncă, în lipsa altei perspective de supraviețuire.
3. Climatul familial. Atmosfera din familie are, la rândul său, un rol hotărâtor în evoluția copilului. Astfel, viața de familie dezorganizată, climatul conflictual, lipsa reperelor morale, a autorității și a regulilor, dar și atitudinea exagerat de severă în lipsa comunicării, toate aceste aspecte cauzează traume psihice și sufletești ireparabile tânărului în formare.
4. Anturajul. În lipsa reperelor morale, a autorității părinților și a comunicării tânărul caută un punct de sprijin într-un anturaj în care de cele mai multe ori situația sa se agravează. Cel mai vulnerabil din acest punct de vedere este copilul cu o stimă de sine scăzută, căruia îi lipsește încrederea și devine din ce în ce mai debusolat în căutarea disperată a unui grup care să îl accepte așa cum este. Astfel, el ajunge să adopte opinii, atitudini și comportamente deviante doar pentru a avea sentimentul iluzoriu al apartenenței la un grup care îi oferă siguranță și acceptare.
5. Imposibilitatea integrării elevilor cu CES în învățământul de masă. Deși acești elevi sunt înscriși inițial într-o formă de învățământ, majoritatea abandonează ulterior studiile din cauza bullyingului și a unui sentiment puternic de frustrare. Chiar dacă mulți dintre noi sunt empatici și foarte bine intenționați în privința educației elevilor cu CES, de la empatie și dorință și până la materializarea acestui fapt este o cale lungă și anevoioasă. Sistemul de învățământ din România nu este pregătit pentru astfel de situații, fiecare dintre noi descurcându-se după propriile puteri în condițiile în care nu avem un număr suficient de specialiști în domeniu (terapeuți, psihologi, consilieri), profesori de sprijin, cursuri de perfecționare a cadrelor didactice în ceea ce privește metodele de lucru la clasele din care fac parte elevi cu CES.
Soluții
Indiferent de familia/ mediul din care provine elevul sau de cauzele care îl predispun pe acesta la abandon școlar, instituției de învățământ îi revine un rol important în identificarea elevilor în situație de risc, a factorilor de risc și a unor măsuri de prevenție și intervenție eficiente. Aceste soluții trebuie personalizate în funcție de fiecare elev în parte și de factorii de risc. Principala măsură de prevenție este monitorizarea elevilor pe tot parcursul școlarizării. Școala, prin intermediul diriginților și al profesorilor, are rolul de a identifica din timp elevii cu risc de abandon școlar, neignorând niciun factor, fie el de natură socio-culturală, economică, relațională sau medicală.
De asemenea, școlii îi revine și rolul de a suplini carențele cu care elevul vine din familie/ comunitate, de a minimaliza/ elimina efectele negative ale acestor carențe care pot avea consecințe grave asupra școlarizării/ educației copilului. Între măsurile de prevenție/ combatere a factorilor de risc de abandon școlar enumerăm doar câteva dintre ele, lista rămânând deschisă, în funcție de particularitățile fiecărui elev:
1. Elaborarea unui proiect de ajutorare a elevilor care provin din familii/ medii defavorizate, fără posibilități materiale, proiect realizat în parteneriat cu primăria/ comunitatea locală și biserica.
2. Consilierea psihologică a elevilor (și a părinților, dacă este cazul și există această posibilitate), prin intermediul specialiștilor din cabinetele de psihologie școlară.
3. Supravegherea atentă a elevilor, atât la orele de curs, dar mai ales în pauze, în vederea depistării din timp a comportamentelor deviante.
4. Încurajarea și susținerea socializării și a comunicării atât în școală, cât și în familie, în vederea evitării intrării tinerilor într-un anturaj nepotrivit.
5. Elaborarea unor proiecte/ activități de conștientizare a riscurilor de abandon școlar și a consecințelor acestui fenomen: lipsa accesului la educație și cultură, lipsa perspectivelor de angajare, nesiguranța viitorului etc.
6. Elaborarea unor programe atractive de recuperare a decalajelor de învățare pentru elevii care din varii motive (absenteism, lipsa implicării și a studiului, probleme de sănătate etc.) au lacune grave în crea ce privește conținuturile procesului educativ.
7. Combaterea bullyingului, a violenței fizice și psihice în școli prin campanii de conștientizare a consecințelor devastatoare ale acestor fenomene.
Concluzii
Dincolo de limite și prejudecăți, școala a avut și va avea întotdeauna un rol important în educarea elevilor din punct de vedere intelectual, profesional, moral, religios, cultural, estetic, civic și social. Fiecare dintre componentele mai-sus amintite contribuie la formarea tânărului ca specialist într-un anumit domeniu profesional, dar și ca OM, cu principii de viață sănătoase, cu simțul răspunderii și al asumării consecințelor propriilor fapte, cu o morală impecabilă, empatic și altruist. Pentru a putea să ne bucurăm de astfel de reușite, școala și familia trebuie să comunice în permanență prin orice mijloace: ședințe cu părinții, corespondență, consiliere individuală, vizite la domiciliu etc. Lipsa comunicării între școală și familie are consecințe devastatoare, iar cel care are cel mai mult de pierdut în final este copilul.