Rolul de părinte a copiilor sportivi nu este ușor, cu atât mai puțin pe cel al părinților copiilor talentați. Din acest motiv, antrenorii și profesorii ar trebui să ofere cel mai bun sprijin posibil părinților în însoțirea copiilor care fac sport. Fiecare copil are nevoie de sprijin individual, iar fiecare relație părinte-copil este unică și exclusivă.
Prin urmare, este dificil să se definească linii directoare generale care să determine care este cel mai potrivit acompaniament pentru tinerele talente sportive. Următoarele aspecte arată consecințele pozitive și negative pe care le-ar putea avea comportamentul părinților asupra copiilor care fac sport.
Subliniază aspectele pozitive. Fiecare copil are nevoie de sprijin emoțional, de exemplu sub formă de feedback constructiv sau încurajare personală. De asemenea, este important ca părinții să nu comenteze rezultatul sportiv, ci mai degrabă angajamentul arătat de copii lor și progresele individuale pe care le-au făcut. Aceste forme de sprijin nu numai că influențează pozitiv performanța sportivă a copiilor, ci și bunăstarea acestora.
Părinții trebuie să ofere sprijin emoțional și să se concentreze pe progresul sportiv și nu pe rezultatul meciului. Faceți comentarii constructive despre angajamentul și comportamentul copilului. Plăcerea de a face sport este o prioritate și este sporită dacă copiii primesc încurajări din partea părinților.
Evitați spiralele negative. Din păcate, sprijinul părinților poate avea și consecințe negative pentru copii, chiar și neintenționat. Există părinți care își felicită copiii doar atunci când copiii oferă o performanță bună, în timp ce atunci când performanța este scăzută, părinții copiilor arată dezinteres față de antrenamente și competiții. Acest tip de atitudine îi poate determina pe copii să se concentreze excesiv asupra performanțelor ridicate și, prin urmare, să se simtă frustrat atunci când nu sunt în măsură să ofere performanța dorită.
Implicarea puternică a părinților poate fi percepută ca presiune (negativă) sau ca sprijin (pozitivă).
Părinții pot îmbunătăți modul în care își sprijină copiii ajutându-i să răspundă la patru nevoi psihologice de bază:
Autoeficacitate: Simte copilul că acționează eficient? Părinții își pot ajuta copiii să își crească autoeficacitatea, permițându-le să experimenteze, de exemplu, experiența succesului în sport sau acasă. În acest fel, copiii își pot atinge mai ușor obiectivele sau pot chiar să ofere cea mai bună performanță personală vreodată.
Motivația intrinsecă: acționează copilul pe un impuls interior? Motivația intrinsecă la copii poate fi încurajată lăsându-i să se bucure de sport și arătându-le un bun exemplu ca părinți.
Autoreglare: Copilul este capabil să se adapteze singur la schimbările emoționale? Copiii pot îmbunătăți autoreglarea învățând să gestioneze emoțiile care pot apărea în timpul antrenamentului și acasă. În acest fel, copiii sunt mai concentrați în timpul antrenamentului și sunt capabili să-și regleze și să-și gestioneze mai bine emoțiile.
În ce privește autoeficacitatea în contextul social, întrebarea centrală este: Sunt copiii conștienți de mediul social în care evoluează și de influențele pe care le exercită? Practicând sport, copiii învață să colaboreze cu anturajul lor și să vadă ce efecte au acțiunile lor asupra acestuia din urmă. Acest lucru permite îmbunătățirea autoeficacității în contextul social.
Părinții ar trebui să ofere mai mult sprijin copiilor lor înainte, în timpul și după competiții, de exemplu, cu fraze emoționale de încurajare.