Rolul feedbackului în asigurarea progresului școlar

Profesorul are libertatea de a proiecta lecția, dovedind creativitate, dar cea mai eficientă cale este situația în care profesorii lucrează împreună pentru a elabora planuri, pentru a dezvolta idei comune despre modul de predare, pentru stimularea interesului și asigurarea progresului.

Feedbackul  are un rol important în actul predare-învățare-evaluare. Obiectivul feedbackului este de a reduce decalajul dintre stadiul actual al elevului și nivelul la care ar trebui să ajungă, dintre achizițiile curente și criteriile de reușită. Profesorul trebuie să îi cunoască foarte bine pe elevi, să știe nivelul de pregătire și la ce stadiu ar trebui să ajungă. Feedbackul servește unor scopuri diverse, deoarece poate oferi indicii care captează atenția unei persoane, o ajută să se concentreze la temă, poate direcționa spre metode specifice realizării sarcinii, poate identifica ceea ce este înțeles greșit și poate motiva elevul să învețe.

Prin feedback, greșelile se pot corecta, elevul poate fi încurajat să lucreze mai mult sau să aprofundeze anumite aspecte, simțindu-se mai  încrezător  în  posibilitățile sale, abilitățile dobândite. El poate fi dat pe mai multe căi: prin procesele afective, prin creșterea efortului depus, a motivației, a angajamentului, prin oferirea de metode cognitive, prin confirmarea înțelegerii conținutului, prin indicarea direcțiilor de abordare, strategiilor care să ducă la înțelegerea conținuturilor.

Feedbackul se adresează și elevilor care au greșit, dar și celor care au nevoie de suport după o primă încercare, celor care nu reușesc să atingă nivelul maxim. Cunoașterea greșelii este esențială pentru a ajunge la succes.

Un rol important îl are și în evaluarea profesorului, care observând evoluția, greșelile elevilor poate să implementeze o metodă, să abordeze conținuturile altfel.

Întrebările care stau la baza actului predării sunt: „Spre ce mă îndrept? Cum fac? Ce urmează?”

Feedbackul are mai multe niveluri și acestea impun întrebări precum:  la nivel de sarcină de lucru, se pun întrebări ca: ,,Cât de bine a fost realizată sarcina?,  „A fost corect sau incorect realizată?”, iar întrebările de feedback sunt: „Spre ce mă îndrept? Care sunt obiectivele?”.

Pentru metoda de abordare se pornește de la întrebările: Care sunt strategiile necesare pentru a realiza sarcina, există strategii alternative?, iar întrebările de feedback sunt: Cum mă descurc?, Ce progres am realizat spre atingerea obiectivului?

Pentru autoreglare, se pun întrebările: „Care este gradul de cunoaștere și înțelegere pentru a ști ce să fac?” Se impune automonitorizare, direcționarea metodelor și sarcinilor. Întrebările ce se impun acum sunt:,, Spre ce ne îndreptăm după aceasta? Ce activități trebuie să realizăm spre a progresa?”

Este foarte importantă evaluarea personală a învățării și atitudinea față de instruire.
Profesorul trebuie să fixeze competențele pe care elevii să le stăpânească la sfârșitul lecției.

Pentru a se atinge competențele dorite se raportează la feedback în trei moduri:
1. Informează persoanele despre nivelul de performantă dorit, astfel se poate monitoriza evoluția în funcție de obiectivele, competențele vizate.
2. Feedbackul le permite elevilor să fixeze alte obiective, asigurându-se o învățare continuă.
3. Provocarea îl face pe elev să se implice activ.

Prima întrebare: „Spre ce mă îndrept?” ține cont de finalitățile și țintele educației, iar elevii să fie familiarizați cu acestea.
Punându-ne întrebarea, „Cum voi atinge ceea ce mi-am propus?”, se subliniază ideea că progresul pornește de la ceea ce și-a însușit anterior elevul, în relație cu standarde fixate. La întrebarea „Spre ce ne îndreptăm?”, se implică un feedback ce propune provocări următoare și autoreglaj al procesului de învățare.

T K Gamble și M Gamble , KD Moore specifică următoarele categorii și subcategorii de feedback: feedback evaluativ –pozitiv, negativ, neutru; nonevaluativ- de sondare, înțelegere, suportiv, „mesaj-eu”- adică, centrarea pe sine. Fiecare tip de feedback este potrivit într-un anumit moment și vine în ajutorul elevului și profesorului, asigurându-se succesul. Este foarte important ca elevul să fie apreciat în tot ceea ce face, încurajat și dirijat pentru a trece de greutăți și a depăși greșelile.

Rolul feedbackului este de a regla, de a duce spre atingerea performanțelor.

Bibliografie:
John Hattie, Învățarea vizibilă, Editua Trei, 2014, București
Mușata-Dacia Bocoș, Intruirea interactivă, Editura POLIROM, 2013, București

 

prof. Mariana Alina Safta

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/alina.safta

Articole asemănătoare