Implicarea familiei este esențială în educația timpurie, în special în perioada preșcolară, având un impact semnificativ asupra dezvoltării cognitive, emoționale și sociale a copiilor. Acest articol sintetizează cercetările actuale privind implicarea părinților în grădinițe, explorează cadrele teoretice care susțin participarea familială și discută implicațiile practice pentru educatori. Rezultatele evidențiază că implicarea activă a familiei crește pregătirea școlară, competențele socio emoționale și succesul academic pe termen lung. Articolul se încheie cu recomandări practice pentru consolidarea parteneriatului familie–grădiniță.
1. Introducere
Primii ani ai copilăriei reprezintă o perioadă critică pentru dezvoltarea competențelor cognitive, sociale și emoționale. Chiar dacă grădinițele oferă medii structurate pentru învățare, familia rămâne principalul context educațional, influențând copilul înainte și după programul formal. Cercetările arată că implicarea familiei în educația timpurie sprijină pregătirea pentru școală și dezvoltarea psiho socială, facilitând tranziția lină către școala primară (Curtis et al., 2025).
2. Perspective teoretice privind implicarea familiei
2.1 Teoria sistemelor ecologice
Modelul ecologic al lui Bronfenbrenner subliniază că dezvoltarea copilului are loc în sisteme interconectate, iar familia constituie microsistemul central. Interacțiunile dintre familie, grădiniță și comunitate formează o rețea care sprijină învățarea și dezvoltarea copilului. Implicarea familiei asigură continuitate între mediul de acasă și cel educațional, promovând creșterea cognitivă și socio emoțională (Curtis et al., 2025).
2.2 Teoria socioculturală
Teoria socioculturală susține că învățarea este un proces mediat social, puternic influențat de interacțiunile familiale și culturale. Părinții acționează ca mediatori culturali și lingvistici, oferind experiențe de învățare zilnică prin conversații, jocuri și rutine educative.
3. Dimensiunile implicării familiei
Cercetările recente identifică trei dimensiuni principale ale implicării familiale în educația preșcolară:
3.1 Implicarea acasă
Include activități desfășurate împreună cu copilul, precum lectura, povestirea, jocurile educative și discuțiile despre experiențele școlare. Aceste activități contribuie la dezvoltarea limbajului, a gândirii și a curiozității și întăresc legătura emoțională dintre părinte și copil (Curtis et al., 2025).
3.2 Implicarea la grădiniță
Include participarea părinților la evenimente, activități didactice sau colaborarea cu educatorii în planificarea activităților. Copiii ale căror familii sunt implicate la grădiniță prezintă încredere mai mare în sine, abilități sociale mai bune și atitudine pozitivă față de învățare (Curtis et al., 2025).
3.3 Comunicare între familie și grădiniță
O comunicare eficientă asigură alinierea așteptărilor și sprijin consistent pentru copil. Schimbul regulat de informații favorizează colaborarea, crește satisfacția părinților și oferă o înțelegere clară a nevoilor și punctelor forte ale copilului (Curtis et al., 2025).
4. Impactul asupra dezvoltării copilului
4.1 Rezultate academice și cognitive
Familia implicată creează un mediu stimulant pentru dezvoltarea abilităților preacademice, precum limbajul, numerația și gândirea logică. Activitățile educative acasă contribuie la performanțe cognitive superioare (Etutor Alliance, n.d.).
4.2 Dezvoltare socio emoțională
Participarea părinților susține competențele sociale și autoreglarea emoțională. Relațiile calde și responsabile între părinte și copil contribuie la reziliență și comportamente prosociale (Curtis et al., 2025).
4.3 Pregătirea pentru tranziția școlară
Implicarea părinților în perioada preșcolară facilitează tranziția către școala primară, reducând dificultățile de adaptare și susținând competențele sociale și emoționale (Curtis et al., 2025).
5. Provocări în implicarea familiei
- Disparități socio economice: Nivelul economic afectează gradul de implicare și accesul la resurse educative (Curtis et al., 2025).
- Lipsa timpului și obligațiile de muncă: Mulți părinți întâmpină dificultăți în participarea la activitățile școlare.
- Bariera comunicării: Comunicarea unilaterală sau insuficientă poate limita colaborarea și înțelegerea reciprocă (Curtis et al., 2025).
6. Implicații pentru practică
Educatorii pot crește implicarea familiei prin:
- Comunicarea bidirecțională regulată și semnificativă.
- Sprijinirea activităților educative acasă prin materiale și recomandări.
- Organizarea evenimentelor și deciziilor educaționale incluzive.
- Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice pentru gestionarea diversității familiale (MDPI, 2024).
Aceste strategii consolidează parteneriatul familie–grădiniță și extind mediul educațional al copilului.
7. Concluzie
Familia joacă un rol esențial și multifuncțional în educația preșcolară. Prin implicarea acasă, la grădiniță și prin comunicare eficientă, părinții contribuie la pregătirea școlară, dezvoltarea socio emoțională și succesul pe termen lung al copiilor. Consolidarea parteneriatelor între familie și grădiniță este crucială pentru dezvoltarea integrală a copilului și pentru asigurarea unei educații timpurii de calitate.
Bibliografie
1. Etutor Alliance. (n.d.). Benefits of family engagement in early childhood. link
2. MDPI. (2024). Family involvement in early childhood education and care: Insights from Portuguese and Norwegian curriculum frameworks. Social Sciences, 13(12), 694. link
3. Cambridge Handbook of Parenting. (n.d.). Parent and family engagement in early education programs. link
* * *
Autori:
Maria Trăistaru și Andreea Talpazan