În educația contemporană, școala nu mai poate fi privită doar ca un spațiu al transmiterii de informații. Formarea elevului presupune dezvoltarea sa intelectuală, morală, socială și emoțională. Din această perspectivă, excursia școlară reprezintă un veritabil laborator al experiențelor de viață, în care elevii învață prin observare, comunicare, colaborare și descoperire.
O excursie bine organizată poate transforma o lecție din manual într-o experiență memorabilă. Un obiectiv istoric, un muzeu, o mănăstire, un peisaj montan sau o comunitate tradițională devin adevărate resurse educaționale, iar copilul are posibilitatea de a vedea, de a întreba, de a compara și de a înțelege.
Dezvoltarea competențelor socio-emoționale
Unul dintre cele mai importante beneficii ale excursiei îl reprezintă dezvoltarea competențelor socio-emoționale. În afara cadrului obișnuit al clasei, elevii interacționează într-un mod diferit atât cu profesorii, cât și cu colegii.
Excursia îi determină să:
- comunice mai deschis;
- coopereze pentru atingerea unor obiective comune;
- își respecte colegii;
- gestioneze situații neprevăzute;
- manifeste empatie și solidaritate;
- își dezvolte autonomia;
- își exprime emoțiile și opiniile;
- învețe să respecte reguli și responsabilități.
Într-un astfel de context, elevul timid poate deveni mai comunicativ, copilul retras poate găsi un grup în care să se simtă acceptat, iar elevul obișnuit să lucreze individual descoperă valoarea colaborării.
Profesorul – educator, ghid și partener de experiență
Excursia modifică și relația dintre profesor și elev. Dacă în sala de clasă relația este construită în jurul activității didactice, în excursie profesorul devine și ghid, mediator, observator și partener de experiență.
Această apropiere poate contribui la construirea unui climat de încredere. Profesorul are posibilitatea să observe aspecte ale personalității elevilor care nu sunt întotdeauna vizibile în timpul orelor.
O excursie poate scoate la lumină calități precum spiritul de lider, responsabilitatea, altruismul, capacitatea de organizare sau disponibilitatea de a-i ajuta pe ceilalți.
Învățarea prin experiență
Copilul reține mai ușor ceea ce trăiește și descoperă personal. De aceea, excursia completează în mod natural activitatea didactică.
Istoria devine mai vie atunci când elevul pășește într-o cetate. Geografia capătă sens atunci când vede muntele, râul sau peștera. Religia poate fi aprofundată prin vizitarea unui lăcaș de cult și prin cunoașterea patrimoniului spiritual. Educația civică poate fi înțeleasă prin contactul cu oameni, comunități și tradiții.
Astfel, excursia contribuie la realizarea unei educații interdisciplinare, în care disciplinele școlare nu mai apar ca domenii izolate.
Excursia și starea de bine a elevului
Într-o perioadă în care elevii se confruntă cu numeroase surse de stres, activitățile desfășurate în natură și în afara mediului școlar obișnuit pot contribui la crearea unei stări de bine.
Schimbarea spațiului, mișcarea, socializarea și contactul direct cu natura pot genera emoții pozitive. Bucuria descoperirii și sentimentul apartenenței la grup pot consolida relațiile dintre colegi.
Excursia nu trebuie însă privită doar ca o activitate recreativă. Valoarea sa educativă apare atunci când experiența este pregătită, trăită și apoi valorificată pedagogic.
Formarea autonomiei și a responsabilității
O excursie presupune reguli. Elevul trebuie să fie atent la program, la obiectele personale, la indicațiile profesorilor și la siguranța grupului.
În acest mod, copilul învață că libertatea este însoțită de responsabilitate. El descoperă că propriile acțiuni îi pot influența pe ceilalți și că respectarea regulilor este necesară pentru buna desfășurare a activităților.
Aceste experiențe aparent simple contribuie, în timp, la formarea unui adult responsabil.
Excursia ca spațiu al incluziunii
Un alt rol important al excursiei este acela de a favoriza incluziunea. Activitățile comune pot reduce distanțele dintre elevi și pot crea contexte în care fiecare copil să-și găsească un rol.
Profesorul trebuie să urmărească participarea tuturor elevilor și să evite marginalizarea celor mai retrași sau a celor care întâmpină dificultăți de integrare.
O excursie reușită este aceea în care fiecare elev simte că aparține grupului și că prezența sa contează.
Amintirea care devine educație
După ani de zile, elevii uită multe dintre informațiile memorate mecanic, însă păstrează amintirea unor experiențe puternice: prima excursie cu colegii, un munte urcat împreună, o cetate vizitată, o mănăstire descoperită, un moment de solidaritate sau o glumă împărtășită în timpul călătoriei.
De aceea, excursia școlară poate deveni o parte importantă din memoria afectivă a copilăriei.
Școala nu formează doar prin ceea ce predă, ci și prin ceea ce îi oferă copilului posibilitatea să trăiască.
Concluzie
Excursia școlară este o formă de educație prin experiență, relație și emoție. Ea contribuie la dezvoltarea competențelor sociale, la consolidarea încrederii în sine, la formarea responsabilității și la îmbunătățirea relațiilor dintre elevi și profesori.
Într-o educație orientată spre dezvoltarea integrală a copilului, excursia nu trebuie considerată o activitate secundară, ci o oportunitate pedagogică importantă.
Un elev care descoperă lumea împreună cu profesorul și colegii săi nu acumulează doar informații. El învață să comunice, să respecte, să coopereze, să observe, să simtă și să devină responsabil.
Iar uneori, cea mai frumoasă lecție nu se scrie pe tablă. Se trăiește pe drum.
Bibliografie
Mann, J., Gray, T., Truong, S., et al. (2022), „Getting Out of the Classroom and Into Nature: A Systematic Review of Nature-Specific Outdoor Learning on School Children’s Learning and Development”, Frontiers in Public Health, 10, 877058.
PubMed +1
Becker, C., Lauterbach, G., Spengler, S., Dettweiler, U., Mess, F. (2017), „Effects of regular classes in outdoor education settings: A systematic review on students’ learning, social and health dimensions”, International Journal of Environmental Research and Public Health.
Technical University of Munich
Pirchio, S., Passiatore, Y., Panno, A., Cipparone, M., Carrus, G. (2021), „The Effects of Contact With Nature During Outdoor Environmental Education on Students’ Wellbeing, Connectedness to Nature and Pro-sociality”, Frontiers in Psychology.
PubMed
Ly, V., Vella-Brodrick, D. A. (2024), „Effects of School-led Greenspace Interventions on Mental, Physical and Social Wellbeing in Children and Adolescents: A Systematic Review”, Educational Psychology Review, 36, 133.
Springer Nature Link
„Psychological benefits of a biodiversity-focussed outdoor learning program for primary school children” (2020), Journal of Environmental Psychology, 67, 101381.
ScienceDirect
Mann, J., Gray, T., Truong, S., et al. (2022), cercetare privind învățarea în aer liber, dezvoltarea socio-emoțională, starea de bine și competențele sociale ale elevilor. Studiul a sintetizat 147 de cercetări internaționale.
University of Dundee Discovery Portal