Procesul educațional presupune și forme de muncă didactică complementară activităților obligatorii, adică activități extracurriculare care se desfășoară sub îndrumarea atentă a cadrelor didactice. Activitatea extracurriculară în sine, prin structură, conținut specific, este firesc complementară activității de învățare realizată în clasă.
Activități extracurriculare cu o deosebită influență formativă sunt toate formele de acțiuni turistice: plimbările, excursiile, taberele, coloniile.
Excursia școlară are un impact covârșitor asupra dezvoltării cognitive și afective a copilului: stimulează curiozitatea și spiritul de explorare al copiilor, facilitează adaptarea comportamentului copiilor la realitatea înconjurătoare, acumulările se realizează mai firesc datorită împletirii elementelor recreative, ludice cu cele educative, copiii dobândesc reprezentări cu valoare de amintire chiar pentru toată viață.
Excursia școlară este mijlocul prin care se asigură organizarea activității în mijlocul naturii și al vieții sociale și presupune confruntarea copiilor cu realitatea printr-o percepere activă, investigatoare, a unor zone geografice și locuri istorice, prin acțiuni directe asupra obiectelor, fenomenelor din mediul înconjurător. Copiii dobândesc o mare cantitate de informații despre munca omului, își formează reprezentări simple despre structura și condițiile de viață ale unor plante și animale, despre legi obiective ale succesiunii anotimpurilor, despre frumusețile și bogățiile patriei, despre trecutul istoric al poporului român.
Călătorind, deplasându-se în tumultul realității înconjurătoare, copilul beneficiază de trăirea unor experiențe de învățare, a unor momente în care trebuie să ia decizii, să-și adapteze reacțiile și comportamentul la situațiile și condițiile momentului respectiv.
Fiind axate în principal pe viața în aer liber, în cadrul acestor acțiuni turistice copiii își pot forma sentimentul de respect și dragoste pentru natură, pentru muncă, om și realizările sale.
Copilul care a învățat să admire natura, parcul cu flori, să asculte susurul unui izvor, să observe munca depusă de unele insecte pentru a-și strânge provizii pentru iarnă (furnicile, de exemplu) sau câtă strădanie depune o rândunică pentru a construi cuibul puișorilor ei și apoi pentru a-i hrăni, acel copil va deveni prietenul naturii, apoi protectorul ei.
Organizând excursii didactice, favorizăm formarea treptată a sentimentelor de respect și dragoste pentru natură și pentru om, pentru muncă și realizările lui. Copilul care a învățat să admire frumusețea unei pajiști înflorite, să asculte cântecul păsărelelor, sunetul greierilor sau al broaștelor, clipocitul unui izvoraș va deveni prietenul naturii și apoi protectorul ei.
În urma plimbărilor, excursiilor organizate în diferite zone ale țării și în natură, în mediul social, copiii pot reda cu mai multă creativitate și sensibilitate imaginea realității în cadrul lecțiilor de pictură, desen și modelaj, iar cu materialele culese își îmbogățesc simțitor activitățile practice.
Desfășurarea activității într-un alt cadru decât cel obișnuit, al clasei, asigură o mare coeziune a grupului, copiii descoperind „lumea” împreună. O excursie îi pune pe copii în situația de a interacționa, de a trăi experiențe comune. Socializarea determină legarea mai ușoară a prieteniilor, copiii devenind liberi și independenți, responsabili și cu inițiativă.
Pentru realizarea unei excursii eficiente este nevoie să se parcurgă următoarele etape:
- Pregătirea, documentarea, studierea traseului, organizarea;
- Culegerea datelor și cercetarea la nivelul locului;
- Trierea, selecția, prelucrarea și valorificarea rezultatelor.
1. O bună pregătire a unei excursii școlare presupune din partea cadrului didactic cunoașterea în detaliu a locului, a vremii, a duratei, a datelor plecării și sosirii. Pentru aceasta se face o documentare aprofundată utilizându-se cât mai multe surse și mijloace de informare (imagini, hărți, albume, pliante de prezentare, materiale documentare, CD, casete video etc.).
Cadrul didactic va stabili de la început obiectivele urmărite, numărul de participanți și vârsta acestora, se va preocupa din timp de asigurarea transportului, a mesei și cazării (după caz), va stabili traseul. Odată clarificate aceste date, ele vor fi prezentate părinților, dovedindu-le buna cunoaștere a activității și arătându-le că este utilă și merită costurile respective.
Pentru asigurarea unei cât mai bune implicări personale se vor repartiza sarcini individuale atât copiilor, cât și părinților (în cazul în care sunt părinți care însoțesc copiii), se vor distribui materialele și instrumentele comune care se vor lua în excursie și va avea loc ultima întâlnire, când se vor sfătui privind conținutul și aranjarea bagajului și medicamentelor.
2. În etapa de cercetare și culegere a datelor, copiii sunt conduși să cunoască aspecte diferite. Astfel, excursiile pot prezenta și studia:
- un fenomen/aspect geologic (vulcan, peșteră, mină, zăcământ, salină, prăpastie, carieră de piatră, o alunecare de teren etc.);
- un fenomen/aspect geografic (un curs de râu, un lac, un baraj natural sau artificial, un deal, un munte, o creastă, un fenomen atmosferic, o pădure, un bazin piscicol, o pepinieră, o rezervație, o grădină zoologică etc.);
- aspecte din viața socio-economică (o fabrică, un magazin, o piață, o seră, o bibliotecă, o școală etc.);
- aspecte din activitatea culturală și religioasă (un muzeu, o casă memorială, o mănăstire, un monument etc.);
- elemente de etnografie și folclor (obiceiuri ale unei zone, port popular, cântece, datini, legende etc.);
- aspecte ale trecutului istoric (cetăți, ruine, monumente istorice, locuri istorice).
Pe parcursul desfășurării excursiei, copiii sunt încurajați să pună întrebări, sunt îndrumați să perceapă cât mai complet: să asculte, să atingă, să cântărească, să măsoare, să miroasă, să se mire, să se bucure de descoperirile făcute. Astfel, curiozitatea spontană a copiilor se va transforma într-o activitate intelectuală intensă.
Cadrul didactic urmărește să obțină impresionarea maximă a copiilor prin diverse accentuări și intervenții: „Îți place? Ai mai văzut? Poți să cuprinzi cu vederea?” etc.
3. Excursia didactică se încheie nu la întoarcerea acasă, ci după trierea, selecția, prelucrarea și valorificarea informațiilor și impresiilor acumulate.
Dacă în etapa de cercetare impresiile sunt multiple, copiii fiind copleșiți de multitudinea de obiecte și fenomene care le asaltează puterea de percepție, acum totul se așază: informațiile se sedimentează, se ordonează întâmplările și obiectele după o anumită ierarhie, se sortează obiectele colectate și se clasifică, se compară anumite aspecte comparabile, stabilindu-se asemănările și deosebirile, se conștientizează trăirile emoționale pe care le-au avut, de exemplu: „mi-a fost frică”, „eram încordat”, „m-am mirat”, „credeam că…” etc. Tot acum, la întoarcerea acasă, se emit raționamente, păreri, concluzii, se fac generalizări asupra descoperirilor făcute. În urma excursiei, copiii sunt încurajați să relateze, să comunice întâmplări de pe parcurs sau să creeze povestiri în care să folosească experiența acumulată. Acum se fac aprecieri și se utilizează informațiile, impresiile în întreaga activitate ulterioară.
Excursiile școlare sunt apreciate atât de către copii, cât și de factorii educaționali în măsura în care urmăresc lărgirea și adâncirea influențelor exercitate în procesul de învățământ; valorifică și dezvoltă interesele și aptitudinile copiilor; organizează într-o manieră plăcută, relaxantă, timpul liber al copiilor; formele de organizare sunt ingenioase, au caracter recreativ; copiii își pot manifesta în voie spiritul de inițiativă; participarea este liber consimțită, necondiționată, constituind un suport puternic pentru o activitate susținută; au un efect pozitiv pentru munca desfășurată în grup; sunt caracterizate de optimism și umor; creează un sentiment de siguranță și încredere tuturor participanților; contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor.
Exemplu: excursie școlară organizată la Barajul Vidraru, în cadrul căreia se urmărește colectarea unor date despre:
a) Fenomene geografice:
– copiii au comparat culmile line ale dealurilor cu crestele ascuțite ale munților;
– au admirat un lac de acumulare;
– au trăit emoții puternice de-a lungul și datorită traseului spectaculos (prăpăstii, serpentine, pereți abrupți);
– au sesizat efectele altitudinii asupra organismului (înfundarea urechilor, lipsa de aer).
b) Aspecte economice:
– copiii au înțeles rolul unui baraj artificial;
– au aflat de unde vine energia electrică pe care o folosim acasă;
– au admirat amenajarea turistică a lacului (debarcader, vapor, restaurant plutitor);
– au numărat treptele până la Statuia energeticianului.
c) Aspecte geologice:
– copiii au comparat stâncile golașe cu zonele împădurite;
– au colecționat pietre felurite;
– au privit o prăpastie (cu precauții).
d) Evenimente neprevăzute – fenomene ale naturii: ploaie torențială, descărcări electrice, pâclă, abur deasupra lacului.
Excursiile școlare au un caracter colectiv care conduce la sudarea legăturii între copii, îi învață să trăiască în grup. Reușita unei astfel de activități este dată de buna gestionare a tuturor etapelor ei, dar și de colaborarea indispensabilă între familie și cadrul didactic.
Excursia școlară asigură cunoașterea activ-participativă a realității, permite adaptarea și armonizarea reacțiilor copiilor la mediu, favorizează relaționarea celor mici cu ceilalți semeni: adulți și copii. În excursie, elevii își construiesc o concepție de sine pozitivă, capătă inițiativă și învață să-și asume responsabilități.
Bibliografie
- Cerghit, Ioan (coord.), Didactica. Manual pentru clasa a X-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997.
- Stoica, Dumitru; Buse, Liubovia, Metodica predării geografiei la clasele I–IV, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1985.
- Todor, Virginia; Barbuleanu, Reasilvia; Burtea, Elisabeta, Metodica predării cunoștințelor despre natură și om la clasele I–IV, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981.
- Tomescu, Viorica; Alexandru, Gheorghe, Metodica predării geografiei și științelor naturii în ciclul primar, Editura „Gheorghe Alexandru”, Craiova, 1999.