Rolul dascălului în sprijinul integrării copiilor cu cerințe educaționale speciale în învățământul de masă

Școala de masă este chemată să ofere o educație eficientă și utilă pentru majoritatea copiilor, construind o societate incluzivă pentru toți membrii comunității, indiferent de condițiile intelectuale, sociale, fizice, emoționale, lingvistice sau de altă natură ale acestora, ajutând la combaterea atitudinilor discriminatorii și sprijinind elevii în activitatea de învățare, adaptând metode de predare conform cerințelor individuale.

În ultima vreme se pune tot mai mult accent pe incluziunea copiilor cu nevoi speciale în clase obișnuite, ceea ce duce și la adaptarea serviciilor oferite de biblioteca școlară și mai ales modul de comunicare.

Școala incluzivă este instituția deschisă tuturor elevilor, asigurând accesul, participarea și succesul școlar, oferind elementele necesare unei autentice integrări sociale.

Promovând incluziunea școlară, „în Declarația de la Salamanca se spune că școala obișnuită cu o orientare incluzivă reprezintă mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare, un mijloc care creează comunități primitoare, construiesc o societate incluzivă și oferă educație pentru toți; mai mult ele asigură o educație eficientă pentru majoritatea copiilor și îmbunătățesc eficiența și, până la urmă, chiar și rentabilitatea întregului sistem de învățământ”.

Prezența elevilor dezavantajați (copii cu anumite deficiențe/ dificultăți, cei proveniți din familii cu probleme financiare sau destrămate, cei de etnie rromă etc.) în școlile de masă și parcursul lor pe întregul ciclu școlar arată că strategia de incluziune a elevilor „problemă” nu mai este doar o teorie. Prezența profesorilor pregătiți să facă față problemelor elevilor care au dificultăți, renunțarea la stilul autoritar de predare și la accentual pus doar pe performanță, motivarea personalului didactic, prezența mediatorilor școlari (psihologi și profesori de sprijin) și organizarea activităților școlare adaptate nevoilor acestor elevi sunt doar câteva realități prezente tot mai mult în școlile de masă.

Introducerea și folosirea în procesul educațional a unor metode moderne, bazate pe activități participative, pe dezvoltarea unor deprinderi de lectură, învățare, încredere și colaborare, adaptate capacităților intelectuale și fizice ale fiecărui elev, apar ca necesități stringente.

Școala este instituția care poartă pe umeri responsabilitatea educării elevilor, aici ei învaţă să se cunoască şi să se accepte pe sine, să interacţioneze cu ceilalţi, este locul unde acumulează cunoștințe, care îi vor ajuta să descopere lumea, iar biblioteca școlară poate susține tot acest proces prin încurajarea muncii individuale, implicarea lor activă și dorința de progres.

Copiii cu CES necesită din partea noastră o atenție mai mare și adaptarea stilului de lucru. Activtățile alese trebuie să fie interesante, atractive, să vizeze mai multe planuri: vizual (culori vii, desene atractive), auditiv (tonuri calde, intonație), motric (împăturire, tăiere, îmbinare).

Dificultățile majore de adaptare datorate deficiențelor de limbaj, de motricitate, de atenție sau de comunicare pot fi mai ușor ameliorate prin activități interactive și atractive implementate de bibliotecă și desfășurate în afara spațiului de clasă sau a cabinetului de consiliere/ logopedie.

Odată identificate nevoile și problemele cu care se confruntă acești copii, se pot găsi metode specifice pentru ai sprijini să se dezvolte echilibrat și să se evite abandonul școlar sau apariția delicvenței juvenile.

Încă din anii ’60 a început să se pună problema integrării persoanelor cu handicap în sistemul de învățământ obișnuit. În acest sens, în cadrul Conferințelor Generale UNESCO, s-a pus accentul pe dreptul fiecărei persoane cu handicap de a primi o educație corespunzătoare nevoilor sale.

CES include în registrul său probleme speciale în educație pornind de la deficiențe grave până la forme ușoare de tulburări/dificultăți de învățare, cum ar fi:

  • dificultăți de învățare;
  • întârzieri mintale, dificultăți severe de învățare;
  • tulburări de limbaj;
  • deficiențe motorii;
  • deficiențe vizuale;
  • deficiențe auditive;
  • tulburări emoționale și de comportament.

Am inițiat de doi ani, împreună cu profesorul de sprijin și consilierul școlar activități și ateliere adaptate copiilor cu nevoi educaționale speciale pentru dezvoltarea limbajului, îmbogățirea cunoștințelor și, nu în ultimul rând, creșterea gradului de acceptare în colectivele de clasă.

Marcarea unor evenimente istorice, promovarea tradițiilor, lectura unor povești îndrăgite de cei mici și desfășurarea unor ateliere de creație cu tema poveștilor citite sunt un bun prilej de promovare a spațiului și fondului bibliotecii școlare, dar și de socializare și dezvoltarea abilităților motorii. Elevii cu cerințe educaționale speciale au participat la astfel de activități, fie cu colectivul clasei, fie în ateliere special organizate pentru ei.

Pentru a evita plictiseala sau pierderea atenției, copiii sunt încurajați să devină pe parcursul atelierului din spectator în participant activ/ povestitor. Coordonatorul atelierului trebuie să fie foarte clar în explicarea regulilor, să repete sarcinile folosind propoziții scurte și cuvinte ușor de înțeles; să folosească materiale atractive și să le așeze pe masă astfel încât fiecare copil să aibă acces; să recompenseze participarea activă și răspunsurile corecte (acești copiii au mare nevoie de încurajare); să îi învețe pe copii să își controleze comportamentul/ impulsivitatea. Un „dar” care poate salva o situație tensionată și poate evita apariția unor conflicte este simțul umorului.

Capacitatea de a face haz de necaz îi poate ajuta pe elevi să treacă peste anumite momente neplăcute și să mențină controlul asupara situației.

Practic, prin aceste întâlniri, căutăm să responsabilizăm copiii printr-o mai bună înțelegere și conștientizare a simptomatologiei; să lucrăm la creșterea încrederii în sine; la crearea unui sistem de valori corect; la sociabilitate și dezvoltarea abilităților de comunicare, căutăm să încurajăm relaţiile de prietenie şi comunicarea între toţi copiii din clasă/ şcoală.

Atelierele de lectură și de îndemânare desfășurate în spațiul bibliotecii au ajutat acești copii la dezvoltarea limbajului, la o integrare mai bună în colectivitate, la acceptarea lor din partea colegilor, i-a încurajat să facă eforturi de a ține pasul cu activitățile desfășurate la clasă și să descopere biblioteca drept un spațiu de socializare și al universului magic al cărților, al lecturii, al personajelor de poveste și nu ca unul claustrofob, în care să se simtă, dacă nu marginalizați, cel puțin rupți de restul claselor din care fac parte.

Copiii cu cerințe educaționale speciale se confruntă de multe ori cu probleme de comunicare, cu situații de neîncredere în capacitatea de exprimare. Cititul împreună și discuțiile pe tema textului pot fi un start bun în dezvoltarea gustului pentru lectură și îmbogățirea vocabularului.

Lectura ar trebui să se numere printre activitățile cotidiene ale fiecăruia dintre noi, având numeroase beneficii pentru minte și suflet. Lectura îmbogățește imaginația și dezvoltă creativitatea; oferă răspunsuri la dileme și întrebări; crește interesul pentru cunoaștere; dezvoltă latura sensibilă a personalității; oferă modele de viață.

Cartea – și, implicit, lectura – educă și dezvoltă mental copiii. Atelierele de lectură și îndemânare organizate și desfășurate cu copiii cu CES au rolul de a dezvolta o serie de competențe și abilități:

  • abilitatea de a asculta și a înțelege textul;
  • puterea de concentrare și de memorare;
  • facilitează înțelesul unor concepte;
  • oferă informații despre lumea din jur;
  • exersează gândirea logică – să înțeleagă cauza și efectul unor fenomene/activități;
  • poate ajuta la depășirea unor momente anxioase sau de stres;
  • dezvoltă imaginația;

Cărțile inspiraționale oferă experiențe de viață, oferă sfaturi și pot ajuta la atingerea unor obiective personale. Practic pot fi o sursă de inspirație. Citind, devii mai informat în diferite domenii ale vieții și poate avea drept efect creșterea stimei de sine – încredere în capacitatea de a transmite mesaje și de a relaționa. Iubirea de copii, optimismul, speranța și norocul de a întâlni oameni dedicați și  responsabili sunt o rețetă care nu poate da decât rezultate pozitive.

 

prof. Sorina Ioana Vultur

Grădinița cu Program Normal, Vad (Cluj) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/sorina.vultur

Articole asemănătoare