În ultimele decenii, procesul de învățare a limbilor străine a fost reconsiderat dintr-o perspectivă integratoare, care depășește dimensiunea strict cognitivă și pune accent pe factorii afectivi și sociali implicați în dezvoltarea competenței lingvistice. Achiziția limbii engleze, în special în mediul școlar, este influențată nu doar de strategiile didactice utilizate sau de expunerea la input lingvistic, ci și de nivelul competențelor socio-emoționale ale elevilor. Autoreglarea emoțională, motivația, empatia, capacitatea de colaborare și încrederea în sine contribuie semnificativ la modul în care elevii receptează, procesează și utilizează limba străină.
În acest context, integrarea competențelor socio-emoționale în activitățile de predare-învățare a limbii engleze devine o condiție esențială pentru eficientizarea actului didactic și pentru formarea unor utilizatori autonomi și încrezători ai limbii.
Prezentul articol își propune să evidențieze rolul principalelor competențe socio-emoționale în achiziția limbii engleze și să analizeze modul în care acestea pot susține performanța lingvistică și dezvoltarea personală a elevilor.
Unul dintre cei mai importanți factori care influențează performanța în învățarea limbii engleze este capacitatea elevilor de a-și gestiona emoțiile, în special anxietatea asociată comunicării într-o limbă străină. Conceptul de „anxietate lingvistică”, analizat de Horwitz, Horwitz și Cope (1986), evidențiază faptul că teama de greșeală, frica de evaluare negativă sau de expunere publică pot reduce considerabil participarea activă la ore. Elevii care nu reușesc să își regleze emoțiile tind să evite interacțiunile orale, ceea ce limitează oportunitățile de practică și consolidare a competențelor de comunicare.
În acest sens, dezvoltarea autoreglării emoționale are un impact direct asupra progresului lingvistic. Crearea unui climat securizant în sala de clasă, utilizarea feedback-ului constructiv și valorizarea efortului, nu doar a performanței, contribuie la diminuarea blocajelor emoționale și la stimularea participării active.
Motivația reprezintă o altă dimensiune fundamentală. Conform teoriei autodeterminării formulate de Deci și Ryan (2000), implicarea autentică în procesul de învățare este susținută de satisfacerea nevoilor de autonomie, competență și relaționare. În predarea limbii engleze, oferirea de sarcini relevante, ancorate în interesele elevilor, precum și posibilitatea de a face alegeri în cadrul activităților didactice sporesc motivația intrinsecă. Elevii motivați manifestă perseverență, investesc efort susținut și își asumă riscuri lingvistice, elemente esențiale pentru dezvoltarea fluenței.
Empatia și competența interculturală completează tabloul competențelor socio-emoționale relevante pentru învățarea limbii engleze. Limba este inseparabil legată de cultura care o generează, iar contactul cu texte autentice, situații comunicative diverse și perspective culturale variate dezvoltă capacitatea elevilor de a înțelege și respecta diferențele. Empatia facilitează nu doar comunicarea eficientă, ci și formarea unei atitudini deschise și tolerante, necesare într-un context globalizat.
De asemenea, abilitățile de colaborare și comunicare joacă un rol esențial în procesul de achiziție lingvistică. Perspectivele socio-constructiviste, fundamentate de Vygotsky (1978), subliniază importanța interacțiunii sociale în dezvoltarea cognitivă. Activitățile desfășurate în perechi sau în grupuri, proiectele colaborative și sarcinile de tip problem-solving oferă contexte autentice de utilizare a limbii, în care elevii negociază sensuri, formulează ipoteze și își ajustează discursul în funcție de interlocutor. Astfel, competențele socio-emoționale devin catalizatori ai progresului lingvistic.
Integrarea învățării socio-emoționale în orele de limba engleză poate fi realizată prin activități reflexive, dezbateri pe teme actuale, exerciții de exprimare a opiniilor sau proiecte care valorifică experiențele personale ale elevilor. Limba devine, în acest mod, nu doar un obiect de studiu, ci un instrument de exprimare a identității și de construire a relațiilor interpersonale.
Competențele socio-emoționale influențează în mod direct și semnificativ procesul de achiziție a limbii engleze. Autoreglarea emoțională reduce anxietatea și facilitează participarea activă, motivația susține efortul și perseverența, empatia dezvoltă competența interculturală, iar colaborarea creează contexte autentice de comunicare. Din această perspectivă, predarea limbii engleze nu poate fi limitată la transmiterea de conținuturi lingvistice, ci trebuie să includă o dimensiune formativă complexă, orientată către dezvoltarea integrală a elevului.
Prin adoptarea unei abordări centrate pe elev și pe nevoile sale socio-emoționale, profesorul contribuie nu doar la formarea competenței lingvistice, ci și la dezvoltarea unor abilități esențiale pentru adaptarea la cerințele societății contemporane. Educația lingvistică devine astfel un spațiu al echilibrului dintre cunoaștere, emoție și relaționare, în care performanța academică este susținută de maturitatea socio-emoțională.
Bibliografie
• Deci, E. L., & Ryan, R. M. (2000). The “what” and “why” of goal pursuits: Human needs and the self-determination of behavior. Psychological Inquiry, 11(4), 227–268.
• Horwitz, E. K., Horwitz, M. B., & Cope, J. (1986). Foreign language classroom anxiety. The Modern Language Journal, 70(2), 125–132.
• Vygotsky, L. S. (1978). Mind in Society: The Development of Higher Psychological Processes. Cambridge, MA: Harvard University Press.