În contextul provocărilor ecologice contemporane și al necesității urgente de a forma o conștiință responsabilă față de mediul înconjurător, educația ecologică în perioada preșcolară dobândește o importanță fundamentală pentru dezvoltarea durabilă a societății. Formarea unei relații armonioase între copil și natură nu reprezintă doar un obiectiv educațional, ci o necesitate imperioasă pentru asigurarea unui viitor sustenabil și a sănătății colective.
„Pe copil îl educă tot ce îl înconjoară: câmpul, pădurea, râul, marea, munţii, rândunelele, cucul. Faceţi tot posibilul ca şi copiii dumneavoastră să iubească tot ce-i înconjoară, pentru că fără dragostea faţă de natură şi animale omul nu poate să simtă din plin, ceea ce numim, cu cel mai minunat dintre cuvinte – VIAŢA.” – C. Mihăiescu
Pornind de la acest citat, observăm faptul că pentru a le oferi copiilor, viitori adulți de mâine, o educație corectă, sănătoasă trebuie să avem în vedere toți factorii care contribuie la întărirea sistemului imunitar, la a avea o viață cât mai curată lipsită de factori perturbatori în dezvoltarea ulterioară a copiilor. Educația ecologică trebuie să-și găsească întâietate încă de la vârsta preșcolară.
Perioada preșcolară se caracterizează prin plasticitatea excepțională a creierului copilului și prin receptivitatea crescută față de influențele educaționale, ceea ce face din această etapă un moment privilegiat pentru cultivarea respectului și dragostei față de mediul natural. Grădinița, în calitatea sa de a doua familie a copilului, își asumă responsabilitatea de a implementa strategii educaționale care să faciliteze înțelegerea interdependenței dintre om și natură, contribuind astfel la formarea unor adulți conștienți de impactul acțiunilor lor asupra ecosistemului planetar.
Fundamentele teoretice ale educației ecologice preșcolare se întemeiază pe principiul că natura constituie nu doar cadrul existenței umane, ci și factorul determinant al sănătății fizice și psihice individuale și colective. Această perspectivă holistică asupra relației om-mediu necesită abordări pedagogice integrate, care să valorifice potențialul educativ al experienței directe cu natura și să stimuleze dezvoltarea unui comportament ecologic responsabil încă din primii ani de viață.
Copiii trebuie educați de mici în relația cu natura, cu mediul prin diferite activități de ecologizare, protejare a naturii! La grădiniță avem ”Săptămâna verde”, ”Ziua Pământului”, ”Ziua Mondială a Apei”, activități outdoor prin care se urmărește familiarizarea și dragostea pentru natură, care înseamnă sănătate, existența viețuitoarelor înseamnă viață și responsabilitate pentru mediul înconjurător. Toate acestea fiind necesare pentru a respira aer curat, pentru a trăi sănătos, pentru a învăța că dacă nu respectăm mediul înconjurător, ne îmbolnăvim cu toții. Cunoașterea naturii încă de la grădiniță, contribuie la dezvoltarea gândirii creatoare a copilului, la educarea și formarea unei relații de ”prietenie” între om și mediul înconjurător, a percepției naturii asupra sănătății organismului uman.
Știm cu toții că sănătatea este cea mai de preț comoară, iar pentru a avea grijă de ea trebuie să fim educați corespunzător. Preșcolarii nu cunosc efectele negative asupra organismului, nu știu ce rol are natura asupra vieții lor, a oamenilor în general și de aceea noi, cadrele didactice, avem menirea de a-i educa pe preșcolari pentru menținerea sănătății pe tot parcursul vieții.
“Nu vom salva tot ce ne-ar plăcea să salvăm, dar vom salva mai mult decât dacă n-am fi încercat deloc. “spune Sir Peter Scott. Prin cele spuse de acesta suntem îndemnați cu toții prin acțiunile de ecologizare, de protejare a naturii, prin diferite activități și jocuri desfășurate cu cei mici și mari la conștientizarea și importanța rolului pe care omul îl are față de natură, cum se pregătește acesta pentru diferite situații limită și ce poate face astfel încât să reducă cât mai mult în a avea un mediu poluat dar și în nu a provoca anumite dezastre, catastrofe naturale.
Grădinița este a doua casă, familie în care pășește copilul după cel familial și face primii pași pentru a le forma copiilor conduite ecologice adecvate pentru îngrijirea și ocrotirea naturii. Rolul activităților demonstrative urmărite la grădiniță între copil – natură, este acela de a se cunoaște reciproc, de a desluși tainele și frumusețile pe care le posedă natura și pe care ni le dă nouă oamenilor pentru a ne bucura și a ne menține sănătoși. Farmecul naturii, tainele ei, frumusețile nebănuite ne fac să o deslușim pas cu pas prin diverse activități.
Prin activitățile pe care le urmărim și le desfășurăm la grădiniță dorim să îi informăm pe copii că problemele naturii sunt problemele întregii omeniri, că dacă natura suferă și oamenii suferă, că problemele mediului înconjurător sunt problemele întregii omeniri, iar orice acțiune negativă a noastră, poate să afecteze grav natura. Pentru o relație apropiată om – natură, este necesară dezvoltarea comunicării! Doar contribuind prin acțiuni practice cu tema mediul, natura ne dezvoltăm ca oameni și ne formăm respectul față de tot ce ne înconjoară. De aceea, activitățile de educație ecologică încurajează comunicarea, interesul, luarea unor inițiative într-o atmosferă dominată de relaxare și voie bună. Abordarea educației ecologice în grădiniță este esențială și de o importanță majoră pentru preșcolari, scopul final al acestui demers fiind formarea unui comportament ecologic și derularea unor activități de îngrijire, protecție a mediului înconjurător.
Educația ecologică se poate derula prin diferite modalități la grădiniță, iar cadrele didactice trebuie să conștientizeze importanța ei pentru preșcolari încă de la o vârstă fragedă, deoarece natura suferă în continuare de pe urma omului, principalul vinovat de tot ce se întâmplă în mediul înconjurător. Cadrele didactice pot spera că o schimbare poate veni de la copilul preșcolar, educat de mic și la timp despre problemele ecologice. La ce se referă educația ecologică și unde o întâlnim? O întâlnim în igiena mediului, pe teritoriul unde locuim și se referă la păstrarea aerului curat, la igienizarea locuinței unde trăim prin folosirea diferitelor produse de dezinfectare. Trebuie să conștientizăm că natura nu este un loc. Ea este casa fiecăruia dintre noi!
În grădiniță putem desfășura diverse activități cu tematică ecologică:
- Jocuri didactice: „Așa da, așa nu!”, „Să protejăm natura! (micii ecologiști) ”, „Unde trăiesc viețuitoarele”, „Fiecare deșeu în coșul său!”, etc;
- Observări: „Copacul – toamna, iarna, primăvara. vara!”, „Aerul poluat din orașul meu!”, „Apa, izvorul vieții!”, „Fenomene ale naturii!”, etc;
- Lecturi după imagini: „Consecințe ale poluării aerului!”, „Fii eco! Reciclează!”, „Salvăm planeta!”, „Cum ne comportăm în caz de inundații, cutremur?”etc;
- Povești cu început dat: „Ce s-ar întâmpla dacă….?”, „Să fii pompier pentru o zi!”, etc;
- Activități artistico – plastice: „Apa reprezintă viață!”, „Pomul meu – viața mea!”, „Aerul curat – sănătatea mea!”, etc;
- Jocuri de mimică și pantomimică;
- Povești ecologice cu Flopi: „Apa și aerul”, „Omul, stăpânul lumii!”;
- Lecturi ale educatoarei: “Baieţelul de hârtie”, “Povestea brazilor şi a hârtiei”, ”Tom și cutia de reciclare sănătoasă”;
- Dansuri tematice: „Natura suferă, S.O.S. Natura!”, ”Parada costumelor eco, reciclabile!”
- Jocuri de creație: „De-a micii ecologiști”, etc;
- Experiment / macheta vulcanul;
- Activitățile outdoor – exemple de bună practică;
Natura are nevoie de prieteni pe viață, eterni. Respectul este necesar unei adevărate prietenii cu natura. De aceea este necesară integrarea armonioasă a noastră, a oamenilor în natură, fără a provoca daune care de multe ori, sunt ireversibile. Natura trebuie ocrotită ca un tot întreg. Orice copil poate deveni un prieten al naturii, cu condiţia să respecte natura. Aceasta înseamnă azi, mai mult ca oricând, să o privească în calitate de adevărat ecolog-cetăţean, cu gândul refacerii ei. Uneori cuvintele, expresiile copiilor ni se par “năstrușnice”, dar dincolo de partea hazlie, educatorul descoperă modul de gândire original, alimentat de o curiozitate şi o imaginaţie ieşite din comun.
Scopul final al educației ecologice este acela de a-l face pe copil să cunoască, să-și însușească, să respecte normele și regulile de protejare a mediului înconjurător, de menținere a sănătății individuale și colective. Educația ecologică are rolul esențial de a forma indivizi și comunități conștiente și responsabile, capabile să contribuie la un viitor sustenabil pentru planetă.
În concluzie, „Natura și educația sunt asemănătoare căci educația transformă omul și prin această transformare creează natura!” spune Democrit. Doar printr-o educație corectă, omul este erou, ambasador al naturii, respectă natura cu tot ce o definește și o formează, deci practic își respectă viața și sănătatea.
Bibliografie
1. Acatrinei G.: „Poluarea și protecția mediului ambiant”, editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași – 1994;
2. Barnea M., Calciu Al.: „Ecologie umană”, editura Medicală, București – 1979;
3. Mazilu M., Ecologie şi protecţia mediului înconjurător, Timişoara, Editura Mirton, 2004;
4. Melania Ciubotaru, Educația ecologică în grădiniță, Editura: CD Press 2005.