Profesorul Mielu Zlate definește relațiile interpersonale ca fiind „legături psihologice, conștiente și directe între oameni”. Elementul psihologic evidențiază implicarea întregului sistem de personalitate al celor care participă în realizarea acestor relații. Caracterul conștient presupune participarea persoanelor, conștiente de sine și de ceilalți, în aceste relații, iar caracterul direct subliniază necesitatea unui contact fizic minim „față în față”.
În cazul unei clase de elevi, relațiile interpersonale capătă și un caracter constitutiv, care are în vedere latura etică și morală, cu referire la influența educativă implicită, care contribuie la dezvoltarea și consolidarea componentei axiologice a personalității copilului.
Relațiile pe care copilul le dezvoltă cu grupurile sociale în care se integrează de-a lungul vieții sale, au o influență semnificativă, atât asupra evoluției sale ca individ în continuă dezvoltare, cât și asupra performanței în activitățile desfășurate.
Tipurile de relații interpersonale dintr-o clasă de elevi includ:
- Relații de cunoaștere reciprocă;
- Relații de comunicare reciprocă;
- Relații socio-afective (bazate pe sentimente și simpatii);
- Relații de influențare.
Relațiile de cunoaștere reciprocă derivă din necesitatea obținerii informațiilor despre ceilalți, modul lor de a fi și personalitatea lor. Cu cât cadrele didactice și elevii dispun de mai multe și mai variate informații despre colegii lor, cu atât interacțiunile în grup devin mai dinamice.
Relațiile de comunicare reciprocă apar din dorința de a schimba informații și de a comunica reciproc. Clasa devine un mediu deschis schimbului de mesaje, cu evaluări frecvente și intense ale procesului de comunicare din interiorul grupului.
Relațiile socio-afective, preferențiale, se dezvoltă din nevoia de a împărtăși emoții, sentimente și conexiuni afective între membrii clasei, inclusiv simpatii, antipatii, preferințe și respingeri reciproce. Caracteristicile de bază ale acestor relații sunt: spontaneitatea, sinceritatea, disproporția între intensitatea afecțiunii și motivele acestora, dorința de reciprocitate în schimburile afective pozitive și amplificarea trăirilor, atunci când acestea sunt conștientizate. Absența afectivității în colectivul de elevi poate avea efecte negative semnificative asupra capacității lor de interacțiune.
Relațiile de influențare nu sunt rezultatul doar al afinităților personale, ci sunt induse și de poziția fiecărui individ în ierarhiile subiective și obiective din grupul clasei. Elevii învață, în timpul școlii, norme și valori pe termen lung.
Elevul nu trăiește în izolare în mediul școlar, ci face parte dintr-un mic sistem social în care viața sa afectivă, activitatea intelectuală și școlară sunt strâns interconectate cu mediul socio-școlar înconjurător. Relațiile interpersonale au, în primul rând, un caracter impersonal, esența lor constând în interacțiunea dintre roluri, funcții și statute sociale.
Bibliografie
1. R.B. Iucu – „Managementul clasei de elevi”, Editura Polirom, Iaşi, 2007;
2. C. Cucoş, – „Pedagogie”, Editura Polirom, Iaşi, 2006.