Articolul abordează rolul abordării transdisciplinare în predarea, învățarea și fixarea noțiunilor la chimie. Punctul de plecare este ideea că școala trebuie să stârnească curiozitatea elevilor, nu să le supraîncarce memoria. Sunt reliefate conexiunile dintre chimie și alte discipline din curriculum (biologie, fizică, matematică, științe). Aceste conexiuni permit trecerea de la memorarea unor noțiuni teoretice la aplicarea lor în viața de zi cu zi și la înțelegerea fenomenelor din mediul înconjurător. Lucrarea pune în contrast învățarea monodisciplinară, centrată pe reproducerea informației, cu învățarea transdisciplinară, prin care elevii își formulează opinii personale, identifică și rezolvă probleme, interpretează și analizează informația. Este subliniat rolul metodelor active și al activităților experimentale pe grupe în formarea responsabilității și a capacității de a lucra în echipă. Articolul propune și exemple de activități realizabile la nivelul școlii: proiectul „STOP Poluare”, un concurs transdisciplinar chimie – fizică – biologie – geografie și proiectul „Apa – matricea vieții”, care integrează și limba engleză.
„Nu vă mândriți cu predarea unui număr mare de cunoștințe. Stârniți numai curiozitatea. Mulțumiți-vă să deschideți mințile, nu le supraîncărcați. Puneți în ele scânteia.” – Anatole France
Pornind de la acest motto, ne dăm seama de importanța relației conexiunii dintre chimie și alte obiecte (Biologie, Fizică, Matematică, Științe) ale curriculei folosite în procesul de predare-învățare-evaluare, vizează trecerea de la memorarea unor noțiuni teoretice, la aplicabilitatea acestora prin folosirea conexiunilor cu noțiuni studiate la alte materii.
Este important ca asimilarea de informații să aibă loc pentru a fi imediat folosite în practică, în viață. Elevul să înțeleagă nu că „trebuie să știe…”, ci pentru ce anume trebuie să știe, la ce-i folosește, cum poate înțelege mai bine fenomenele din jurul lui, cum poate participa pentru îmbunătățirea vieții, stoparea poluării, de exemplu.
Se știe că marile descoperiri, idei au apărut din lucruri simple, de aceea elevii trebuie încurajați, susținuți cu răbdare pentru a înțelege că nu este suficient să memoreze noțiuni dacă nu le văd cât de importante practic.
Obiectivul principal este desigur formarea la elevi a culturii generale, dar ei trebuie să aibă capacitatea nu numai de a privi fiecare obiect de studiu ca pe o disciplină aparte, ci prin ceea ce au acestea în comun, adică să găsească elemente transferabile care să asigure un caracter general.
Elevii vor putea în acest mod să fie încurajați să-și exprime unele idei, părerile, chiar dacă uneori sunt eronate.
Este important să-și formeze competențe specifice necesare dezvoltării personale (de a căuta, de a învăța, de a concluziona a aplica).
În urma învățării monodisciplinare, elevul va fi capabil să memoreze, să scrie după dictare, să reproducă, uneori, să facă rezumări, în schimb, în urma învățării transdisciplinare, elevul va fi capabil să aibă opinii personale, să utilizeze informația pentru a putea rezolva o problemă, să identifice probleme și să le soluționeze, să formuleze, să interpreteze, să analizeze.
Deci, prin abordarea transdisciplinară se formează competențe durabile, conținutul se va axa nu pe o disciplină ci pe demersurile psihologice și intelectuale ale elevului.
Metodele active de predare folosind abordarea transdisciplinară îl determină pe elev să participe la propria sa educație și asigură elevului posibilitatea de a lucra cu răspundere în echipă (rolul și importanța activităților experimentale pe grupe de elevi) și de a se manifesta ca un adult pe viitor.
Exemple de activități care pot fi realizate la nivelul școlii:
„STOP Poluare” – fizică – chimie – biologie
concurs prin realizarea de portofolii, imagini, film de scurt metraj („Combaterea poluării în localitatea noastră”).
Organizarea concursului transdisciplinar chimie – fizică – biologie – geografie la nivel de școală.
Apa – matricea vieții – Water – the „matrix of life” – proiect transdisciplinar.
Scop: legătura între noțiunile de chimie, fizică, biologie, limba engleză referitoare la proprietățile fizico-chimice și biologia apei.
Concluzii
Abordarea transdisciplinară dă sens învățării chimiei. Elevii nu mai învață noțiuni doar pentru că „trebuie să știe”, ci descoperă la ce le folosesc, cum explică ele fenomenele din jur și cum pot contribui la rezolvarea unor probleme reale, precum poluarea din propria localitate. Prin conectarea chimiei cu biologia, fizica, geografia sau limba engleză, elevii își formează competențe durabile și transferabile: să caute informația, să o analizeze, să concluzioneze și să aplice. Metodele active și activitățile experimentale pe grupe îi implică direct în propria formare. Ele le cultivă responsabilitatea, încrederea de a-și exprima ideile și capacitatea de a colabora.
Pentru profesori, acest demers presupune o regândire a lecției. Accentul se mută de pe cantitatea de cunoștințe transmise pe demersurile intelectuale ale elevului și pe legăturile dintre discipline. Activitățile propuse (proiectele „STOP Poluare” și „Apa – matricea vieții”, concursul transdisciplinar la nivel de școală) pot fi integrate în oferta educațională a școlii. Ele creează ocazii de colaborare între cadrele didactice de la discipline diferite și aduc în prim-plan teme relevante pentru comunitate, precum protecția mediului și calitatea apei.
Bibliografie
1. Cerghit I., (1980) Metode de învățământ. Pedagogia secolului XX, Editura Didactică și Pedagogică, București.
2. Didactica chimiei, Editura Corint, București.
3. Ciolan, (2008), Învățarea integrată – fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Editura Polirom, Iași.
4. Metodica predării biologiei, Editura Graphys, Iași, Fătu S. (2007).