Relația dintre manager și lider reprezintă unul dintre subiectele cele mai studiate în literatura de specialitate. La prima vedere, cei doi termeni par a se confunda, fiind adesea utilizați ca și sinonime, însă doar prin raportare la diferențele dintre cei doi pot fi stabilite rolurile precise ale fiecăruia.
„Puteți face ceea ce eu nu pot face. Eu pot face ceea ce tu nu poți face. Împreună putem face lucruri extraordinare.” – Maica Tereza
I. Aspecte generale
Atât liderii, cât și managerii au ca scop final atingerea unor obiective. Dacă managerii sunt preocupați de ce trebuie făcut pentru atingerea obiectivelor propuse, liderii sunt preocupații de cum trebuie făcut pentru atingerea lor. Astfel, managerii sunt concentrați pe proces, iar liderii pe formarea și dezvoltarea echipei. Într-o organizație școlară, atât rolul managerului, cât și cel al liderului este indispensabil. Dacă managerii au viziunea de ansamblu a ceea ce trebuie să se realizeze într-o școală, liderii sunt cei care știu cum să motiveze colegii, să îi determine să se dezvolte profesional.
Într-o unitate școlară, rolul unui manager este de a cunoaște în detaliu toate aspectele legislative, de a administra eficient proiecte la nivel instituțional, de a gestiona bugete, resurse de timp și de a conduce colectivul profesoral, lucru care poate fi identificat și în cele patru funcții manageriale: planificare, organizare, coordonare, control (Stăncioiu & Militaru, 1998; Brătianu et al., 2006; Brătianu et al., 2011., disponibil la ro.wikipedia.org/wiki/Funcțiile_managementului) Rolul liderului este acela de cunoaște mecanismele prin care oamenii pot fi determinați să participe voluntar și eficient în atingerea scopului propus, de a cunoaște și gestiona provocările din cadrul echipei. Dacă managerul se raportează la oamenii cu care lucrează prin prisma funcției pe care o deține, păstrându-se raportul de forțe dintre un șef și subordonații săi, liderul știe cum să depășească aspectul distanțării impuse de funcție și face apel la componenta emoțională a celor cu care lucrează.
Totodată, raportul de forțe poziție și influență este diferit în cazul managerului și cel a liderului. Dacă managerul conduce echipa prin prisma poziției pe care o are în unitatea școlară, liderul face acest lucru prin intermediul influenței pe care știe să o exercite asupra grupului cu care lucrează. Acest lucru poate fi observat și din punct de vedere al autorității pe care managerul sau liderul o impun în relație cu cei din jur. Managerul are la îndemână anumite mecanisme de constrângere pe care le poate folosi, în vreme ce liderul conduce prin intermediul empatiei, al înțelegerii nevoilor reale ale oamenilor cu care lucrează. De asemenea, dacă managerul poate să traseze sarcinile de lucru, să stabilească direcțiile și să verifice direct rezultatul final, liderul trebuie să știe cum să colaboreze în fiecare etapă a realizării sarcinilor cu membrii echipei și poate fi considerat direct responsabil de atingerea sau nu a obiectivelor stabilite.
II. Manager și lider în context educațional
În cadrul unei organizații școlare „rolurile de manager şi lider se întrepătrund şi se completează reciproc, pornind de la componenta pragmatică, întrucât liderul în rolul său de manager se confruntă cu complexitatea şi diversitatea fenomenelor din cadrul organizației școlare pe care o coordonează.” (Cornescu, V; Cureanu, D.; Marinescu, P; Toma, S., 2003, Management de la teorie la practică, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti)
A fi un manager școlar de succes sau un lider eficient în cadrul colectivului de cadre didactice în care te afli presupune crearea unui climat democratic de conducere, care să promoveze valorizarea membrilor echipei și obținerea performanțelor școlare, lucru care se probează și prin atingerea unei eficiențe interne a instituției. „Rezultatul îndeplinirii cu succes a rolului de manager este eficienţa internă, adică funcţionarea normală, pozitivă, fără tensiuni interne și convulsii a instituției reprezentate. În schimb, în funcţia de lider, managerul se concentrează asupra realizării schimbărilor necesare în mentalitatea, comportamentul şi modul de acţiune al celor pe care-i conduce, rezultatul îndeplinirii cu succes a rolului de lider, fiind performanţa.” (Gogu, M., 2016. Profesionalizarea managementului educațional. Manager versus lider școlar. Disponibil la: www.didactic.ro/materiale-didactice/referatprofesionalizarea-managementului-educational manager-versus-lider-scolar.)
Atât managementul, cât și leadership-ul educațional presupun o treaptă superioară de conducere a activității didactice, atât la nivel de sistem, cât și la nivelul procesul instructiv – educativ, formarea cadrelor didactice prin programe educaționale de management și leadership educațional devenind una dintre prioritățile actuale. Astfel, realizarea unei reforme educaționale eficiente înseamnă formarea unor manageri școlari competenți, pregătiți, cu un comportament prosocial și proactiv în vederea coordonării activității din unitatea școlară spre atingerea performanțelor stabilite.
În atingerea performanțelor stabilite, atât managerii, cât și liderii, trebuie să aibă în vedere folosirea unor strategii precum modelarea, monitorizarea și dialogul, care, conform lui Southworth (2004) pot influenţa învăţarea. ,,Modelarea înseamnă puterea exemplului. Liderii centraţi pe învăţare sunt modele pentru ceilalţi pentru că sunt preocupaţi de actul predării, de învăţare şi de specificul grupurilor de elevi, dorind să ştie cât mai multe în această privinţă. Monitorizarea presupune vizitarea şcolilor, asistarea la ore şi furnizarea de feedback profesorilor. Dialogul creează oportunităţi pentru profesori de a realiza un schimb de idei pe tema învăţării şi a predării alături de colegi şi lideri din sistem. Deşi aspectul învăţării trebuie nuanţat puternic în activitate, liderii trebuie să aibă în vedere, însă, şi alte aspecte ale actului educaţional, precum socializarea, sănătatea elevilor, bunăstarea şi stima de sine, precum şi dezvoltarea unei culturi şi a unui climat favorabile, direct legate de nevoile specifice ale şcolii şi ale comunităţii locale.” (www.researchgate.net/publication/323487045_COMPETENTELE_MANAGERULUI_SCOLAR#pf2)
Pentru a putea face față provocărilor continue din cadrul sistemului de învățământ, un manager sau un lider educațional trebuie să dobândească, dincolo de competențele științifice și competențe de ordin practic sau aptitudinal. „Managementul în educaţie presupune o triplă competenţă la nivelul persoanei care activează în acest domeniu: competenţă ştiinţifică, obiectivată într-o profundă stăpânire a teoriilor şi principiilor din literatura de specialitate aferentă domeniului, competenţă practică, respectiv abilitatea de a transpune particularizant, la nivel acţional, în formele cerute de specificul situaţiei concrete, legităţile generale ale managementului şi, nu în ultimul rând, un set aptitudinal subsumat managementului ca artă, incluzând elemente precum capacitatea de adaptare la situaţii diverse, creativitatea, talentul, gândirea divergentă, originalitatea etc.” ( Manea A.D., 2013, Managementul organizaţiei şcolare. Implicaţii ale managementului democratic-participativ la nivelul unităţii şcolare de tip incluziv. Cluj-Napoca, Editura Eikon)
În concluzie, putem afirma că la baza succesului unei instituții de învățământ stau cooperarea, gândirea strategică, orientarea către calitate, asertivitatea, valorificarea resurselor, coerența decizională – calități care se regăsesc atât în portretul managerul, cât și al liderului școlar.
Bibliografie
1. Bogaty, Z., 2000. Orientări actuale în psihologia conducerii. Revista de psihologie aplicată, Anul II, Nr.4.
2. Cornescu, V; Cureanu, D.; Marinescu, P; Toma, S.,2003,Management de la teorie la practică, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti,
3. Gogu, M., 2016. Profesionalizarea managementului educațional. Manager versus lider școlar. Disponibil la: www.didactic.ro/materiale-didactice/referatprofesionalizarea-managementului-educational manager-versus-lider-scolar
4. Manea A.D., 2013, Managementul organizaţiei şcolare. Implicaţii ale managementului democratic-participativ la nivelul unităţii şcolare de tip incluziv. Cluj-Napoca, Editura Eikon
5. Stăncioiu & Militaru, 1998; Brătianu et al., 2006; Brătianu et al., 2011., disponibil la ro.wikipedia.org/wiki/Funcțiile_managementului
6. www.researchgate.net/publication/323487045_COMPETENTELE_MANAGERULUI_SCOLAR#pf2