Atât părinții, cât și cadrele didactice, începând de la educator, continuând cu învățătorul și mai departe cu profesorul, își doresc ca elevii să se adapteze cât mai repede și mai ușor mediului școlar. Pe lângă acest lucru și performanța școlară face parte din lista gândurilor unui părinte, dar și a unui cadru didactic, la intrarea copilului în mediul școlar.
Randamentul școlar reprezintă acele performanțe pe care un elev le obține la o anumită competiție, care evidențiază nivelul de pregătire teoretic ori practic, într-un cuvânt, nivelul de dezvoltare psihică a copilului. Există o strânsă legătură între randament și noțiunea de progres școlar, noțiune care evidențiază evoluția ascendentă a randamentului în momentul în care sunt aplicate noi evaluări. Acest randament școlar este evaluat periodic prin calificative sau note, fiind un act de consemnare a nivelului unei performanțe școlare.
Reușita școlară desemnează și ea adaptarea elevilor la cerințele școlare dar într-un sens mai larg față de randamentul școlar. La baza reușitei școlare stă un element de comparație oferit de conținutul programei școlare, exprimând nivelul de concordanță dintre abilitățile și cunoștințele însușite real de elevi și prevederile programei școlare. Reușitele școlare pot fi mai scăzute sau remarcabile în sensul bun al cuvântului, în funcție de corelația dintre performanța elevului și cerințele programei școlare în vigoare.
Rezultatele școlare pe care le obțin un elev îi pot provoca acestuia anumite reacții, anumite trăiri psihologice, care pot fi interpretate ca succes sau eșec școlar. Succesul evidențiază concordanța dintre capacități, exigențe și realizări, reprezentând o reușită efectivă, apreciată in mod pozitiv de cadrul didactic. La polul opus se află eșecul sau insuccesul școlar care constituie reversul succesului: neconcordanța dintre capacități, exigențe și realizări, lipsind și aprecierea pozitivă a cadrului didactic.
Reușita școlară are însă o condiționare complexă, fiind influențată atât de factori interni cât și de factori externi. Factorii interni, denumiți și psihologici, se referă strict la personalitatea elevului și pot fi împărțiți în două categorii: intelectuali și nonintelectuali. Factorii intelectuali sunt concentrați asupra inteligenței, în special a inteligenței școlare. Inteligența școlară face referire la capacitatea elevilor de adaptare la mediul școlar, la solicitările specifice activităților din acest mediu. Însă această reușită școlară coincide cu capacitatea de a învăța, capacitate care poate fi perturbată de factorii interni, în mod deosebit de procesele motivaționale și emoționale. Cu siguranță, majoritatea cadrelor didactice au întâlnit elevi foarte dotați intelectuali dar care au rezultate slabe la învățătură și elevi cu un nivel modest de inteligentă care au obținut rezultate mai bune la învățătură.
Așadar, este foarte importantă mobilizarea elevului, ambiția și aspirația cu care lucrează, pasiunea, interesul și dorința de autodepășire în reușita școlară. Unele presiuni, tensiuni, temeri și complexe conduc la eșecul școlar al elevului. Încă din învățământul primar se pot identifica elevi care concomitent cu faptul că au performanțe școlare sunt expansivi, comunicativi și cooperanți.