Ca actor educațional, de peste 19 ani, activ și direct implicat în formarea și educarea viitorilor adulți, cei care vor deveni parte integrantă a procesului de schimbare a societății în care trăim, nu pot să nu observ o desensibilizare a elevilor în ceea ce privește durerea, suferința, sau nevoia de ajutor a aproapelui, sub orice formă s-ar manifesta ea. Foarte trist și dezamăgitor acest fenomen al dezumanizării, pe care îl putem observa atât la nivel microsocial, la nivelul comunității școlare, cât și la nivel macrosocial, la nivelul societății în ansamblul său. Firească această oglindire, aș spune eu, atât timp cât gradul, din ce în ce mai scăzut, de empatie în rândul elevilor, reprezintă o extensie a unui grad scăzut de empatie în rândul indivizilor societății în care trăim.
De la elevi care treceau nepăsători pe lângă colegul care avea o criza epileptica, până la elevi care nu numai ca sunt indiferenți când un coleg este lovit, dar găsesc de cuviință să încurajeze și să filmeze distribuind mai departe ca un exemplu de „bună practică” sau motiv de amuzament, toate m-au făcut să încep să pun accentul în activitățile de consiliere școlară, pe dezvoltarea empatiei în rândul elevilor, mai exact, pe dezvoltarea abilității de a privi în universul celeilalte persoane, de a o asculta fără a o judeca, de a-i simți sentimentele și de a-i comunica înțelegere. Ce noroc pe noi, oamenii, că putem învăța și dezvolta această abilitate și ce noroc pe noi, cei care făurim caractere, să avem șansa să resuscităm inima umanității, să salvăm omenirea de la dezumanizare, cultivând în rândul elevilor noștri această frumoasă abilitate care ne face să fim oameni și nu doar niște simple persoane.
Studiile arată că Finlanda are unul dintre cele mai eficiente sisteme educaționale din lume, care a introdus predarea empatiei în școală, plecând de la principiul că acest lucru reduce violența școlară, creează adulți ușor adaptabili la nivel social dezvoltându-le inteligența emoțională și făcându-i să-i înțeleagă mai bine pe ceilalți. Luând în considerare acest lucru, mă întreb dacă nu cumva există o legătură strânsă între predarea empatiei în școală și faptul că Finlanda este una dintre țările cu cei mai fericiți oameni. Ca și consilier școlar, tind să cred că răspunsul este afirmativ, având în vedere că dezvoltarea acestei abilități creează adulți ușor adaptabili la nivel social dezvoltându-le inteligența emoțională și făcându-i să-i înțeleagă mai bine pe ceilalți, iar ca absolventă de sociologie consider că ar fi o bună temă de cercetare sociologică, rezultatele putând fi valorificate în practica pedagogică.
Cu siguranță mai avem mulți pași pană ca empatia să fie considerată atât de importantă încât să devină disciplină predată în școală, dar poate că un prim pas ar putea fi desfășurarea a cât mai multe ore de consiliere școlară/ educațională care să dezvolte această abilitate, un model de succes fiind programul educațional școlar ”Roots of Empathy”, care a început în Canada și care cuprinde peste 750.000 de copii din lumea întreagă și care a dovedit că învățarea empatiei ajută copiii să fie mai fericiți, mai bine adaptați și chiar cu rezultate mult mai bune la învățătură.
Pornind de la aceste rațiuni, să nu uităm, dragi colegi, că raiul pământesc se clădește pe empatie – aceasta este inima umanității!